ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5173/2013

Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 8 iulie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B.G., să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul B.G. Pârâtul B.G. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei interesului și lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin Notele de ședință depuse la data de 28 februarie 2011, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active, față de faptul că procura specială autentificată sub nr. 102 din data de 25 februarie 2009 de către B.N.P.

B.E. are efecte limitative, mandantul fiind acordat persoanelor arătate în împuternicire pentru studierea arhivelor Securității, nu și pentru introducerea unor acțiuni în instanță. Mai mult, întrucât mandantul R.Ș. a decedat, apreciază că mandatarul R.B.D. nu are calitate procesuală activă. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 2629 din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel București au fost respinse excepțiile lipsei interesului și lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S. și a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.G., în sensul că a fost constatată calitatea de lucrător în privința pârâtului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul C.N.S.A.S.

a luat ființă prin Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, publicată în M. Of. nr. 603/9.12.1999, având drept cadru de organizare și funcționare reglementările Hotărârii nr. 17 din 16 mai 2000 pentru adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., cu scopul de a pune la dispoziția cetățenilor români dosarele și documentele întocmite de fosta Securitate până la data de 22 decembrie 1989, ca o modalitate de materializare a dreptului fundamental garantat de Constituția României de a avea acces la orice informație de interes public. A reținut instanța de fond că actualul cadru legislativ pe baza căruia funcționează C.N.S.A.S.

este dat de O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în M. Of. nr. 182/10.03.2008, adoptată ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste. Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 2 lit. a) ale O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, definesc noțiunea de lucrător al Securității ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Din înscrisurile existente la dosarul cauzei a constatat instanța că pârâtul B.G. a avut gradul de locotenent-major în anul 1984, apoi de căpitan în anii 1987, 1988 și 1989 în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Dolj, aspect confirmat de pârât prin întâmpinarea depusă.

În raport de conținutul acestor înscrisuri, Curtea apreciază îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității.

Din poziția deținută, pârâtul a propus o serie de măsuri informativ-operative în legătură cu T.T., "cunoscut în evidențele de Securitate la problema legionară - șef de cuib", propunând "luarea în supraveghere informativă prioritară în scopul stabilirii și curmării unei eventuale activități ostile pe care ar încerca să o desfășoare", participând la supravegherea informativă a acestuia în perioada 1984 - 1989 prin luarea măsurilor în vederea interceptării corespondenței, la cercetarea și atenționarea acestuia pe motiv că "mergând la cumpărături se întâlnește cu unele elemente, cu care se angrenează în comentarii negative privind modul de aprovizionare", "în scopul prevenirii comiterii de către cel în cauză a unor eventuale acțiuni ostile, neutralizării activității sale negative", propunând menținerea sa în SIP întrucât "a deținut funcția în fosta organizație legionară". De asemenea, în aceeași calitate, pârâtul a propus recrutarea numitului A.B., electromecanic în cadrul Oficiului Poștal Celaru, pentru semnalarea unor "nereguli care ar putea apărea și care ar duce implicit la popularizarea unor fapte care să alarmeze populația, în special prin denigrarea realizărilor obținute de poporul nostru în anii construcției socialiste",

apreciind că acesta "are posibilitatea de a intra în contact și de a cunoaște atitudinea și preocupările elementelor cunoscute cu manifestări necorespunzătoare de pe raza comunei, în special în rândul unor intelectuali, de a ne semnala toate neregulile ce apar în cadrul oficiului poștal la personalul din telefonie și telegraf", "are posibilitatea de a ne semnala stările de spirit negative ce ar putea degenera în fapte de competența organelor de Securitate, precum și cauzele acestora". În același registru, pârâtul a identificat, racolat și instruit pe numitul S.I., depanator radio-televizoare cu atelier în comuna Apele Vii "pentru supravegherea informativă a unor locuri și medii" din comună "unde se pot produce fapte ce interesează organele de Securitate", pentru a sesiza cu privire la "persoanele - cetățeni români sau străini - care instigă sau pun la cale acțiuni dușmănoase, organizații clandestine", "prezența, comportarea, atitudinea cetățenilor străini și legăturile din rândul românilor", "prezența tuturor autoturismelor înmatriculate în străinătate ori în grupa 12 și 14B, precum și CD, TC, CO", "persoanele - cetățeni români sau străini - care intenționează să creeze stări de spirit negative, lansează zvonuri alarmiste ori incită la provocarea unor acte de dezordine",

"persoane care încearcă să intre în legătură cu posturile de radio reacționare din străinătate sau care ascultă și colportează știrile transmise de acestea", fiind instruit să furnizez informații cu privire la "unele stări de spirit negative din rândul cadrelor didactice" și dispunând "dirijarea pe lângă M.I., aflat în D.U.I." etc. În cadrul "dosarului de problemă «spionaj canadian»", pârâtul a atras spre colaborare pe numitul G.E., rudă cu cetățeanul canadian H.K., lucrat informativ, transmițând informațiile obținute Serviciului 3 al I.J. Dolj, iar pentru sesizarea "la timp a unor aspecte negative care contribuie la nerealizarea planului, cât și stările de spirit negative și cauzele care le-au generat" în cadrul C.P.A.D.M.

din comuna Apele Vii, a propus spre recrutare pe numitul C.N., "frizer în cadrul acestui obiectiv", aprobând notele de analiză întocmite de către subofițeri în privința acestuia, inclusiv în ceea ce privește furnizarea datelor cu privire la P.D., T.I., M.V. și M.V. Din conținutul înscrisurilor a reținut instanța de primă jurisdicție că, în virtutea funcției sale, prin activitățile desfășurate, pârâtul a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul persoanelor urmărite. În consecință, Curtea a reținut că și a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securității, pârâtul a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, astfel cum era consacrat de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptului la viață privată al persoanelor urmărite - secretul corespondenței, astfel cum era consacrat de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptului la libera circulație, consacrat de art. 13 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Chiar dacă pârâtul nu a făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile profesionale, exclusiv în limitele și exigențele prevederilor legale, Curtea apreciază că nu au relevanță actele administrative interne cu caracter normativ sau individual care le permiteau lucrătorilor fostei Securități să intervină în viața privată a persoanelor în scopul culegerii de date și informații prin interceptarea corespondenței, interceptarea convorbirilor telefonice, crearea unor rețele de informatori dirijați, să obțină informații precise în legătură cu anumite probleme de interes care vizau opiniile și mentalitățile politice, sociale, religioase etc., strict în scopul determinării sau prevenirii unor atitudini potrivnice statului totalitar sau regimului comunist, în aprecierea calității de lucrător al fostei Securități.

Instanța de primă jurisdicție a constatat că esențială în reținerea calității de lucrător al Securității în accepțiunea legii este realizarea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, iar scopul reglementării nu este nicidecum acela de a stabili o răspundere juridică în sarcina pârâtului, ci de a aduce la cunoștință activitatea sa, desfășurată în sprijinul regimului totalitar comunist. 3. Cererea de recurs formulată de B.G. Prin motivele de recurs formulate recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că niciunul dintre foștii ofițeri de Securitate care au activat în baza unor ordine, a unui contract de muncă și care apar în evidențele ministerului/departamentelor respective, nu neagă apartenența la această structură. S-a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că activitățile serviciilor secrete din perioada de dinainte de 1989 au fost în sensul de atingere a libertăților fundamentale ale persoanei, în condițiile în care atât atunci, cât și acum, se desfășoară aceleași activități specifice în culegerea de informații - tehnică operativă, filaj, investigații, controlul corespondenței etc. A precizat că în toată perioada în care a funcționat ca ofițer de Securitate acțiunile sale au fost limitate strict la ordinele primite, iar după 1989 și-a dat demisia din structura aparatului S.R.I.

întrucât nu a dorit să desfășoare activitate politică. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și rejudecând cauza pe fond, va respinge acțiunea reclamantului, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a reținut că reclamantul C.N.S.A.S. a promovat această acțiune având la bază cererea de verificare adresată de R.B.D., în baza art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 acestei autorități.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau străin, care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană. Acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor legale anterior citate rezultă că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Este evident că dispozițiile legale în materie au statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, întrucât așa cum rezultă din nota de constatare emisă în temeiul O.U.G. nr. 24/2008, precum și din cererea petiționarului R.B.D., prin care s-a solicitat verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor R 226539-R.Ș.

și I 233909, I, II-R.Ș., recurentul-pârât B.G. nu a participat la instrumentarea dosarului solicitantului cererii de verificare. Înalta Curte, pentru aceste considerente, nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității pentru alte persoane decât aceea care a solicitat verificarea și constatând că instanța de primă jurisdicție a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va proceda la modificarea sentinței atacate. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de B.G. împotriva Sentinței nr. 2629 din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea C.N.S.A.S. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ