ÎCCJ, decizie (scj.ro #82747)

Imobil

preluat de stat în temeiul unor contracte de vânzare-cumpărare liber consimțite

de foștii proprietari. Inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001 și  a Legii nr.

33/1994 pentru  restituirea imobilului

Dacă

preluarea imobilului de către stat, în scop de utilitate publică,  nu s-a

făcut prin procedura exproprierii, ci prin încheierea unor contracte de

vânzare-cumpărare, liber consimțite de foștii proprietari, calea

restituirii nu este deschisă nici în baza Legii nr. 10/2001, nici în

baza  art. 35 din Legea nr. 33/l994, pentru repunerea totală ori parțială

în situația anterioară vânzării  foștii proprietari sau moștenitorii lor

având la îndemână acțiunile întemeiate pe contract de care beneficiază orice

vânzător.

Decizia

nr.1461 din 10 aprilie 2002

Prin încheierea din 6 aprilie 2001, Tribunalul Brașov a suspendat judecata

cauzei, în baza art. 47 din Legea nr.10/2001, luând act de cererea formulată de

reclamanți în acest sens.

Apelul  declarat  împotriva  acestei încheieri de pârâta

CNCF-CFR-SA – Regionala CF Brașov a fost admis de  Curtea de Apel Brașov –

Secția civilă, care, prin decizia nr.100/Ap din 26 octombrie 2001, a desființat

încheierea dată de Tribunalul Brașov și a trimis  cauza aceleiași instanțe

pentru continuarea judecății.

Pentru a decide astfel,  instanța de apel a reținut că

prin  Legea  nr.  10/2001  s-a instituit  cadrul legal

pentru restituirea  imobilelor  preluate  în  mod abuziv de

stat  în perioada  6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și a

celor  preluate  de  stat  în baza  Legii nr. 139/1940

asupra rechizițiilor.  Prin aceeași lege s-a dat posibilitatea ca partea

să aleagă soluționarea pretențiilor pe baza acestei legi, solicitând

suspendarea cauzei sau renunțând la judecată .

S-a mai reținut că

imobilul  ce face obiectul cauzei nu a fost preluat abuziv de stat sau de

alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 –22 decembrie 1989 pentru a

face obiect de restituire  în baza Legii nr. 10/2001 ci, fiind expropriat,

face obiect al Legii nr. 33/1994. Ca urmare,  cauzei nu-i sunt aplicabile dispozițiile

art.47 din Legea  nr.10/2001 cu privire la suspendarea  judecății,

astfel că măsura luată de tribunal prin încheierea apelată a fost calificată ca

nelegală.

Recursul declarat de reclamanți  este nefondat.

Bunul imobil a cărui retrocedare se solicită  a trecut din proprietatea

privată a antecesoarelor reclamanților-recurenți în proprietatea pârâtei, fosta

S.C. F. R., prin două contracte intitulate „acte de vânzare-cumpărare pentru

cauză de utilitate publică” , înscrisurile doveditoare ale celor două acte

juridice fiind autentice. Primul, s-a încheiat la data de 20 decembrie l945

între A..I . M. și M.B., pe de o parte, și cumpărătoarea S. C. F. R., pe de

altă parte, și a avut ca obiect cota de ¾  din imobil pentru care

vânzătoarele  au primit un preț de 62.ooo.ooo lei. Al doilea act

s-a  încheiat la data de l8 decembrie 1948 și a avut ca obiect restul

cotei de ¼  din același imobil, pentru care vânzătoarea

E.E.T. a consimțit că primească un preț de  157.505 lei ( conform valorii

monetare de la acea dată ) .

Din examinarea celor două contracte rezultă, pe de o parte, că vânzătoarele au

primit în schimbul transmiterii dreptului de proprietate un preț , iar nu o

despăgubire , pe de altă parte, cele două acte juridice au fost rodul acordului

de  voință al părților , ele nefiind încheiate nici în temeiul

Încheierii de expropriere  nr. 27 din 4 septembrie l943 a Curții de Apel

București – Secția  a II – a, ale căror prevederi nu au fost urmate și

respectate, și nici în temeiul Legii de expropriațiune în vigoare la data

încheierii contractelor, aspect, de altfel, recunoscut de reclamanți atât prin

considerentele acțiunii, cât și prin motivele  de casare.

În speță, trecerea nemișcătorului din proprietate privată în proprietatea

S.C.F.R. , deși s-a făcut în scop de utilitate publică, nu a operat în temeiul

unui act unilateral al autorității publice, ci în temeiul unor contracte

civile, în care ambele părți au fost egale în drepturi și obligații,

vînzătoarele consimțind ca, în schimbul  unui preț, proprietatea lor

privată  să fie transmisă unei societăți  care să o folosească

pentru un scop de interes general ( public ).

Cum trecerea in proprietate publică  s-a realizat  pe cale consensuală,

în temeiul unor contracte  sinalagmatice care  și-au  produs

efectele urmărite de părți  la încheierea lor, tot astfel și revenirea

bunului sau a unei porțiuni din el în proprietatea  privată a

vânzătoarelor ori a succesorilor trebuie realizată pe aceeași cale, întrucât

cauza actelor juridice, la încheierea  cărora vânzătoarele  au

consimțit, a fost dobândirea  prețului – echivalent al nemișcătorului

vândut.

Pe de altă parte, potrivit art.481 C.civ., nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea

sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind  o dreaptă și

prealabilă despăgubire. Or, autoarele  recurenților „ nu au fost silite ”

a ceda proprietatea lor, ci, în cauză, schimbarea titularului și a destinației

proprietății s-a  realizat pe cale  consensuală, în temeiul unor

contracte civile.

Pe cale de consecință, vânzătoarele ori succesorii lor, care au pierdut

proprietatea asupra nemișcătorului în mod voluntar, nu au deschisă calea

retrocedării, nici în baza Legii nr. 10/2001, nici în temeiul dispozițiilor

art. 35 din Legea nr. 33/l994, cum greșit a motivat  instanța de apel, ci,

pentru repunerea totală ori parțială în situația  anterioară vânzării, ei

au la îndemână  acțiunile izvorând din contract de care beneficiază orice

alt vânzător.

Față de cele ce preced  și care înlocuiesc considerentele

instanței  de apel, recursul reclamanților  se  respinge ca

nefondat.

.