ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.04.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5152/2013

HOTĂRÂRE
24.04.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5152/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj, sub nr. 343/117/2011, reclamanta Administrația Bazinală de

Apă Someș-Tisa a solicitat anularea în tot a Contractului de concesiune nr. AA

din 16 august 2004 încheiat între pârâții Consiliul Local Călinești-Oaș și SC

patrimoniul județului Satu Mare a obiectivului cu cod de clasificare 1.4.6.

denumit Baraj Călinești-Oaș luciu de apă.

În susținerea

cererii, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârilor

Consiliului Județean Satu Mare nr. 135/1999 și nr. 83/2001 și excepția de

nelegalitate a Hotărârilor Consiliului Local Călinești-Oaș nr. 1/2003 și nr.

41/2003.

Pârâtul Consiliul Local

Călinești-Oaș a invocat excepția prematurității cererii pentru lipsa procedurii

prealabile, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Județean Satu Mare.

Pârâta SC S. SRL a

formulat și cerere reconvențională prin care a arătat că valoarea contractului

de finanțare este de 11.294.706,88 RON, din care autoritatea contractantă s-a

obligat să acorde o finanțare nerambursabilă de 6.776.824,13 RON, reprezentând

60% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

Reclamanta și-a

precizat și modificat petitul 2 al cererii în sensul că solicită radierea de la

poziția 7, cod clasificare 1.4.6 a obiectivului Baraj Călinești-Oaș, categoria

Puțuri, râuri, lacuri de acumulare din Inventarul bunurilor care aparțin

domeniului public al comunei Călinești-Oaș, iar în susținerea acestui capăt de

cerere a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al

comunei Călinești-Oaș nr. 24/2001.

Prin Sentința civilă

nr. 2134/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 26 aprilie 2011 s-a

admis excepția prematurității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și

s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Prin Decizia civilă

nr. 206 din 13 ianuarie 2012 pronunțată în Dosar nr. 343/117/2011 al Curții de

Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de reclamanta Administrația Națională

Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa împotriva sentinței

instanței de fond, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 343/117/2011*.

În rejudecare,

instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Consiliul Județean Satu Mare și a respins excepția lipsei calității procesuale

active și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâții

Consiliul Local Călinești-Oaș și SC S. SRL, pentru considerentele expuse în

cuprinsul încheierii de ședință.

Reclamanta

Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa a formulat precizare și modificare de

acțiune, solicitând modificarea H.G. nr. 967/2002, în sensul radierii

obiectivului Baraj Călinești-Oaș din Anexa 17 de la poziția 7, cod clasificare

1.4.6. categoria Puțuri, râuri, lacuri de acumulare din Inventarul bunurilor

care aparțin domeniului public al Comunei Călinești-Oaș, acesta fiind un bun

care aparține domeniului public al statului, și nu al comunei.

În motivare,

reclamanta a arătat că introducerea Acumulării Călinești-Oaș în inventarul

sus-menționat s-a făcut prin încălcarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998, care

stabilește apartenența unor astfel de bunuri la domeniul public al statului, și

nu al comunei, cu toate că în anexa la Cap. II, care delimitează categoriile de

drumuri ce aparțin domeniului public al comunelor nu figurează.

Reclamanta a mai

arătat că pe lângă dispozițiile imperative ale Legii nr. 213/1998, se încalcă

prevederile art. 4 alin. (1) și (2), art. 6 alin. (6) și art. 7 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 107/1996 și că în temeiul prevederilor acestei legi,

coroborat cu dispozițiile Legii nr. 213/1998 și cu precizările din Anexa 1,

Cap. I pct. 3, obiectivul a fost inventariat și evidențiat ca făcând parte din

domeniul public al statului cuprins în Anexa la H.G. nr. 1045/2000 - Inventarul

bunurilor din domeniul public al statului în administrarea CN "Apele

Române", cu valoare de inventar care în 2002 a fost reactualizată.

În ședința publică

din data de 18 iunie 2012, instanța a respins excepția tardivității precizării

și modificării de acțiune invocată de pârâții SC S. SRL și Consiliul Local

Călinești-Oaș.

La același termen,

reclamanta și-a extins acțiunea față de pârâtul Guvernul României.

Prin notele de

ședință depuse, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a poziției 7 cod

clasificare 1.4.6. categoria Puțuri, râuri, lacuri de acumulare din Anexa 17 la

H.G. nr. 967/2002, iar pârâtul Consiliul Local Călinești-Oaș a solicitat a se

dispune declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Cluj, respingerea ca

inadmisibilă a cererii, pe excepția prematurității, datorită lipsei procedurii

prealabile, respingerea ca inadmisibilă a cererii, pe excepția tardivității în

condițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 și respectiv respingerea acțiunii pe

excepția lipsei de obiect specific activității judiciare.

Prin Sentința civilă

nr. 2553 din 1 octombrie 2012, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței

sale materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii

introductive, astfel cum a fost precizată și extinsă în favoarea Curții de Apel

Cluj.

Pentru a dispune în

acest sens, Tribunalul Cluj a reținut următoarele:

Potrivit art. 10

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, "Litigiile privind

actele administrative (...) emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Interpretarea și aplicarea

unitară a acestei norme legale este în sensul recunoașterii unui criteriu al

rangului autorității publice emitente a actului administrativ atacat, alături

de criteriul valoric aplicabil în cazul litigiilor cu caracter fiscal.

Obiectul prezentei cereri

nu îl reprezintă taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale

acestora, astfel încât competența materială a primei instanțe se va determina

în funcție de primul criteriu expus.

Guvernul României

fiind o autoritate a administrației publice centrale, cererea privind

modificarea unei hotărâri de Guvern este de competența curții de apel.

S-a mai reținut că

instanța competentă material urmează a soluționa celelalte excepții invocate de

pârâtul Consiliul Local Călinești-Oaș și a dispune cu privire la excepțiile de

nelegalitate a poziției 7 din Anexa 17 a H.G. nr. 967/2002 și respectiv a

H.C.L. nr. 24/2001, invocate de reclamantă.

Cauza a fost

înregistrată sub nr. 1500/33/2012 pe rolul Curții de Apel Cluj.

Prin Sentința nr. 881

din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței

materiale, invocată din oficiu de această instanță, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a constatat că nu a fost învestită, în condițiile art.

4 din Legea nr. 554/2004, cu soluționarea excepției de nelegalitate, ci a fost învestită

cu soluționarea, pe fond, a cererii de chemare în judecată.

Competența

instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor având ca

obiect anularea actelor administrative este reglementată de art. 10 din Legea

nr. 554/2004.

În cauza de față,

actul a cărui anulare se solicită este emis de Consiliul Local Călinești-Oaș,

prin urmare competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului

Cluj, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 2 pct.

1 lit. d) C. proc. civ., iar nu Curții de Apel Cluj.

Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență:

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Acțiunea are ca

obiect anularea Contractului de concesiune nr. AA/2004 încheiat la data de 16

august 2004 între Consiliul Local Călinești-Oaș în calitate de concedent, pe de

o parte, și SC S. SRL, în calitate de concesionar, pe de altă parte, și

radierea de la poziția 267 din Lista bunurilor cuprinse în patrimoniul

județului Satu Mare a obiectivului cu cod clasificare denumit Baraj Călinești,

acesta fiind un bun ce aparține domeniului public al statului, și nu al

județului.

Cererea a fost

soluționată, într-un prim ciclu procesual, prin Sentința civilă nr. 2134 din 26

aprilie 2011 de către Tribunalul Cluj, sentință care, prin Decizia civilă nr.

206 din 13 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost casată,

fiind dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, a

reținut Tribunalul Cluj că, dată fiind extinderea și precizarea de acțiune,

prin care a fost chemat în judecată și Guvernul României, solicitându-se

radierea obiectivului Baraj Călinești-Oaș din Anexa 17 de la poziția 7 din

Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Călinești-Oaș,

cuprinsă în H.G. nr. 967/2000, competența de soluționare revine Curții de Apel

Cluj, petitul din extinderea de acțiune fiind cel principal, iar cel din

cererea inițială, accesoriu.

Astfel, se observă că

reclamanta nu a intenționat să solicite anularea H.G. nr. 967/2000, astfel cum

a reținut Tribunalul Cluj, ci a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a

acestui act administrativ.

Cu toate acestea,

Curtea nu a fost învestită, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu

soluționarea excepției de nelegalitate, ci a fost învestită cu soluționarea, pe

fond, a cererii de chemare în judecată.

Competența

instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor având ca

obiect anularea actelor administrative este reglementată de art. 10 din Legea

nr. 554/2004.

În interpretarea și

aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste

dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a

instanței de fond, după cum urmează:

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau

locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește

în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru

departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de

500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a

actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

Cum, în cauza de

față, actul a cărui anulare se solicită este emis de Consiliul Local

Călinești-Oaș, competența materială de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului Cluj, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, corelat cu

art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., iar nu Curții de Apel Cluj.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Administrația Națională Apele

Române - Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa în contradictoriu cu pârâții

Consiliul Local Călinești-Oaș, SC S. SRL, Consiliul Județean Satu Mare și

Guvernul României în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-11-29
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4224/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ
ÎCCJ 2018-11-21
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4046/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 29.09.2017, astfel cum
ÎCCJ 2019-09-20
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1422/2019
Ședința publică din data de 20 septembrie 2019 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul
ÎCCJ 2013-11-08
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7174/2013
Astfel, intimata - reclamantă U.A.T. Județul Satu-Mare în calitate de autoritate contractantă a inițiat în cursul anului 2009 o procedură de licitație deschisă pentru atribuirea contractului de lucrări având ca obiect „modernizarea infrastr
ÎCCJ 2015-10-09
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2015
fondat pentru argumentele care urmează. Intimatul-reclamant Județul Sălaj a supus controlului de legalitate, pe calea reglementată de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 15 din 4 februarie 2013 prin care recurentul-pârât M
Sursă