ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5173/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5173/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cererii de

recurs de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 8 iulie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat

instanței, în contradictoriu cu pârâtul B.G., să se constate existența

calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul B.G.

Pârâtul B.G. a depus

întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei interesului și lipsei

calității procesuale active a C.N.S.A.S., iar pe fond a solicitat respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin Notele de

ședință depuse la data de 28 februarie 2011, pârâtul a invocat excepția lipsei

calității procesuale active, față de faptul că procura specială autentificată

sub nr. 102 din data de 25 februarie 2009 de către B.N.P. B.E. are efecte

limitative, mandantul fiind acordat persoanelor arătate în împuternicire pentru

studierea arhivelor Securității, nu și pentru introducerea unor acțiuni în

instanță. Mai mult, întrucât mandantul R.Ș. a decedat, apreciază că mandatarul

R.B.D. nu are calitate procesuală activă.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

2629 din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel București au fost respinse excepțiile

lipsei interesului și lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S. și a fost

admisă acțiunea formulată de către reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu

pârâtul B.G., în sensul că a fost constatată calitatea de lucrător în privința

pârâtului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul C.N.S.A.S. a luat ființă

prin Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

poliției politice comuniste, publicată în M. Of. nr. 603/9.12.1999, având drept

cadru de organizare și funcționare reglementările Hotărârii nr. 17 din 16 mai

2000 pentru adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare a C.N.S.A.S.,

cu scopul de a pune la dispoziția cetățenilor români dosarele și documentele

întocmite de fosta Securitate până la data de 22 decembrie 1989, ca o

modalitate de materializare a dreptului fundamental garantat de Constituția

României de a avea acces la orice informație de interes public.

A reținut instanța de

fond că actualul cadru legislativ pe baza căruia funcționează C.N.S.A.S. este

dat de O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

publicată în M. Of. nr. 182/10.03.2008, adoptată ca urmare a Deciziei Curții

Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, referitoare la excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste.

Instanța de fond a

reținut că dispozițiile art. 2 lit. a) ale O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008, definesc noțiunea de lucrător al

Securității ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau

de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat

activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului".

Din înscrisurile

existente la dosarul cauzei a constatat instanța că pârâtul B.G. a avut gradul

de locotenent-major în anul 1984, apoi de căpitan în anii 1987, 1988 și 1989 în

cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Dolj, aspect confirmat de pârât

prin întâmpinarea depusă.

În raport de

conținutul acestor înscrisuri, Curtea apreciază îndeplinită prima condiție

impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că

pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității.

Din poziția deținută,

pârâtul a propus o serie de măsuri informativ-operative în legătură cu T.T.,

"cunoscut în evidențele de Securitate la problema legionară - șef de

cuib", propunând "luarea în supraveghere informativă prioritară în

scopul stabilirii și curmării unei eventuale activități ostile pe care ar

încerca să o desfășoare", participând la supravegherea informativă a

acestuia în perioada 1984 - 1989 prin luarea măsurilor în vederea interceptării

corespondenței, la cercetarea și atenționarea acestuia pe motiv că

"mergând la cumpărături se întâlnește cu unele elemente, cu care se

angrenează în comentarii negative privind modul de aprovizionare",

"în scopul prevenirii comiterii de către cel în cauză a unor eventuale

acțiuni ostile, neutralizării activității sale negative", propunând

menținerea sa în SIP întrucât "a deținut funcția în fosta organizație

legionară".

De asemenea, în

aceeași calitate, pârâtul a propus recrutarea numitului A.B., electromecanic în

cadrul Oficiului Poștal Celaru, pentru semnalarea unor "nereguli care ar

putea apărea și care ar duce implicit la popularizarea unor fapte care să

alarmeze populația, în special prin denigrarea realizărilor obținute de poporul

nostru în anii construcției socialiste", apreciind că acesta "are

posibilitatea de a intra în contact și de a cunoaște atitudinea și preocupările

elementelor cunoscute cu manifestări necorespunzătoare de pe raza comunei, în

special în rândul unor intelectuali, de a ne semnala toate neregulile ce apar

în cadrul oficiului poștal la personalul din telefonie și telegraf",

"are posibilitatea de a ne semnala stările de spirit negative ce ar putea

degenera în fapte de competența organelor de Securitate, precum și cauzele acestora".

În același registru,

pârâtul a identificat, racolat și instruit pe numitul S.I., depanator

radio-televizoare cu atelier în comuna Apele Vii "pentru supravegherea

informativă a unor locuri și medii" din comună "unde se pot produce

fapte ce interesează organele de Securitate", pentru a sesiza cu privire

la "persoanele - cetățeni români sau străini - care instigă sau pun la

cale acțiuni dușmănoase, organizații clandestine", "prezența,

comportarea, atitudinea cetățenilor străini și legăturile din rândul

românilor", "prezența tuturor autoturismelor înmatriculate în

străinătate ori în grupa 12 și 14B, precum și CD, TC, CO",

"persoanele - cetățeni români sau străini - care intenționează să creeze

stări de spirit negative, lansează zvonuri alarmiste ori incită la provocarea

unor acte de dezordine", "persoane care încearcă să intre în legătură

cu posturile de radio reacționare din străinătate sau care ascultă și

colportează știrile transmise de acestea", fiind instruit să furnizez

informații cu privire la "unele stări de spirit negative din rândul

cadrelor didactice" și dispunând "dirijarea pe lângă M.I., aflat în

D.U.I." etc.

În cadrul

"dosarului de problemă «spionaj canadian»", pârâtul a atras spre

colaborare pe numitul G.E., rudă cu cetățeanul canadian H.K., lucrat

informativ, transmițând informațiile obținute Serviciului 3 al I.J. Dolj, iar

pentru sesizarea "la timp a unor aspecte negative care contribuie la

nerealizarea planului, cât și stările de spirit negative și cauzele care le-au

generat" în cadrul C.P.A.D.M. din comuna Apele Vii, a propus spre

recrutare pe numitul C.N., "frizer în cadrul acestui obiectiv",

aprobând notele de analiză întocmite de către subofițeri în privința acestuia,

inclusiv în ceea ce privește furnizarea datelor cu privire la P.D., T.I., M.V.

și M.V.

Din conținutul

înscrisurilor a reținut instanța de primă jurisdicție că, în virtutea funcției

sale, prin activitățile desfășurate, pârâtul a adus atingere drepturilor și

libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute și garantate de

legislația în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul persoanelor

urmărite.

În consecință, Curtea

a reținut că și a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acțiunile întreprinse în

calitatea sa de angajat al organelor Securității, pârâtul a adus atingere

dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, astfel cum era

consacrat de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19

din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptului la

viață privată al persoanelor urmărite - secretul corespondenței, astfel cum era

consacrat de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17

din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și

dreptului la libera circulație, consacrat de art. 13 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice.

Chiar dacă pârâtul nu

a făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile profesionale, exclusiv în

limitele și exigențele prevederilor legale, Curtea apreciază că nu au relevanță

actele administrative interne cu caracter normativ sau individual care le

permiteau lucrătorilor fostei Securități să intervină în viața privată a

persoanelor în scopul culegerii de date și informații prin interceptarea

corespondenței, interceptarea convorbirilor telefonice, crearea unor rețele de

informatori dirijați, să obțină informații precise în legătură cu anumite

probleme de interes care vizau opiniile și mentalitățile politice, sociale,

religioase etc., strict în scopul determinării sau prevenirii unor atitudini

potrivnice statului totalitar sau regimului comunist, în aprecierea calității

de lucrător al fostei Securități.

Instanța de primă

jurisdicție a constatat că esențială în reținerea calității de lucrător al

Securității în accepțiunea legii este realizarea, în exercitarea atribuțiilor

de serviciu, de activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului, iar scopul reglementării nu este nicidecum

acela de a stabili o răspundere juridică în sarcina pârâtului, ci de a aduce la

cunoștință activitatea sa, desfășurată în sprijinul regimului totalitar

comunist.

formulată de B.G.

Prin motivele de

recurs formulate recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca

netemeinică și nelegală, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a arătat

că niciunul dintre foștii ofițeri de Securitate care au activat în baza unor

ordine, a unui contract de muncă și care apar în evidențele

ministerului/departamentelor respective, nu neagă apartenența la această

structură.

S-a arătat că în mod

greșit instanța de fond a apreciat că activitățile serviciilor secrete din

perioada de dinainte de 1989 au fost în sensul de atingere a libertăților

fundamentale ale persoanei, în condițiile în care atât atunci, cât și acum, se

desfășoară aceleași activități specifice în culegerea de informații - tehnică

operativă, filaj, investigații, controlul corespondenței etc.

A precizat că în

toată perioada în care a funcționat ca ofițer de Securitate acțiunile sale au

fost limitate strict la ordinele primite, iar după 1989 și-a dat demisia din

structura aparatului S.R.I. întrucât nu a dorit să desfășoare activitate

politică.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de

Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și rejudecând

cauza pe fond, va respinge acțiunea reclamantului, pentru considerentele ce

urmează:

Înalta Curte a

reținut că reclamantul C.N.S.A.S. a promovat această acțiune având la bază

cererea de verificare adresată de R.B.D., în baza art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 acestei autorități.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român

sau străin, care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al

unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui

stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit

de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria

persoană.

Acest drept se

exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea

de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria

persoană.

Art. 1 alin. (7) din

ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din

ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) -

(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și

autentică.

Din interpretarea

textelor legale anterior citate rezultă că nu orice persoană poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii

care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție,

ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au

fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității,

aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor

persoane.

Este evident că dispozițiile

legale în materie au statuat că verificarea calității de lucrător al

Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au

contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la

instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat nelegala sesizare a instanței de

contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, întrucât așa cum

rezultă din nota de constatare emisă în temeiul O.U.G. nr. 24/2008, precum și

din cererea petiționarului R.B.D., prin care s-a solicitat verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au

contribuit la instrumentarea Dosarelor R 226539-R.Ș. și I 233909, I, II-R.Ș.,

recurentul-pârât B.G. nu a participat la instrumentarea dosarului

solicitantului cererii de verificare.

Înalta Curte, pentru

aceste considerente, nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor

impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea

pârâtului de lucrător al Securității pentru alte persoane decât aceea care a

solicitat verificarea și constatând că instanța de primă jurisdicție a

pronunțat o hotărâre nelegală, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., va proceda la modificarea sentinței atacate.

De aceea, în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte

va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii

acțiunii Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de B.G. împotriva Sentinței nr. 2629 din 4 aprilie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea C.N.S.A.S.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ