ÎCCJ, Secția penală

A., trimisă în judecată, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) - în relația cu S.C. B. S.R.L.,

C., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (text valabil începând cu data de 22.03.2013), cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen..(54 de acte materiale) - în relația cu S.C. D. S.R.L.,

E. , trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (text valabil începând cu data de 22.03.2013), cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen..(4 acte materiale) - în relația cu S.C. F. S.A.,

G., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată", prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen..(45 acte materiale) - în relația cu S.C. H. S.R.L.,

I., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (text valabil începând cu data de 23.06.2010), cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen..(15 acte materiale) - în relația cu S.C. J. SRL

K. , trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen..(27 acte materiale) - în relația cu S.C. L. SRL

M. , trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen..(2 acte materiale) - în relația cu S.C. N. SRL În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă ANAF - DRFP Mureș, cu privire la inculpatul C. și partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L., inculpatul I. și partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L., inculpatul G. și partea responsabilă civilmente S.C. H. S.R.L., inculpatul K. și partea responsabilă civilmente S.C. L. S.R.L., inculpatul M. și partea responsabilă civilmente S.C. N. S.R.L. și inculpatul E.. S-a constatat ca fiind stinsă acțiunea civilă exercitată inițial de partea civilă ANAF-DRFP Mureș față de inculpata A. și partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L.. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că în cuprinsul înscrisurilor atașate în vol. 1, f.30-36, se atestă trecerea în neființă a inculpaților mai sus menționați. De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 396 alin. (6) C. proc. pen., procesul penal încetează în cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., iar conform art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., decesul suspectului ori inculpatului constituie un impediment la exercitarea acțiunii penale. Totodată, s-a reținut că nu pot fi primite apărările formulate de către părțile responsabile civilmente, prin avocați aleși, de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. sau încetare a procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - prescripția răspunderii penale, întrucât în cazul decesului inculpatului nu mai există un cadru procesual, prin lipsa subiectului pasiv față de care se răsfrânge faza procesuală a judecății. Pe cale de consecință, singura soluție care se dispune în astfel de situații în care acuzații trec în neființă este încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) teză finală C. proc. pen. - intervenția decesului supectului sau inculpatului. În ceea ce privește solicitările părții responsabile civilmente S.C. D. S.R.L. de constatare a autorității de lucru judecat cu privire la presupusul prejudiciu cauzat de către inculpatul C., s-a reținut că acestea nu pot fi încuviițate în situația actuală a procesului penal, întrucât judecătorului nu i se conferă de către C. proc. pen. o altă soluție procesuală decât aceea de lăsare ca nesoluționată a acțiunii penale dacă aceasta a fost deja exercitată. Această situație derivă în special din disp. art. 2 C. proc. civ. care completează normele procesual penale cu principiul disponibilității părții civile de a-și manifesta sau nu voința în vederea recuperării presupusului prejudiciu. Astfel, cât timp partea civilă ANAF - DRFP Mureș solicită plata unui rest de 1.523.794 RON, instanța de judecată nu poate decât să ia act de această manifestare de voință, să constate că în cauză există constituire de parte civilă și, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., să o lase nesoluționată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile responsabile civilmente S.C. D. S.R.L. și S.C. L. S.A.. Prin decizia penală nr. 362/A din data de 04 iunie 2025, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile responsabile civilmente S.C. D. S.R.L. și S.C. L. S.A. împotriva sentinței penale nr. 193/20.12.2024 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2024. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligate părțile responsabile civilmente S.C. D. S.R.L. și S.C. L. S.A. să plătească statului suma de 400 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel. Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L., invocând motivul de casare prev. de art. 438. alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. În opinia recurentei, în mod greșit, instanța de apel a menținut ca legală și temeinică soluția primei instanțe de încetare a procesului penal ca urmare a decesului inculpatului C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (54 de acte materiale) în relația cu S.C. D. S.R.L. și, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., a dispus lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile formulate de către partea civilă ANAF-DRFP Mureș, cu privire la inculpatul C. și partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L.. În opinia recurentei, cazurile de achitare prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.. sunt cazuri care lipsesc de temei acțiunea penală, având prioritate față de cazurile de încetare ale procesului penal, prev. de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen.., acestea fiind cazuri care lasă fără obiect acțiunea penală. Totodată, s-a precizat că atât prima instanță, cât și instanța de apel au apreciat că în speța de față nu se poate da prevalență cazului de achitare prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen.., întrucât este incident cazul de încetare a procesului penal prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. În acest sens, s-a susținut că, în lipsa unei analize pe fond a cauzei, atât prima instanță, cât si instanta de apel și-au însușit starea de fapt reținută în cuprinsul rechizitoriului nr. x din data de 12.11.2018 întocmit de către Direcția de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Târgu Mures. În opinia părții responsabile civilmente, imposibilitatea analizării pe fond a acuzațiilor penale aduse în sarcina defunctului C., în contextul incidenței dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., respectiv decesul inculpatului, nu are niciun fundament juridic, întrucât nu există nicio reglementarea procesuală care să interzică instanței de judecată să analizeze în fond acuzația penală atunci când intervine decesul inculpatului, mai ales într-o situație particulară precum cea din speța de față, în care se solicită de către partea responsabilă civilmente constatarea incidenței cazului de achitare prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen.., cu consecința respingerii ca neîntemeiate a acțiunii civile formulate. A accepta faptul că analizarea pe fond a acuzației penale se poate realiza doar la cererea suspectului sau inculpatului, ar echivala cu încălcarea dreptului de acces liber la justiție, reglementat de dispozițiile art. 21 din Constituția României, precum și cu încălcarea principiul dreptului la un proces echitabil garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atât timp cât nu este conferită posibilitatea moștenitorilor legali sau a părții responsabile civilmente în acest sens. În continuare, s-a susținut că interesul procesual pe care partea responsabilă civilmente îl are în ceea ce privește constatarea cazului de achitare prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen.. față de inculpatul defunct C., se raportează la modul de soluționare a acțiunii penale care afectează în mod direct și modalitatea de soluționare a acțiunii civile. Astfel, având în vedere interdependența acțiunii civile de cea a acțiunii penale, doar soluția cercetării pe fond a cauzei în ceea ce îl privește pe defunct poate asigura echitabilitatea procedurii, respectiv doar această soluție poate conferi părții responsabile civilmente posibilitatea de a utiliza toate mijloacele de apărare conferite inculpatului. Prin prisma acestor motive, s-a apreciat că instanța de apel, în mod greșit, a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen..- decesul inculpatului, atât timp cât în cauză este incident un motiv de achitare, respectiv cel prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen. Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 01 octombrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis în principiu cererea de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei completului de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac. La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, respectiv, 12 noiembrie 2025, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii. *** Analizând recursul în casație formulat de partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 362/A din data de 04.06.2025, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauza de față, recurenta parte responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal. În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea decesului inculpatului C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (54 de acte materiale) în relația cu S.C. D. S.R.L. În motivare, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut, în esență, că raportul juridic penal de conflict nu mai este complet, lipsind subiectul pasiv al acțiunii penale și astfel statul nu mai are posibilitatea de a trage la răspundere penală o persoană, întrucât, prin deces, capacitatea procesuală de folosință este pierdută, iar calitatea de subiect al raportului penal este pierdută și ea. În cazul soluției de încetare a procesului penal, s-a reținut că singura variantă posibilă legală este ca acțiunea civilă să fie exercitată în fața instanței civile, în cuprinsul hotărârii penale nefiind stabilită vinovăția inculpatului. Prin criticile formulate, recurenta parte responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. a criticat hotărârea atacată, susținând, în esență, că, în situația în care într-o cauză sunt incidente cauze de achitare dintre cele prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.., acestea au prioritate față de cazurile de încetare ale procesului penal, prev. de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen. În argumentare, a menționat că nu există nicio reglementare procesuală care să interzică instanței de judecată să analizeze în fond acuzația penală atunci când intervine decesul inculpatului, mai ales într-o situație particulară precum cea din speță, în care se solicită de către partea responsabilă civilmente constatarea incidenței cazului de achitare prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen., cu consecința respingerii ca neîntemeiate a acțiunii civile formulate în cauză. Examinând critica formulată în recurs în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta are caracter nefondat pentru considerentele care vor fi dezvoltate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică. Astfel, printre cazurile care determină imposibilitatea tragerii la răspundere penală se regăsește decesul inculpatului, prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., impediment care face să nu mai existe subiectul procesual ce poate fi tras la răspundere penală. Decesul inculpatului constituie o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, în condițiile în care, anterior intervenirii decesului, acțiunea penală fusese pusă în mișcare împotriva acestuia. Potrivit principiului personalității răspunderii penale, consacrat de lege, răspunderea penală este individuală și nu poate fi angajată decât față de persoana care a săvârșit fapta prevăzută de legea penală. În consecință, aceasta nu se transmite și nu poate fi exercitată față de alte persoane, iar în caz de deces al inculpatului, se dispune încetarea procesului penal. Așadar, prin raportare la principiul personalității răspunderii penale, se impune ca decesul suspectului sau inculpatului să conducă la stingerea acțiunii penale. Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, precum și faptul că, în prezenta cauză penală, inculpatul C. a decedat, astfel cum rezultă din certificatul de deces din 14.12.2023, emis de către Primăria mun. Reșița, jud. Caraș-Severin (decedat la data de 14.12.2023), Înalta Curte constată că acțiunea penală pornită împotriva acestuia nu mai poate fi exercitată. Reține Înalta Curte că, deși, în mod normal, ordinea cazurilor prevăzute de art. 16 C. proc. pen. este imperativă, există o excepție unanim acceptată jurisprudențial - decesul inculpatului - deoarece în această ipoteză nu mai există un cadru procesual, prin lipsa subiectului pasiv față de care se răsfrânge faza procesuală a judecății. Pe cale de consecință, singura soluție care se dispune în astfel de situații în care acuzații trec în neființă este încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) teză finală C. proc. pen. - intervenția decesului supectului sau inculpatului. De asemenea, se observă că, potrivit art. 18 din C. proc. pen., în caz de amnistie, de prescripție, de retragere a plângerii prealabile, de existență a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunțării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. Interpretând logico-juridic dispozițiile menționate, se constată că legea procesual penală reglementează doar posibilitatea persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni de a solicita efectuarea unei analize asupra fondului acuzației penale, chiar dacă, în cauză au intervenit anumite impedimente la exercitarea acțiunii penale. Astfel, textul legal amintit reglementează procedura continuării procesului penal doar la cererea suspectului sau inculpatului și doar în cazurile expres prevăzute de lege, respectiv amnistie, prescripție, retragerea plângerii prealabile, existența unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunțării la urmărirea penală. Dispozițiile art. 18 C. proc. pen. consacră așadar un drept al suspectului/inculpatului de a solicita continuarea procesului penal pentru a demonstra existența unui caz ce împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen. Decesul inculpatului și, pe cale de consecință, pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiție al părții responsabile civilmente, întrucât aceasta are posibilitatea de a formula apărări în fața instanței civile, în situația în care acțiunea civilă va fi exercitată de partea civilă, beneficiind de aceleași garanții procedurale prevăzute de lege. Față de această situație, Înalta Curte constată că, în mod judicios, a fost dispusă încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului și a fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei, în considerarea disp. art. 25 alin. (5) C. proc. pen. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 362/A din data de 04 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.