ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3262/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 224 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul minor C.A.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de viol.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 104 C. pen., s-a luat față de inculpatul C.A.B. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului C.A.B. asupra dispozițiilor art. 108 C. pen. privind revocarea internării în cazul săvârșirii unei nou infracțiuni.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 alin. (3) C. pen. s-a dispus restituirea toporului corp delict către numitul B.I.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul C.A.A. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Z.A. la plata sumei de 1.200 RON, inculpatul C.A.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente Z.A. la plata sumei de 1.200 RON, sume reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și la instanța de judecată. Onorariile avocaților din oficiu în sumă totală de 1400 RON s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în baza art. 195 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea erorii strecurate în minuta și dispozitivul hotărârii în sensul că s-a introdus alin. (4) referitor la deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului C.A.A., în baza art. 88 C. pen., a perioadei reținerii din data de 18 aprilie 2009.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 09 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus punerea în a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților C.A.A. și C.A.B., ambii pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de W.G.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că inculpații și făptuitorul W.G.A., în data de 18 aprilie 2008, prin constrângere fizică și morală, au întreținut raporturi sexuale cu minora M.R.L., în vârstă de 13 ani, faptă ce constituie infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt că, în dimineața de 18 aprilie 2008, partea vătămată s-a deplasat cu bicicleta din Ighișul Nou în localitatea Blăjel unde se afla mama sa, M.D., cu care a făcut un schimb de telefoane mobile, respectiv i-a dat mamei un telefon A., primind în schimb un telefon L.

După ora 12.00, partea vătămată M.R.L. a plecat din Blăjel, tot cu bicicleta, singură, cu intenția de a se întoarce acasă, urmând să treacă și pe la locul de muncă al tatălui său, M.M., care se afla pe șantierul de Construcții al SC "C.C." pe strada W. din Mediaș.

Când partea vătămată a ajuns pe Hula Blăjelului, unde drumul ce face legătura între această localitate și Mediaș trece printr-o pădure, a fost ajunsă din urmă din spate de o căruță trasă de doi cai, în care se aflau inculpații, precum și vărul acestora W.G.A. Cei trei intenționau să meargă cu căruța în pădure, să adune lemne de foc.

Văzând-o pe minoră singură, cei trei băieți au început să-i adreseze diferite cuvinte cu referire la felul în care arăta și au oprit căruța în fața ei, blocându-i astfel drumul.

După cum a declarat martorul W.G.A. în instanță, el și inculpații au intrat în vorbă cu partea vătămată, dar el i-a cerut primul acesteia să aibă relații sexuale cu ei trei.

Partea vătămată nu a fost de acord, dar martorul W.G.A. a amenințat-o cu biciul.

Inculpații au întreținut primii relații sexuale cu partea vătămată, după cum a afirmat martorul. Acesta a susținut că partea vătămată ar fi întreținut de bunăvoie relații sexuale cu inculpatul C.A.A., aspect neverificat însă și neplauzibil, din moment ce același martor a susținut inițial că partea vătămată nu a fost de acord cu cererea lor.

De altfel, partea vătămată a arătat în declarație că le-a cerut celor trei să o lase în pace, ca să-și continue drumul spre casă.

Însuși inculpatul C.A.A., în declarația de la urmărire penală, a arătat că partea vătămată a fost de acord să întrețină relații sexuale cu el din cauza fricii.

Martorul W. a recunoscut la urmărire penală că a lovit-o pe partea vătămată cu vârful biciului. Inculpații i-au luat părții vătămate bicicleta și telefonul mobil aflat asupra ei, pentru a nu putea să fugă sau să anunțe pe cineva telefonic.

Ulterior, inculpatul C.A.A. a tras-o pe fată în pădure, unde i-a cerut să se dezbrace. Partea vătămată și-a dat jos bluza cu mânecă lungă, de culoare roșie, ce avea inscripția "G." și a pus-o jos pe pământ, după care inculpatul C.A.A. a întreținut raporturi sexuale cu aceasta.

După consumarea actului sexual între partea vătămată și acest inculpat, de locul respectiv s-au apropiat și inculpatul C.A.B. și martorul W.G.A., care au întreținut raporturi sexuale cu aceasta tot prin amenințare.

După consumarea ultimului act sexual cu W., partea vătămată a fost lăsată să plece, restituindu-i-se telefonul mobil și bicicleta, nu înainte ca cei trei băieți să o amenințe că, dacă o să spună cuiva ce i s-a întâmplat, o vor îneca în râu.

Partea vătămată a părăsit locul faptei în grabă, rămânându-i acolo bluza de culoare roșie, și a reușit să ajungă la locul de muncă al tatălui său, căruia i-a spus ce i s-a întâmplat.

Din raportul de constatare medico-legală din 19 aprilie 2008 al Cabinetului Medico-Legal Mediaș, cu completarea din 24 aprilie 2008, a rezultat că partea vătămată M.R.L. a prezentat o deflorare mai veche, iar pe cap, gât și membre nu a prezentat leziuni traumatice.

Din examinarea lamelelor recoltate de Serviciul de Urgență al Spitalului Municipal Mediaș în data de 18 aprilie 2008, s-a evidențiat prezența spermatozoizilor în secreția vaginală a părții vătămate, care atestă consumarea de raporturi sexuale recente.

Inculpații au recunoscut faptele comise, arătând că regretă cele întâmplate.

S-a apreciat că, în drept, faptele inculpaților minori la acea dată, iar inculpatul C.A.B. minor și la data judecății în fond, care în data de 18 aprilie 2008, prin constrângere fizică și morală, au întreținut raporturi sexuale cu minora M.R.L., în vârstă de 13 ani, constituie infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Întrucât faptele au fost săvârșite de cei doi inculpați, minori la data faptelor, instanța a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., în ce-l privește pe inculpatul C.A.A.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 72, 52, 100 C. pen., și anume: limitele pedepselor, gradul de pericol social al faptelor comise - apreciat ca fiind ridicat în raport de modalitatea concretă de concepere și comitere a faptelor (în participație, asupra unei minore pe care nu o cunoșteau), natura și gravitatea faptelor săvârșite (infracțiuni contra libertății persoanei, a libertății ei morale și sexuale, privitoare la viața intimă, sexuală), persoana inculpaților (care au avut o atitudine în parte sinceră și care au manifestat un regret formal față de fapte - prin prisma temerii de pedeapsă, după cum rezultă și din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Un aspect important în legătură cu persoana inculpaților a fost acela că inculpații nu au manifestat sentimente de rușine și regret referitor la conduita lor față de victimă, experiența avută fiind pentru aceștia una plăcută, asimilată în mod pozitiv, după cum a reieșit din referatele de evaluare.

Mai mult, în ce îl privește pe inculpatul minor C.A.B., s-a concluzionat că stoparea comportamentului infracțional al minorului poate avea loc doar prin demersuri psiho-socio-educaționale realizate de către o instituție specializată, care să-i permită inculpatului redimensionarea cognitivă a experiențelor personale, integrarea valorilor prosociale, continuarea studiilor și prestarea unor activități lucrative care să-i limiteze timpul alocat preponderent preocupărilor deviate și canalizarea energiei spre preocupări constructive.

Din caracterizarea psiho-pedagogică a rezultat că părinții nu-i mai pot controla pe inculpați, fiind plecați la muncă în străinătate. Inculpatul C.A.B. are numeroase absențe la școală și un comportament neadecvat față de colegi și factorii educativi.

În conformitate cu dispozițiile art. 71 C. pen., în raport de natura infracțiunii comise, de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă și Mazăre, Sabău și Pârcălab contra României, instanța a interzis acestui inculpat exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. c) C. pen., considerându-le măsuri de limitare a acestor drepturi proporționale și justificate în cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.A.A., perioada reținerii din 18 aprilie 2008.

Privitor la inculpatul C.A.B., prima instanță, luând în considerare vârsta sa de 16 ani și împrejurarea că se impune supravegherea sa instituționalizată, a dispus față de acesta aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani, în conformitate cu prevederile art. 104 C. pen., apreciind, prin raportare la dispozițiile art. 100 C. proc. pen., că nici o altă măsură educativă nu este oportună sau suficientă pentru educarea sa, pentru a-i da acestuia posibilitatea de a dobândi o pregătire școlară și profesională care să-i permită ulterior integrarea în societate, această măsură luându-se pentru săvârșirea infracțiunii.

S-a atras atenția inculpatului C.A.B. asupra dispozițiilor art. 108 C. pen., privind revocarea internării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză; aceasta deoarece partea vătămată M.R.L. a declarat că nu mai are pretenții civile de la inculpați întrucât a primit niște bunuri și bani de la aceștia, conform și cu declarația mamei sale M.D. dată la Biroul Notarului Public P.M.D. la data de 15 aprilie 2009.

În baza art. 118 alin. (3) C. pen., s-a dispus restituirea toporului corp delict către numitul B.I., bunicul inculpaților, întrucât toporul îi aparține acestuia și a fost ridicat de la acesta.

B. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen, nemotivat, inculpații C.A.A. și C.A.B.

Prin apărătorul ales, inculpații apelanți au solicitat în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând cauza, în ce-l privește pe inculpatul C.A.A. a se face aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate; în ce-l privește pe inculpatul C.A.B. s-a solicitat a se lua față de acesta o altă măsură educativă, și anume aceea a încredințării către mama sa.

În motivarea apelurilor s-a susținut că cele solicitate sunt în acord cu probatoriul administrat în cauză, respectiv cu inconsecvența părții vătămate și a reprezentantei acesteia. Astfel, într-o primă fază partea vătămată a susținut că a fost amenințată de inculpați și făptuitorul W., ca apoi să revină și să arate că doar acesta din urmă ar fi amenințat-o. S-a mai arătat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, fiindu-i oferită suma de 3.000 RON. În plus, inculpatul C.A.B. este angajat în prezent.

Prin Decizia penală nr. 6/A din 8 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații C.A.A. și C.A.B. împotriva sentinței penale sus-menționate.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a sancțiunilor ce le-au fost aplicate, reiterând solicitările din apel în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei/măsurii educative.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Astfel, CURTEA apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, iar în raport de împrejurările în care s-au petrecut faptele - prin amenințarea părții vătămate în vârstă de 13 ani, care se afla singură în pădure și în evidentă inferioritate, fără posibilitatea de a riposta și de a se opune intențiilor celor doi inculpați și făptuitorului W.G.A. care, în plus, i-au luat bicicleta și telefonul mobil ca să nu poată fugi și comunica ceea ce se întâmplă, după care au întreținut relații sexuale cu aceasta -, a procedat la o corectă individualizare judiciară a pedepsei și, respectiv, a măsurii aplicate. Totodată, prima instanță și-a motivat soluția în raport de concluziile din referatele de evaluare potrivit cu care niciunul dintre inculpați nu au fost pe deplin sincer, ambii regretând faptele doar formal, fiindu-le teamă doar de consecința penală a faptelor, nerealizând gravitatea faptelor.

Răspunzând acelorași critici, instanța de apel a respins apelurile formulate de inculpați ca nefondate.

În baza propriului examen, ÎNALTA CURTE apreciază că solicitarea inculpaților de a schimba modalitatea de executare a pedepsei/măsurii educative într-una neprivativă de libertate, este nejustificată, întrucât în raport de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta, așa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, instanța de fond a dozat corespunzător atât cuantumul cât și modalitatea pedepsei aplicate, respectiv a măsurii educative dispuse, inculpații neprezentând garanțiile unei conduite care să permite instanței să dea dovadă de clemență. Astfel, inculpatul C.A.B. a avut anterior săvârșirii faptei o comportare neadecvată față de colegi, a lipsit de la școală, nu a fost controlat și deci se impune un demers susținut pentru a-i stopa comportamentul infracțional, iar inculpatul C.A.B. nu poate fi încredințat mamei sale, întrucât până la săvârșirea faptei pentru care este judecat nu a putut fi supravegheat corespunzător de către părinții săi, neexistând garanții că mama sa ar putea să-l supravegheze pe viitor în așa fel încât acesta să nu mai săvârșească alte fapte.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpați ca nefondate, constatând că pedeapsa/măsura educativă aplicată sunt bine dozate și nu se justifică modificarea acestora, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, sunt apte să asigure reeducarea inculpaților, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții - inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.A.A. și C.A.B. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 08 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 RON, reprezentând onorariile parțiale apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2010.