ÎCCJ, decizie (scj.ro #84693)

Pericol social art.18 1 c.pen. Conducerea autovehiculului fără permis pe drumurile publice Față de împrejurarea că inculpatul a mai fost anterior condamnat, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, tot pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art.36 alin.1 din Decretul nr.326/1966, aplicarea prevederilor art.18 1 C.pen. pentru noua infracțiune nu se justifică. Faptul că la scurt timp după săvârșirea infracțiunii inculpatul a obținut permisul de conducere, că a fost sincer în cursul procesului și are, la locul de muncă, o bună comportare, constituie împrejurări de care instanța trebuie să țină seama la stabilirea pedepsei, în cazul dat aplicarea amenzii în locul închisorii fiind corespunzătoare.

Decizia Secției penale nr.1125 din 28 februarie 2002 Prin sentința penală nr.3692 din 15 decembrie 1998, Judecătoria Medgidia a condamnat pe inculpatul Z.S. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis prevăzută în art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. și a dispus revocarea suspendării condiționate a unei pedepse anterioare de un an și 6 luni închisoare. Instanța a reținut că, în mai 1997, inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere. Apelul declarat de inculpat a fost respins de Tribunalul Constanța prin decizia penală nr.556 din 6 mai 1999. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr.709 din 20 octombrie 1999, a admis recursul inculpatului și a casat hotărârile modificând pedeapsa din închisoare în 300.000 de lei amendă.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că erau aplicabile prevederile art.18 1 C.pen., inculpatul manifestând sinceritate în cursul procesului, la puțin timp după comiterea faptei a obținut permisul de conducere, iar la locul de muncă are o conduită bună. Recursul în anulare nu este fondat. Potrivit art.18 1 alin.1 C.pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

Din probele administrate rezultă că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice fără a avea permis de conducere, deși anterior a mai fost condamnat la un an și 6 luni, și la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru alte două infracțiuni prevăzute în art.37 și, respectiv, în art.38 din Decretul nr.328/1966. Prin săvârșirea, în cursul termenului de încercare, a unei noi infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, inculpatul a dovedit perseverență în comiterea acestui gen de infracțiuni, aplicarea în cauză a prevederilor art.18 1 C.pen. nefiind justificată. Împrejurarea că, ulterior, inculpatul a obținut permisul de conducere, în prezent fiind angajat în calitate de șofer în cadrul unei stații de salvare, cât și conduita bună la locul de muncă constituie circumstanțe personale care au fost avute în vedere de instanța de recurs la individualizarea pedepsei.

În consecință recursul în anulare a fost respins.