ÎCCJ, decizie (scj.ro #84074)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84074) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Continuarea
procesului penal. Condiții
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și acțiunile în
procesul penal. Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
continuarea procesului penal
C.
proc
.
pen
.,
art. 13
Potrivit art. 13 C.
proc
.
pen
., continuarea procesului penal poate fi cerută numai
în caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii prealabile ori în
cazul existenței unei cauze de nepedepsire și numai de către învinuit sau
inculpat. În consecință, cererea de continuare a procesului penal formulată de
succesorii inculpatului decedat, față de care s-a dispus încetarea procesului
penal în temeiul
art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10
alin. (1) lit. g) C.
proc
.
pen
.,
nu poate fi admisă, întrucât, pe de o parte, aceștia nu au calitatea cerută de
lege pentru a solicita continuarea procesului penal, iar pe de altă parte,
decesul inculpatului nu se încadrează în cazurile în care se poate solicita
continuarea procesului penal.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1435 din 17
aprilie 2008
Prin sentința penală nr. 366 din 21 iunie 2007,
pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art.
10 alin. (1) lit. g) C.
proc
.
pen
.,
a fost încetat procesul penal față de inculpatul
B.M.,
pentru săvârșirea, în perioada 1998 - 2002, a infracțiunilor
de evaziune fiscală, prevăzută în art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) și art. 13 C.
pen
.; participație
improprie la fals intelectual, prevăzută în art. 31 C.
pen
.
raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C.
pen
., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
.
(două infracțiuni); uz de fals, prevăzută în art. 291 C.
pen
.,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
. (două
infracțiuni); înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.
pen
., cu aplicarea art. 41
alin. (2) C.
pen
., toate cu aplicarea art. 33
lit. a) și art. 34 C.
pen
., prin decesul
inculpatului.
Tribunalul a constatat că au fost recuperate integral
prejudiciile cauzate părților vătămate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut
că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, a fost
trimis în judecată inculpatul B.M. pentru comiterea infracțiunile menționate.
La termenul de judecată din 1 martie 2007, avocatul ales
al inculpatului a depus la dosarul cauzei certificatul de deces al inculpatului
B.M., din care reiese că acesta a decedat la data de 19 ianuarie 2007.
Având în vedere cele mai sus arătate, instanța, în baza
art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C.
proc
.
pen
., a dispus încetarea
procesului penal față de inculpatului B.M., prin decesul acestuia.
Partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală
București - reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene
Cluj, s-a constituit inițial parte civilă în cauză, iar ulterior, prin
înscrisul depus la dosar, s-a învederat instanței faptul că prejudiciul a fost
recuperat integral.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât
moștenitorii inculpatului, respectiv B.M., M.B. și B.I., cât și partea
responsabilă civilmente societatea comercială M., solicitând desființarea
acesteia ca nelegală, arătând în motivare că în mod greșit prima instanță,
încetând procesul penal prin decesul inculpatului, s-a limitat a constata că
prejudiciile cauzate prin faptele inculpatului sunt recuperate, în condițiile
în care moștenitorii acestuia au solicitat continuarea procesului penal.
Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor
dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, curtea
de apel a apreciat că apelurile introduse în cauză sunt întemeiate.
Astfel, la termenul din 1 martie 2007, instanța
Tribunalului Cluj, având în vedere decesul inculpatului, a dispus introducerea
în cauză, în calitate de moștenitori ai inculpatului, pe soția și copiii
acestuia, respectiv pe numita M.B. și, respectiv, B.M. și B.I. După acest
moment, instanța s-a limitat la a face cercetări cu privire la achitarea
prejudiciului, deși moștenitorii inculpatului, prin declarațiile scrise aflate
la dosar, au declarat că solicită continuarea procesului penal în vederea
stabilirii nevinovăției inculpatului și a soluționării corecte a laturii civile
a cauzei.
Prin sentința atacată, prima instanță s-a limitat a
constata că a intervenit decesul inculpatului și că prejudiciul cauzat a fost
recuperat, fără a analiza și soluționa cauza pe fond, respectiv a descrise
starea de fapt pentru care a fost trimis în judecată, fără a analiza dacă
acesta era vinovat sau nu pentru comiterea faptelor, dacă încadrarea juridică
dată faptelor reținute prin actul de sesizare este corectă sau nu și, în
consecință, fără a analiza dacă recuperarea
prejudiciului s-a făcut în mod corect sau nu, nesoluționând astfel latura
civilă a cauzei. Or, raportat la cererea moștenitorilor inculpatului introduși
în cauză, de a fi continuat procesul penal, instanța era obligată a soluționa
cauza sub toate aspectele de fond ale acesteia.
Astfel, potrivit art. 21 C.
proc
.
pen
., acțiunea civilă rămâne în competența instanței
penale în caz de deces al uneia din părți, introducându-se în cauză
moștenitorii acesteia. Însă, pentru a soluționa acțiunea civilă a cauzei, este
necesar a fi analizată și latura penală a cauzei sub aspectele arătate mai sus.
În final, soluția va fi tot de încetare a procesului penal, dat fiind decesul
inculpatului, însă soluționarea laturii civile nu se poate realiza fără
analizarea laturii penale a cauzei.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Cluj, Secția
penală și de minori, prin decizia nr. 2/A din 8 ianuarie 2008, a admis apelurile
declarate de moștenitorii inculpatului, respectiv, B.M., M.B. și B.I., precum
și de partea responsabilă civilmente societatea comercială M. împotriva
sentinței penale nr. 366 din 21
iunie
2007 a Tribunalului Cluj, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Cluj.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat
recurs Direcția
Generală a Finanțelor
Publice Județene Botoșani, criticând-o pentru netemeinicie și
nelegalitate
, susținând că prima instanță a soluționat
corect latura civilă a cauzei pe baza probelor administrate.
În drept, partea civilă și-a întemeiat recursul pe
dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 9 C.
proc
.
pen
.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că recursul formulat de partea civilă este fondat.
Prin rechizitoriul nr. 630/P/2002 al Parchetului de pe
lângă Tribunalul Botoșani s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.M.
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 13 din Legea nr.
87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C.
pen
.;
a două infracțiuni prevăzute în art. 31 C.
pen
.
raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C.
pen
., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
.;
a două infracțiuni prevăzute în art. 291 C.
pen
., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
. și a infracțiunii
prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.
pen
.,
cu aplicarea art. 41
alin. (2) C.
pen
.
Cauza a fost strămutată la Tribunalul Cluj, care a
pronunțat sentința penală nr. 366 din 21 iunie 2007, ca urmare a decesului
inculpatului B.M., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin.
(1) lit. g) C.
proc
.
pen
.
încetând procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile
pentru care fusese trimis în judecată.
Ca urmare a decesului inculpatului, acțiunea civilă a
rămas în competența instanței penale, iar conform art. 21 C.
proc
.
pen
., au fost introduși în
cauză moștenitorii acestuia.
Instanța de apel a
reținut în considerentele deciziei că prima instanță s-a limitat la a constata
că a intervenit decesul inculpatului și că prejudiciile cauzate părților
vătămate au fost acoperite, fără a mai administra noi probe și a face o analiză
a situației de fapt și a probelor deja administrate, deși moștenitorii
inculpatului au solicitat continuarea procesului penal în vederea stabilirii
nevinovăției inculpatului sau a soluționării corecte a laturii civile.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prima
instanță a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor legale, administrând
proba cu înscrisuri, probe solicitate chiar de către moștenitorii inculpatului.
Din aceste înscrisuri, depuse la dosar de către părțile
civile, după decesul inculpatului, la solicitarea instanței, a rezultat că prejudiciile
cauzate au fost achitate de către inculpat, asociat unic și administrator la
societatea comercială M. (ulterior decesului inculpatului, asociați ai
societății au devenit succesori legali ai acestuia).
Nu se poate reține că prima instanță nu a soluționat, pe
fond, latura civilă a cauzei, în condițiile în care a constatat că prejudiciile
cauzate au fost acoperite chiar de către inculpat pe parcursul procesului
penal, fără a se recurge la
nicio
formă de
constrângere, conform art. 14 și art. 346 C.
proc
.
pen
., după cum rezultă din adresele depuse la dosar de
către părțile vătămate, la solicitarea primei instanțe.
În raport cu decesul inculpatului, corect prima instanță
a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia, în temeiul art.
11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C.
proc
.
pen
., legea procesual penală neprevăzând o altă
soluție într-o astfel de situație.
Solicitarea moștenitorilor inculpatului - care, de
altfel, au folosit mijloacele de apărare privind soluționarea acțiunii penale
pe care le-ar fi avut și inculpatul și care au efecte asupra soluționării
acțiunii civile - de a se dispune continuarea procesului penal (după cum a
susținut instanța de apel) nu avea bază legală, având în vedere că art. 13 C.
proc
.
pen
. prevede expres și
limitativ cazurile în care se poate solicita continuarea procesului penal și
persoanele care o pot face.
Potrivit textului de lege citat, învinuitul sau
inculpatul poate cere continuarea procesului penal în caz de amnistie,
prescripție sau retragere a plângerii prealabile, precum și în cazul existenței
unei cauze de nepedepsire.
Se observă că în cauză, pe de o parte, moștenitorii nu
aveau calitatea prevăzută de lege pentru a solicita continuarea procesului
penal (având în vedere că răspunderea penală este personală), iar pe de altă
parte, decesul inculpatului nu se încadrează în situațiile în care se poate
solicita continuarea procesului penal, sub aspectul acțiunii penale.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată, de altfel,
că soluția instanței de apel este greșită și în raport cu dispozițiile art. 379
pct. 2 lit. b) C.
proc
.
pen
.,
care prevăd cazurile în care se poate dispune desființarea sentinței și
trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța fondului.
Se observă că printre situațiile în care se poate dispune
desființarea unei hotărâri cu trimitere spre rejudecare nu se regăsește și
„nesoluționarea fondului cauzei”, reținută în considerentele deciziei
recurate
, o astfel de soluție putându-se pronunța numai
atunci când procedura de citare a unei părți nu a fost legal îndeplinită sau,
deși a fost legal îndeplinită, partea a fost în imposibilitate de a se prezenta
și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, precum și în cazurile
de nulitate prevăzută în art. 197 alin. (2) C.
proc
.
pen
.
După cum s-a menționat, prima instanță a soluționat
corect pe baza probelor administrate, chiar și după decesul inculpatului, atât
acțiunea penală, cât și acțiunea civilă a cauzei.
În consecință,
în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. a) C.
proc
.
pen
., constatând că apelurile formulate de succesorii
inculpatului și de partea responsabilă civilmente au fost greșit admise, Înalta
Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de partea civilă
Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani împotriva deciziei
nr. 2/A
din 8 ianuarie 2008 a Curții de
Apel Cluj, Secția penală și de minori, a casat decizia
recurată
și a menținut sentința penală nr. 366 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Cluj.
Notă: În urma republicărilor succesive
ale Legii nr. 82/1991, ultima dintre acestea în M. Of. nr. 454 din 18 iunie
2008, prevederile art. 37 se regăsesc în art. 43.