ÎCCJ, decizie (scj.ro #83589)

Interpretarea convențiilor. Clauza penală Față de obiectul cererii dedusă judecății, instanța de control judiciar a interpretat corect contractul și clauza penală conform principiului statornicit prin art.977 C.civ., după intenția comună a părților și a aplicat dispozițiile art.969 C.civ. potrivit cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. (Secția comercială, decizia nr.244 din 22 ianuarie 2003) Reclamanta R.A.J. „A.C.” Iași a chemat în judecată R.A. „T.” Iași pentru obligarea acesteia la plata sumei cu titlu de majorări, cu motivarea că pârâta a achitat cu întârziere sumele datorate, înscrise în facturile emise pe perioada octombrie – decembrie 1997, iar în conformitate cu art.14 din contractul încheiat între părți, datorează majorări de întârziere în cuantumul solicitat.

Tribunalul Iași a respins, acțiunea ca nefondată, prin sentința civilă nr.183/E din 5 februarie 2001, reținând că, neconcordanța dintre denumirea contractului și natura reală a raporturilor derulate între părțile contractante atrage după sine îndoială asupra întinderii obligațiilor asumate de pârâtă, situație ce impune ca respectiva clauză să fie interpretată în favoarea celei care s-a obligat, conform principiilor art.977 și 983 C.civ. Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.240/A , din 4 iunie 2001, a admis apelul formulat de reclamantă și a schimbat sentința în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata majorărilor de întârziere.

Instanța de apel a reținut că pârâta datorează reclamantei majorările de întârziere solicitate, conform clauzei penale stipulată în contractul părților, în temeiul art.969 C.civ. și în considerarea faptului că aceasta a achitat cu întârziere facturile emise de reclamantă. Invocând ca temei de drept dispozițiile art.304 pct.8 C.proc.civ., pârâta a declarat recurs. În motivarea recursului a arătat că instanța de apel a interpretat greșit contractul de furnizare cât și clauzele acestuia. Recursul este nefondat.

Este de reținut că pârâta nu a indicat clauzele ce trebuiau interpretate în favoarea sa, față de evocarea pretinsei neconcordanțe survenită între contractul de furnizare și natura raportului ce s-a derulat între părțile contractante, iar examinarea clauzei penale, prevăzută prin art.14, privind furnizarea apei potabile, evacuarea apelor uzate și meteorice și epurarea apelor uzate, potrivit căreia, pentru întârzieri la plată beneficiarul va plăti majorări de tarif de 0,2%, pentru fiecare zi întârziere cu începere de la prima zi a înregistrării facturii și până la data achitării acesteia, relevă că aceasta este suficient de clară, pentru a putea antrena aplicarea sancțiunii pecuniare, pe care pârâta și-a asumat-o în situația achitării cu întârziere a facturilor emise de reclamantă în derularea raporturilor comerciale convenite de părți prin contract și concretizată prin plata majorărilor de întârziere.

Rezultă, față de obiectul cererii dedusă judecății, că instanță de control judiciar a interpretat contractul și clauza în discuție, conform principiului statornicit de art.977 C.civ., după intenția comună a părților contractante și a aplicat principiul înscris în art.969 C.civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.