ÎCCJ, decizie (scj.ro #83134)

Societăți comerciale. Convocare AGA. Dovedirea vătămării. Cuprins pe materii : Drept comercial. Funcționarea societăților comerciale. Index alfabetic: societate comercială - adunare generală a acționarilor - convocator - publicitatea convocatorului Regulamentul CNVM nr.1/2006 - art.113 alin.1 lit. a, art.135 alin.1 pct.11 Legea nr.31/1990 - art.117 alin.8, art.129 alin.2, 5,7 Legea nr.297/2004 - art.226 alin.1 Dispozițiile legale care reglementează modalitatea de convocare a adunării generale și publicitatea convocării au în vedere protecția acționariatului societății. Acționarul care a avut cunoștință de conținutul ordinii de zi a adunării și și-a exercitat dreptul de vot, care nu a invocat și nu a dovedit nici o vătămare care i s-ar fi produs prin încălcarea dispozițiilor art.113 din Regulamentul CNVM, nu poate cere nulitatea hotărârilor adoptate.

ICCJ, Secția Comercială, Decizia nr.1112 din 2 aprilie 2009 Reclamanta SIF Transilvania a chemat în judecată pârâta SC B.T.T. SA București, solicitând să se constate nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.O.A. adoptate de pârâtă referitoare la: aprobarea unui contract de asociere în participațiune având ca obiect activul „Hotel F.” aflat în patrimoniul societății, la aprobarea contractului de închiriere cu SC H.P.C. SRL, la aprobarea contractului de închiriere cu SC S. T. SRL și la aprobarea contractului de închiriere cu SC P.T. SRL. S-a solicitat să se dispună și radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor efectuate de pârâtă în baza hotărârilor atacate. Prin sentința nr.6511 din 22 mai 2008, Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.O.A.

SC B.T.T. București. S-a reținut că au fost încălcate obligațiile legale de publicitate și informare reglementate de dispozițiile art.113 alin.1 lit.a din Regulamentul CNVM nr.1/2006, în sensul că societatea pârâtă nu a transmis spre piața reglementată un Raport cuprinzând informația privilegiată referitoare la suplimentarea ordinii de zi cu trei puncte potrivit convocatorului publicat în Monitorul Oficial al României. Toate aceste dispoziții sunt de natură imperativă, ele protejând un interes de ordine publică și anume dreptul la protecție al acționarului unei societăți deschise împotriva practicilor neloiale, fraudelor și abuzurilor. S-a mai reținut că este necesară alegerea secretarilor în condițiile art.129 alin.2, nu desemnarea lor de către președinte, nerespectarea acestei cerințe atrăgând nulitatea hotărârilor.

Prin decizia nr.454 din 4 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința criticată și pe fond a respins acțiunea ca nefondată. Instanța de apel a considerat că apelanta a respectat cerințele art.135 din Legea nr.297/2004, dispoziții la care se referă în mod cert art.117 alin.8 din Legea nr.31/1990, întocmind convocatorul în conformitate cu mențiunile obligatorii pe care acesta trebuie să le conțină. De asemenea, a considerat că transmiterea completării ordinii de zi către CNVM nu reprezintă o obligație imperativă care să atragă nulitatea unei convocări care a respectat celelalte cerințe legale. Pe de altă parte s-a reținut că intimata a votat împotriva adoptării hotărârilor prin reprezentant, a avut cunoștință de ordinea de zi a adunării, astfel că nu a invocat și dovedit nici o vătămare care i s-ar fi produs prin încălcarea dispozițiilor art.113 din Regulamentul CNVM.

Reclamanta a declarat recurs susținând că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la convocarea și organizarea adunărilor generale ale acționarilor unei societăți cotate la bursă. Recursul este nefondat. Dispozițiile legale care reglementează modalitatea de convocare a adunării generale și publicitatea convocării au în vedere protecția acționariatului societății deschise împotriva unei practici neloiale. Din cuprinsul actelor anexate cauzei rezultă că recurenta–reclamantă a avut cunoștință de conținutul ordinii de zi a adunării, și-a exercitat dreptul de vot și, pe cale de consecință, nu a invocat și nu a dovedit nicio vătămare care i s-ar fi produs prin încălcarea dispozițiilor art.113 din Regulamentul CNVM.

În cazul societăților tranzacționate pe o piață reglementată, de la procedura convocării adunării generale reglementată de art.117 din Legea nr.31/1990, există nuanțări și prevederi obligatorii și condiții speciale cu privire la publicarea convocării. Modalitatea de publicitate a convocării reglementată de dispozițiile Legii nr.297/2004 și Regulamentul nr.1/2006 nu derogă expres de la prevederile art.117 din Legea nr.31/1990. Intimata a transmis în termen legal către piața reglementată, raportul privind informația privilegiată, respectiv convocarea adunării generale respectând dispozițiile Regulamentului nr.1/2006. Transmiterea informației privilegiate spre piața reglementată constând în transmiterea completării ordinii de zi, nu reprezintă o obligație imperativă de natură să atragă nelegalitatea adoptării hotărârilor.

În acest context se reține că în mod corect instanța de apel a reținut că dispozițiile legale ce reglementează modalitatea de convocare a adunării generale și publicitatea convocării au în vedere protecția acționarului societății deschise împotriva unor practici neloiale. Cu privire la cea de-a doua critică, respectiv încălcarea dispozițiilor art.129 alin.2 din Legea nr.31/1990, urmează a fi înlăturată, având în vedere că la adunarea generală au fost prezenți doi acționari respectiv AVAS și reclamanta recurentă. În acest context, împrejurarea că secretarul a fost desemnat de către acționarul majoritar nu a fost de natură să influențeze asupra drepturilor reclamantei.

Față de cele arătate, justificat instanța de apel a reținut că nerespectarea dispozițiilor art.129 alin.2 din Legea nr.31/1990 nu a împiedicat intimata să-și exercite dreptul la vot și nu s-a reclamat nicio neregulă referitoare la modul de întocmire a procesului-verbal al adunării, care este redactat de secretar. În aceste condiții văzând dispozițiile art.312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul ca nefondat.