ÎCCJ, decizie (scj.ro #84074)

Continuarea procesului penal. Condiții Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și acțiunile în procesul penal. Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal Indice alfabetic: Drept procesual penal - continuarea procesului penal C. proc . pen ., art. 13 Potrivit art. 13 C. proc . pen ., continuarea procesului penal poate fi cerută numai în caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii prealabile ori în cazul existenței unei cauze de nepedepsire și numai de către învinuit sau inculpat.

În consecință, cererea de continuare a procesului penal formulată de succesorii inculpatului decedat, față de care s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc . pen ., nu poate fi admisă, întrucât, pe de o parte, aceștia nu au calitatea cerută de lege pentru a solicita continuarea procesului penal, iar pe de altă parte, decesul inculpatului nu se încadrează în cazurile în care se poate solicita continuarea procesului penal.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1435 din 17 aprilie 2008 Prin sentința penală nr. 366 din 21 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc . pen ., a fost încetat procesul penal față de inculpatul B.M., pentru săvârșirea, în perioada 1998 - 2002, a infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută în art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen .; participație improprie la fals intelectual, prevăzută în art. 31 C. pen . raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . (două infracțiuni); uz de fals, prevăzută în art. 291 C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . (două infracțiuni); înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen ., prin decesul inculpatului.

Tribunalul a constatat că au fost recuperate integral prejudiciile cauzate părților vătămate. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, a fost trimis în judecată inculpatul B.M. pentru comiterea infracțiunile menționate. La termenul de judecată din 1 martie 2007, avocatul ales al inculpatului a depus la dosarul cauzei certificatul de deces al inculpatului B.M., din care reiese că acesta a decedat la data de 19 ianuarie 2007. Având în vedere cele mai sus arătate, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc . pen ., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatului B.M., prin decesul acestuia.

Partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală București - reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Cluj, s-a constituit inițial parte civilă în cauză, iar ulterior, prin înscrisul depus la dosar, s-a învederat instanței faptul că prejudiciul a fost recuperat integral. Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât moștenitorii inculpatului, respectiv B.M., M.B. și B.I., cât și partea responsabilă civilmente societatea comercială M., solicitând desființarea acesteia ca nelegală, arătând în motivare că în mod greșit prima instanță, încetând procesul penal prin decesul inculpatului, s-a limitat a constata că prejudiciile cauzate prin faptele inculpatului sunt recuperate, în condițiile în care moștenitorii acestuia au solicitat continuarea procesului penal.

Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, curtea de apel a apreciat că apelurile introduse în cauză sunt întemeiate. Astfel, la termenul din 1 martie 2007, instanța Tribunalului Cluj, având în vedere decesul inculpatului, a dispus introducerea în cauză, în calitate de moștenitori ai inculpatului, pe soția și copiii acestuia, respectiv pe numita M.B. și, respectiv, B.M. și B.I. După acest moment, instanța s-a limitat la a face cercetări cu privire la achitarea prejudiciului, deși moștenitorii inculpatului, prin declarațiile scrise aflate la dosar, au declarat că solicită continuarea procesului penal în vederea stabilirii nevinovăției inculpatului și a soluționării corecte a laturii civile a cauzei.

Prin sentința atacată, prima instanță s-a limitat a constata că a intervenit decesul inculpatului și că prejudiciul cauzat a fost recuperat, fără a analiza și soluționa cauza pe fond, respectiv a descrise starea de fapt pentru care a fost trimis în judecată, fără a analiza dacă acesta era vinovat sau nu pentru comiterea faptelor, dacă încadrarea juridică dată faptelor reținute prin actul de sesizare este corectă sau nu și, în consecință, fără a analiza dacă recuperarea prejudiciului s-a făcut în mod corect sau nu, nesoluționând astfel latura civilă a cauzei. Or, raportat la cererea moștenitorilor inculpatului introduși în cauză, de a fi continuat procesul penal, instanța era obligată a soluționa cauza sub toate aspectele de fond ale acesteia.

Astfel, potrivit art. 21 C. proc . pen ., acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces al uneia din părți, introducându-se în cauză moștenitorii acesteia. Însă, pentru a soluționa acțiunea civilă a cauzei, este necesar a fi analizată și latura penală a cauzei sub aspectele arătate mai sus. În final, soluția va fi tot de încetare a procesului penal, dat fiind decesul inculpatului, însă soluționarea laturii civile nu se poate realiza fără analizarea laturii penale a cauzei. Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, prin decizia nr. 2/A din 8 ianuarie 2008, a admis apelurile declarate de moștenitorii inculpatului, respectiv, B.M., M.B. și B.I., precum și de partea responsabilă civilmente societatea comercială M. împotriva sentinței penale nr. 366 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Cluj, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Cluj.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Botoșani, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate , susținând că prima instanță a soluționat corect latura civilă a cauzei pe baza probelor administrate. În drept, partea civilă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc . pen . Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat de partea civilă este fondat. Prin rechizitoriul nr. 630/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.M.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen .; a două infracțiuni prevăzute în art. 31 C. pen . raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; a două infracțiuni prevăzute în art. 291 C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și a infracțiunii prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . Cauza a fost strămutată la Tribunalul Cluj, care a pronunțat sentința penală nr. 366 din 21 iunie 2007, ca urmare a decesului inculpatului B.M., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc . pen . încetând procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile pentru care fusese trimis în judecată.

Ca urmare a decesului inculpatului, acțiunea civilă a rămas în competența instanței penale, iar conform art. 21 C. proc . pen ., au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia. Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei că prima instanță s-a limitat la a constata că a intervenit decesul inculpatului și că prejudiciile cauzate părților vătămate au fost acoperite, fără a mai administra noi probe și a face o analiză a situației de fapt și a probelor deja administrate, deși moștenitorii inculpatului au solicitat continuarea procesului penal în vederea stabilirii nevinovăției inculpatului sau a soluționării corecte a laturii civile. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prima instanță a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor legale, administrând proba cu înscrisuri, probe solicitate chiar de către moștenitorii inculpatului.

Din aceste înscrisuri, depuse la dosar de către părțile civile, după decesul inculpatului, la solicitarea instanței, a rezultat că prejudiciile cauzate au fost achitate de către inculpat, asociat unic și administrator la societatea comercială M. (ulterior decesului inculpatului, asociați ai societății au devenit succesori legali ai acestuia). Nu se poate reține că prima instanță nu a soluționat, pe fond, latura civilă a cauzei, în condițiile în care a constatat că prejudiciile cauzate au fost acoperite chiar de către inculpat pe parcursul procesului penal, fără a se recurge la nicio formă de constrângere, conform art. 14 și art. 346 C. proc . pen ., după cum rezultă din adresele depuse la dosar de către părțile vătămate, la solicitarea primei instanțe.

În raport cu decesul inculpatului, corect prima instanță a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc . pen ., legea procesual penală neprevăzând o altă soluție într-o astfel de situație. Solicitarea moștenitorilor inculpatului - care, de altfel, au folosit mijloacele de apărare privind soluționarea acțiunii penale pe care le-ar fi avut și inculpatul și care au efecte asupra soluționării acțiunii civile - de a se dispune continuarea procesului penal (după cum a susținut instanța de apel) nu avea bază legală, având în vedere că art. 13 C. proc . pen . prevede expres și limitativ cazurile în care se poate solicita continuarea procesului penal și persoanele care o pot face.

Potrivit textului de lege citat, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii prealabile, precum și în cazul existenței unei cauze de nepedepsire. Se observă că în cauză, pe de o parte, moștenitorii nu aveau calitatea prevăzută de lege pentru a solicita continuarea procesului penal (având în vedere că răspunderea penală este personală), iar pe de altă parte, decesul inculpatului nu se încadrează în situațiile în care se poate solicita continuarea procesului penal, sub aspectul acțiunii penale. Înalta Curte de Casație și Justiție constată, de altfel, că soluția instanței de apel este greșită și în raport cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc . pen ., care prevăd cazurile în care se poate dispune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța fondului.

Se observă că printre situațiile în care se poate dispune desființarea unei hotărâri cu trimitere spre rejudecare nu se regăsește și „nesoluționarea fondului cauzei”, reținută în considerentele deciziei recurate , o astfel de soluție putându-se pronunța numai atunci când procedura de citare a unei părți nu a fost legal îndeplinită sau, deși a fost legal îndeplinită, partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, precum și în cazurile de nulitate prevăzută în art. 197 alin. (2) C. proc . pen . După cum s-a menționat, prima instanță a soluționat corect pe baza probelor administrate, chiar și după decesul inculpatului, atât acțiunea penală, cât și acțiunea civilă a cauzei.

În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc . pen ., constatând că apelurile formulate de succesorii inculpatului și de partea responsabilă civilmente au fost greșit admise, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani împotriva deciziei nr. 2/A din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a casat decizia recurată și a menținut sentința penală nr. 366 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Cluj. Notă: În urma republicărilor succesive ale Legii nr. 82/1991, ultima dintre acestea în M. Of. nr. 454 din 18 iunie 2008, prevederile art. 37 se regăsesc în art. 43.