ÎCCJ, decizie (scj.ro #83589)

Interpretarea

convențiilor. Clauza penală

Față

de obiectul cererii dedusă judecății, instanța de control judiciar a

interpretat corect contractul și clauza penală conform principiului statornicit

prin art.977 C.civ., după intenția comună a părților și a aplicat dispozițiile

art.969 C.civ. potrivit cărora „convențiile legal făcute au putere de lege

între părțile contractante”.

(Secția comercială, decizia nr.244 din 22 ianuarie 2003)

Reclamanta R.A.J. „A.C.” Iași  a chemat în judecată R.A. „T.” Iași

pentru obligarea acesteia la plata sumei cu titlu de majorări, cu motivarea că

pârâta a achitat cu întârziere sumele datorate, înscrise în facturile

emise pe perioada octombrie – decembrie 1997, iar în conformitate cu art.14 din

contractul   încheiat între părți, datorează majorări de

întârziere în cuantumul solicitat.

Tribunalul Iași a respins, acțiunea ca nefondată,  prin sentința civilă

nr.183/E din 5 februarie 2001, reținând că, neconcordanța dintre denumirea

contractului și natura reală a raporturilor derulate între părțile contractante

atrage după sine  îndoială asupra întinderii obligațiilor asumate de

pârâtă, situație ce impune ca  respectiva clauză să fie interpretată în

favoarea celei care s-a obligat,  conform principiilor art.977 și 983

C.civ.

Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ,

prin decizia nr.240/A , din 4 iunie 2001, a admis apelul formulat de reclamantă

și a schimbat sentința  în sensul admiterii acțiunii  și obligării

pârâtei la plata    majorărilor de întârziere.

Instanța de apel a reținut că pârâta datorează reclamantei majorările de

întârziere solicitate, conform clauzei penale stipulată în contractul părților,

în temeiul art.969 C.civ. și în considerarea faptului că aceasta a achitat cu

întârziere facturile emise de reclamantă.

Invocând ca temei de drept  dispozițiile art.304 pct.8 C.proc.civ., pârâta

a declarat recurs.

În motivarea recursului a arătat  că instanța de apel a interpretat greșit

contractul de furnizare cât și clauzele acestuia.

Recursul este nefondat.

Este de reținut că pârâta nu a indicat clauzele ce  trebuiau interpretate

în favoarea sa, față de evocarea pretinsei neconcordanțe survenită între

contractul de furnizare și natura raportului ce s-a derulat între părțile

contractante, iar examinarea clauzei penale, prevăzută prin art.14, privind

furnizarea apei potabile, evacuarea apelor uzate și meteorice și epurarea

apelor uzate, potrivit căreia, pentru întârzieri la plată beneficiarul va plăti

majorări de tarif de 0,2%, pentru fiecare zi întârziere cu începere de la prima

zi a înregistrării facturii și până la data achitării acesteia, relevă că

aceasta este suficient de clară, pentru a putea antrena aplicarea sancțiunii

pecuniare, pe care pârâta și-a asumat-o în situația achitării cu întârziere a

facturilor emise de reclamantă în derularea raporturilor comerciale convenite

de părți prin  contract și concretizată prin plata majorărilor de întârziere.

Rezultă, față de obiectul cererii dedusă judecății, că instanță de control

judiciar a interpretat contractul și clauza în discuție, conform principiului

statornicit de art.977 C.civ., după intenția comună a părților contractante și

a   aplicat principiul înscris în art.969 C.civ., potrivit căruia

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.