ÎCCJ, decizie (scj.ro #84693)

Pericol social art.18

1

c.pen.

Conducerea autovehiculului fără permis pe drumurile publice

Față de împrejurarea că inculpatul a mai

fost anterior condamnat, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, tot

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art.36 alin.1 din Decretul

nr.326/1966, aplicarea prevederilor art.18

1

C.pen. pentru noua infracțiune

nu se justifică.

Faptul că la scurt timp după săvârșirea

infracțiunii inculpatul a obținut  permisul de conducere, că a fost sincer în cursul

procesului și are, la locul de muncă, o bună comportare, constituie împrejurări

de care instanța trebuie să țină seama la stabilirea pedepsei, în cazul dat aplicarea

amenzii în locul închisorii fiind corespunzătoare.

Decizia Secției penale nr.1125 din 28 februarie

2002

Prin sentința penală

nr.3692 din 15 decembrie 1998, Judecătoria Medgidia a condamnat pe inculpatul

Z.S. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile

publice a unui autovehicul fără permis prevăzută în art.36 alin.1 din Decretul

nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. și a dispus revocarea suspendării

condiționate a unei pedepse anterioare de un an și 6 luni închisoare.

Instanța a reținut că, în mai

1997, inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis

de conducere.

Apelul declarat de inculpat

a fost respins de Tribunalul

Constanța

prin decizia penală nr.556 din 6 mai

1999.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr.709 din 20 octombrie 1999, a admis recursul inculpatului și a

casat hotărârile modificând pedeapsa din închisoare în 300.000 de lei amendă.

Împotriva hotărârilor pronunțate

în cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că erau aplicabile prevederile

art.18

1

C.pen., inculpatul manifestând sinceritate în cursul procesului,

la puțin timp după comiterea faptei a obținut permisul de conducere, iar la locul

de muncă are o conduită bună.

Recursul în anulare nu este

fondat.

Potrivit art.18

1

alin.1 C.pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin

atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei

concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Alineatul 2 al aceluiași articol

prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama

de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările

în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

Din probele administrate rezultă

că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice fără a avea permis de

conducere, deși anterior a mai fost condamnat la un an și 6 luni, și la 6 luni închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru alte două infracțiuni

prevăzute în art.37 și, respectiv, în art.38 din Decretul nr.328/1966.

Prin săvârșirea, în cursul termenului

de încercare, a unei noi infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice,

inculpatul a dovedit perseverență în comiterea acestui gen de infracțiuni, aplicarea

în cauză a prevederilor art.18

1

C.pen. nefiind justificată.

Împrejurarea că, ulterior, inculpatul

a obținut permisul de conducere, în prezent fiind angajat în calitate de șofer în

cadrul unei stații de salvare, cât și  conduita bună la locul de muncă constituie

circumstanțe personale care au fost avute în vedere de instanța de recurs la individualizarea

pedepsei.

În consecință recursul în anulare

a fost respins.