ÎCCJ, decizie (scj.ro #82954)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82954) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere de recunoaștere
și încuviințare a executării hotărârii pronunțate în
etapa prealabilă arbitrajului. Condiții de admisibilitate
Cuprins pe materii: Drept
procesual civil. Arbitrajul
Index alfabetic: cerere de recunoaștere și
încuviințare a executării
-
hotărâre arbitrală
-
acord de adjudecare
-
dezacord
În
cazul în care părțile au încheiat un acord de adjudecare a disputei
supunând problemele devenite litigioase unei comisii, etapă
nefinalizată ca urmare a notificării de către una dintre părți
a dezacordului său cu privire la soluția dată, hotărârea
pronunțată în această etapă prealabilă arbitrajului nu
reprezintă
o hotărâre arbitrală în
înțelesul Convenției de la New York din 10 iunie 1958 pentru a putea fi admisibilă cererea
pentru
recunoașterea și încuviințarea executarii.
Secția a II-a civilă,
Decizia nr. 4613 din 21 noiembrie 2012
Notă
:
Hotărârile pronunțate în acțiunile având ca obiect
recunoașterea și încuviințarea executării silite a
hotărârilor arbitrale străine sunt supuse ambelor căi de atac, apel
și recurs.
Prin
sentința nr. 872/LC din 23 mai 2011, Tribunalul Satu Mare, Secția
comercială și de contencios administrativ,
a respins ca
nefondată cererea reclamantei S.Y.I.V.T. AS în contradictoriu cu pârâta SC
A. Satu Mare SA, pentru recunoaștere și încuviințare executare
hotărâre arbitrală. În baza art. 274 alin. (3) C.proc.civ. a obligat
reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.000 lei cheltuieli de
judecată, respingând restul pretențiilor.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
că
între părțile în litigiu s-au stabilit relații
întemeiate pe contractul de reabilitare a stației de epurare a apelor
uzate din Satu Mare încheiat sub nr. ISPA 2002 RO 16 P PE 019-05. Potrivit
convenției părților, contractorul
S.Y.I.V.T.
AS
urma să realizeze în folosul angajatorului SC A. Satu Mare SA
lucrările de renovare a instalației de tratare a apei reziduale din
Satu Mare. Condițiile generale ale contractului au fost stabilite în acord
cu standardul Federației Internaționale a Inginerilor Consultanți
(FIDIC) completate cu condițiile speciale.
În
conformitate cu clauzele asumate de părțile contractului, pentru
ipoteza unor diferende asupra conduitei în legătură cu
obligațiile stabilite pe seama fiecăreia, este necesar apelul la
instanța arbitrală. Completarea prevederilor contractului dintre
părți, cu condițiile generale ale standardului FIDIC impun
însă și parcurgerea unei etape prealabile arbitrajului, și
anume, supunerea diferendelor unei Comisii de Soluționare a Disputelor
(CSD).
În
realizarea acestei etape, reclamanta și pârâta au încheiat un acord de
adjudecare a disputei supunând problemele devenite litigioase unei comisii
alcătuite dintr-un singur membru. Prin Hotărârea din 22 noiembrie
2010, CAD a rezolvat un număr de probleme cu care a fost investită
prin notificarea fiecărei părți.
Împotriva
acestei hotărâri, pârâta SC A. Satu Mare SA a transmis în termenul de 28
de zile prevăzut de clauza 20.4 din Condițiile generale ale
contractului notificarea de dezacord.
În
temeiul acestei stări de fapt, instanța a reținut că
cererea este inadmisibilă din punct de vedere formal, întrucât reclamanta
nu deține o hotărâre arbitrală în înțelesul Convenției
ONU din 10.06.1958.
Astfel,
s-a reținut că etapa adjudecării disputei potrivit
Condițiilor generale ale contractului se poate finaliza printr-o
hotărâre care să devină obligatorie pentru părți doar
în ipoteza în care nu se notifică dezacordul. În caz contrar această
etapă se continuă cu cea a derulării arbitrajului propriu-zis,
în înțelesul stabilit prin inserarea clauzei compromisorii.
Câtă
vreme această condiție care vizează un element esențial
pentru recunoașterea hotărârii arbitrale lipsește, instanța
a respins cererea.
În
raport cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., tribunalul a apreciat
ca justificate cheltuielile reprezentând onorariu parțial în sumă de
2.000 lei, corespunzător actelor de procedură întocmite în
cauză.
Apelul
declarat de reclamanta S.Y.I.V.T. AS împotriva acestei sentințe a fost
respins ca nefondat prin decizia nr. 5/C–A din 17 ianuarie 2012
pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția a II-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal. Apelanta a fost obligată la
plata sumei de 218,50 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC
A. Satu Mare SA.
Pentru a pronunța această
decizie, instanța de apel a reținut că problema de drept
dedusă judecății este de a stabili dacă hotărârea din
data de 22.11.2010 pronunțată de Comisia de adjudecare a disputei
desemnată prin Acordul de adjudecare a disputei încheiat între părțile
în litigiu este definitivă și obligatorie și dacă
reprezintă o hotărâre arbitrală, împrejurări în raport cu
care se poate stabili dacă instanța a fost legal învestită cu
cererea de recunoaștere și încuviințare a unei atare
hotărâri.
În fapt,
între părțile în litigiu s-a
încheiat contractul de reabilitare a stației de epurare a apelor uzate din
Satu Mare nr. ISPA 2002 RO 16 P PE 019-05, sens în care apelantul-reclamant
urma să realizeze în folosul intimatului SC A. SA Satu Mare lucrările
convenite. Condițiile generale ale contractului (CGC) au fost stabilite în
acord cu standardul Federației Internaționale a Inginerilor
Consultanți (FIDIC) completate cu condițiile speciale.
În
conformitate cu clauzele asumate de părți și necontestate, în
cazul apariției unor diferende ce izvorăsc din contract,
competența în soluționarea lor revine instanței arbitrale,
conform art. 20.6 din Condițiile generale ale contractului.
Însă,
potrivit art. 20.4 din Condițiile generale ale contractului, anterior
sesizării instanței de arbitraj se impune parcurgerea unei proceduri
prealabile arbitrajului, care constă în supunerea diferendelor unei
Comisii de Soluționare a Disputelor (CSD).
În
considerarea acestei clauze, părțile au încheiat un acord de
adjudecare a disputei și au supus problemele devenite litigioase unei
comisii alcătuite dintr-un singur membru, care a pronunțat
Hotărârea din 22 noiembrie 2010, a cărei recunoaștere și
punere în executare se solicită.
Potrivit
art. 20.4 alin. final din CGC, decizia CAD, respectiv hotărârea din
speță, devine definitivă și obligatorie numai dacă,
după comunicarea ei către părți, niciuna dintre acestea nu
transmite o înștiințare de nemulțumire în termen de 28 zile de
la primire.
Nefiind
de acord cu hotărârea dată în procedura prealabilă, intimata-pârâtă
SC A. SA Satu Mare a notificat dezacordul său în termenul de 28 de zile
prevăzut de art. 20.4 din Condițiile generale ale contractului.
Față
de această împrejurare, apelanta a sesizat Secretariatul Curții de
arbitraj internațional de la Paris cu o cerere de arbitrare
întemeiată pe art. 20.7 din Contract.
În aceste
condiții, se constată că în mod corect judecătorul fondului
a reținut că Hotărârea a cărei recunoaștere și
executare se solicită nu este o hotărâre definitivă și
obligatorie în accepțiunea textelor anterior menționate și nu
este o hotărâre arbitrală.
În
susținerea afirmației din urmă, s-a constatat că, în mod
contrar celor afirmate, apelanta a înțeles să sesizeze instanța
arbitrală conform clauzelor contractuale, solicitarea sa fiind
înregistrată la Curtea Internațională de Arbitraj sub nr. xx320/GZ/ noiembrie 2011, după cum rezultă din înscrisul aflat la fila 29 din
dosarul de apel.
Pentru
aceste considerente,
în baza art. 296 C. proc.civ.
, instanța de apel a respins apelul reclamantei și a
menținut în întregime hotărârea apelată.
Totodată,
în temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat apelanta să
plătească intimatului suma de 218,50 lei cheltuieli de judecată
în apel reprezentând cheltuieli de deplasare.
Împotriva
acestei decizii, reclamanta
S.Y.I.V.T. AS
a declarat
recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii
acțiunii.
În
dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că r
eținerile
instanței de apel sunt doar parțial corecte, întrucât art. 5 alin. (1)
lit. e) din Convenția ONU impune cerința ca hotărârea să
fie obligatorie, nu „definitivă și obligatorie”, cum în mod eronat a
reținut instanța de apel.
Recurenta
consideră că instanța a încălcat legea, considerând că
pentru a fi admisă prezenta cerere trebuie să poarte asupra unei
hotărâri definitive și irevocabile, deși prevederile care
constituie temeiul cererii în fond sunt foarte clare, în sensul că
hotărârea trebuie să fie doar obligatorie.
De
altfel, hotărârea a cărei recunoaștere și executare se
solicită este obligatorie, conform art. 20.4 din Condițiile Generale
ale Contractului.
Cât
privește cea de a doua problemă de drept dedusă
judecății prin care instanța de apel a apreciat că fapta
recurentei de a demara procedura arbitrală în fața Curții
Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera
Internațională de Comerț constituie un motiv suficient pentru a
reieși concluzia că hotărârea din 22.11.2010 nu este o
hotărâre arbitrală, recurenta consideră că instanța de
apel a aplicat greșit legea.
Sub
acest aspect se arată că procedura desfășurată în
fața Comisiei de Adjudecare a Disputei este un arbitraj ad-hoc, iar
hotărârea pronunțată în data de 22.11.2010 de Comisia de Adjudecare
a Disputei este o hotărâre arbitrală, în sensul Convenției ONU
pe care se întemeiază prezenta cerere și în sensul Cărții
IV – „Despre arbitraj" din Codul de procedură civilă al
României.
În acest
sens, recurenta invocă prevederile art. 1 alin. (2) din Convenție
și cele ale art. 341
1
C. proc. civilă, iar Acordul de
Adjudecare a Disputei semnat în datele de 20.08.2010, 25.08.2010 și
28.08.2010 este o convenție arbitrală, prin care părțile au
convenit ca disputa dintre ele să fie soluționată de o Comisie
de adjudecare a disputelor având membru unic în persoana domnului James
C.Perry. Totodată, în baza acestui acord, a fost pronunțată
hotărârea din 22.11.2010.
Analizând
decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept
invocat, Înalta Curte a respins recursul reclamantei pentru următoarele
considerente:
Motivul
de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de
temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea
greșită a legii.
Criticile
recurentei subsumate acestui motiv de nelegalitate nu pot fi reținute,
întrucât în mod corect
s-a reținut că Hotărârea din
22 noiembrie 2010 a cărei recunoaștere și executare se
solicită nu îndeplinește condițiile necesare unei astfel de
solicitări în înțelesul Convenției ONU din 10 iunie 1958,
față de împrejurarea că această hotărâre a fost
pronunțată în etapa prealabilă arbitrajului, potrivit
căreia părțile au încheiat un acord de adjudecare a disputei
supunând problemele devenite litigioase unei comisii, etapă
nefinalizată ca urmare a notificării de către intimată a
dezacordului său în termenul de 28 de zile cu privire la hotărârea
anterior menționată, conform art.20.4 din Condițiile generale
ale contractului. De altfel, această hotărâre devenea obligatorie
pentru părți doar în ipoteza în care nu ar fi existat notificarea
dezacordului, situație în care etapa adjudecării disputei nu ar mai
fi fost continuată cu sesizarea instanței arbitrale.
Totodată,
faptul că recurenta a demarat procedura arbitrală în fața
Curții Internaționale de Arbitraj pe lângă Curtea
Internațională de Comerț, aspect avut în vedere de instanța
de apel, nu este de natură a conduce la concluzia că a fost
încălcată legea, întrucât la pronunțarea hotărârii recurate
au fost avute în vedere clauzele la care părțile s-au obligat prin
condițiile generale ale contractului, respectându-se dispozițiile
legale aplicabile speței.
Față
de considerentele expuse,
în condițiile în care
nu
s-a demonstrat că instanța de apel a încălcat sau aplicat
greșit legea, criticile recurentei întemeiate pe prevederile art. 304 pct.
9 C. proc. civ. au fost respinse.
Pentru
aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul reclamantei S.Y.I.V.T. AS.
În
temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., recurenta-reclamantă S.Y.I.V.T.
AS a fost obligată la plata sumei de 689 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată către intimata-pârâtă SC A. Satu Mare SA, conform
facturii nr. AGSUJ 013898/12 și chitanței nr. 10276 din 14 noiembrie
2012.