ÎCCJ, decizie (scj.ro #83134)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83134) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Societăți
comerciale. Convocare AGA. Dovedirea vătămării.
Cuprins pe
materii :
Drept comercial. Funcționarea societăților
comerciale.
Index
alfabetic:
societate comercială
-
adunare generală a acționarilor
-
convocator
-
publicitatea convocatorului
Regulamentul CNVM nr.1/2006 - art.113 alin.1
lit. a,
art.135 alin.1 pct.11
Legea nr.31/1990 - art.117 alin.8, art.129
alin.2, 5,7
Legea nr.297/2004 - art.226 alin.1
Dispozițiile
legale care reglementează modalitatea de convocare a adunării
generale și publicitatea convocării au în vedere protecția
acționariatului societății.
Acționarul care a avut cunoștință de
conținutul ordinii de zi a adunării și și-a exercitat
dreptul de vot, care nu a invocat și nu a dovedit nici o
vătămare care i s-ar fi produs prin încălcarea
dispozițiilor art.113 din Regulamentul CNVM, nu poate cere nulitatea
hotărârilor adoptate.
ICCJ, Secția Comercială, Decizia
nr.1112 din
2 aprilie 2009
Reclamanta
SIF Transilvania a chemat în judecată pârâta SC B.T.T. SA București,
solicitând să se constate nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.O.A.
adoptate de pârâtă referitoare la: aprobarea unui contract de asociere în
participațiune având ca obiect activul „Hotel F.” aflat în patrimoniul
societății, la aprobarea contractului de închiriere cu SC H.P.C. SRL,
la aprobarea contractului de închiriere cu SC S. T. SRL și la aprobarea
contractului de închiriere cu SC P.T. SRL. S-a solicitat să se
dispună și radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor
efectuate de pârâtă în baza hotărârilor atacate.
Prin
sentința nr.6511 din 22 mai 2008, Tribunalul București, Secția a
VI-a comercială, a admis acțiunea și a constatat nulitatea
absolută a Hotărârilor A.G.O.A. SC B.T.T. București. S-a
reținut că au fost încălcate obligațiile legale de
publicitate și informare reglementate de dispozițiile art.113 alin.1 lit.a
din Regulamentul CNVM nr.1/2006, în sensul că societatea pârâtă nu a
transmis spre piața reglementată un Raport cuprinzând informația
privilegiată referitoare la suplimentarea ordinii de zi cu trei puncte
potrivit convocatorului publicat în Monitorul Oficial al României.
Toate
aceste dispoziții sunt de natură imperativă, ele protejând un
interes de ordine publică și anume dreptul la protecție al
acționarului unei societăți deschise împotriva practicilor
neloiale, fraudelor și abuzurilor.
S-a
mai reținut că este necesară alegerea secretarilor în
condițiile art.129 alin.2, nu desemnarea lor de către
președinte, nerespectarea acestei cerințe atrăgând nulitatea
hotărârilor.
Prin
decizia nr.454 din 4 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, Secția
a V-a comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința
criticată și pe fond a respins acțiunea ca nefondată.
Instanța
de apel a considerat că apelanta a respectat cerințele art.135 din
Legea nr.297/2004, dispoziții la care se referă în mod cert art.117
alin.8 din Legea nr.31/1990, întocmind convocatorul în conformitate cu mențiunile
obligatorii pe care acesta trebuie să le conțină.
De
asemenea, a considerat că transmiterea completării ordinii de zi
către CNVM nu reprezintă o obligație imperativă care
să atragă nulitatea unei convocări care a respectat celelalte
cerințe legale.
Pe
de altă parte s-a reținut că intimata a votat împotriva
adoptării hotărârilor prin reprezentant, a avut
cunoștință de ordinea de zi a adunării, astfel că nu a
invocat și dovedit nici o vătămare care i s-ar fi produs prin
încălcarea dispozițiilor art.113 din Regulamentul CNVM.
Reclamanta
a declarat recurs susținând că hotărârea a fost
pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale
referitoare la convocarea și organizarea adunărilor generale ale
acționarilor unei societăți cotate la bursă.
Recursul
este nefondat.
Dispozițiile
legale care reglementează modalitatea de convocare a adunării generale
și publicitatea convocării au în vedere protecția
acționariatului societății deschise împotriva unei practici
neloiale.
Din
cuprinsul actelor anexate cauzei rezultă că recurenta–reclamantă
a avut cunoștință de conținutul ordinii de zi a
adunării, și-a exercitat dreptul de vot și, pe cale de
consecință, nu a invocat și nu a dovedit nicio
vătămare care i s-ar fi produs prin încălcarea
dispozițiilor art.113 din Regulamentul CNVM.
În
cazul societăților tranzacționate pe o piață
reglementată, de la procedura convocării adunării generale
reglementată de art.117 din Legea nr.31/1990, există
nuanțări și prevederi obligatorii și condiții speciale
cu privire la publicarea convocării.
Modalitatea
de publicitate a convocării reglementată de dispozițiile Legii nr.297/2004
și Regulamentul nr.1/2006 nu derogă expres de la prevederile art.117
din Legea nr.31/1990.
Intimata
a transmis în termen legal către piața reglementată, raportul
privind informația privilegiată, respectiv convocarea adunării
generale respectând dispozițiile Regulamentului nr.1/2006.
Transmiterea
informației privilegiate spre piața reglementată constând în
transmiterea completării ordinii de zi, nu reprezintă o
obligație imperativă de natură să atragă nelegalitatea
adoptării hotărârilor.
În
acest context se reține că în mod corect instanța de apel a
reținut că dispozițiile legale ce reglementează modalitatea
de convocare a adunării generale și publicitatea convocării au
în vedere protecția acționarului societății deschise
împotriva unor practici neloiale.
Cu
privire la cea de-a doua critică, respectiv încălcarea
dispozițiilor art.129 alin.2 din Legea nr.31/1990, urmează a fi
înlăturată, având în vedere că la adunarea generală au fost
prezenți doi acționari respectiv AVAS și reclamanta
recurentă.
În
acest context, împrejurarea că secretarul a fost desemnat de către
acționarul majoritar nu a fost de natură să influențeze
asupra drepturilor reclamantei.
Față
de cele arătate, justificat instanța de apel a reținut că
nerespectarea dispozițiilor art.129 alin.2 din Legea nr.31/1990 nu a
împiedicat intimata să-și exercite dreptul la vot și nu s-a
reclamat nicio neregulă referitoare la modul de întocmire a procesului-verbal
al adunării, care este redactat de secretar.
În aceste condiții văzând dispozițiile art.312
C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins
recursul ca nefondat.