ÎCCJ, decizie (scj.ro #82571)

Hotârâre judecătorească. Cuprinsul hotărârii. Cuprins pe materii . Drept procesual civil. Hotărârile judecătorești. Cuprinsul hotărârii. Motivare. Lipsa motivării. Consecințe. Index alfabetic. Drept procesual civil . - Hotărâre judecătorească - Motivarea hotărârii. C. pr. civ. Art. 261, art. 304 pct. 7 În raport cu art. 261 și art. 304 pct. 7 C. pr. civ., hotărârea este casabilă dacă nu cuprinde, explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune, nu se examinează probele și nu se răspunde la toate apărările formulate de părți, deoarece, în lipsa acestora, instanța de recurs nu poate analiza temeinicia și legalitatea hotărârii atacate. Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6814 din 3 decembrie 2004 Reclamanții V.Ș., B.S.

și V.G. au chemat în judecată pe pârâții F.Ș. și F.I. și au solicitat: anularea certificatului de moștenitor nr. 28/2002, anularea contractului de donație autentificat sub nr. 944/2002 constatând nulitatea lor absolută; anularea înscrierii prin radiere a garajului nr. 3, situat în Tg. Mureș, - C.F. colectivă 42208 Tg. Mureș și 42208/6/III Tg. Mureș nr. top 3707/G/III. Reclamanții arată că între părți a intervenit un contract de schimb de proprietăți autentificat în anul 1981, și că au intrat astfel și în posesia garajului, pe care l-au folosit netulburat timp de 20 de ani. Judecătoria Tg. Mureș, prin sentința civilă nr. 5743 din 18 noiembrie 2003, a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârâți, și a respins acțiunea.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 155/A din 11 martie 2004, a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în tot sentința tribunalului, a respins excepția lipsei calității procesuale active și a admis acțiunea, reține că, reclamanții, care în anul 1981 au obținut dreptul de proprietate asupra construcției, identificată în contractul nr. 1690 din 31 decembrie 1979, și asupra garajului pe care îl folosesc de 22 ani, au calitate procesuală. Intenția comună a părților cu privire la garaj, neidentificat în contractul de schimb, este evidentă, pentru că pârâții, la momentul întocmirii actului de vânzare-cumpărare, nu posedau autoturism. Aceștia s-au mutat în alt cartier, și au acceptat ca reclamanții să folosească garajul și să achite taxele și impozitele.

Pârâții au declarat prezentul recurs susținând, în esență, că instanța de apel a interpretat greșit clauzele contractului de schimb de proprietăți, coroborate cu contractul de construire, schimbându-i înțelesul, cu atât mai mult cu cât în acest ultimul contract este menționat și garajul; că, interpretarea contractului de schimb nu a fost făcută cu respectarea dispozițiilor înscrise în art. 983 Cod civil, că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei și simple aprecieri, iar reclamanții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra garajului, în conformitate cu dispozițiile Decretului-Lege nr.115/1938. Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează: Soluționând cauza, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, precum și excepția invocată de aceștia, privind dobândirea imobilului (garaj) prin uzucapiune și a admis excepția invocată de pârâți privind lipsa calității procesuale a reclamanților.

Instața de apel, schimbând în tot sentința pronunțată de instanta de fond, a respins excepția lipsei calității procesuale active și a admis acțiunea formulată de reclamanți, fără ca în dispozitivul hotărârii să se arate care este soluția în fiecare din cele trei capete de cerere, deși dispozitivul hotărârii judecătorești trebuie să aibă un conținut cât mai complet, prin rezolvarea în concret a cererilor părților. Deoarece, în finalul considerentelor hotărârii, se arată în ce sens se va admite acțiunea, se deduce că au fost admise toate capetele de cerere, însă considerentele nu cuprind motivele pentru care s-au înlăturat susținerile și argumentele pârâților apelanți formulate prin întâmpinare și pentru care au fost admise toate cererile formulate de reclamanți.

Instanța de apel nu motivează în fapt și drept soluția constatării nulității celor două acte (certificatul de moștenitor și contractul de donație) și a anulării înscrierii efectuate în cartea funciară, deși este, de principiu, că motivarea trebuie să fie clară, să se refere la toate probele administrate și să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți. Lipsa precizărilor din dispozitivul deciziei privind modul de soluționare a fiecărui capăt de cerere și argumentația sumară din considerente nu dă instanței de recurs posibilitatea să analizeze temeinicia și legalitatea hotărârii atacate. Pentru considerentele expuse, s-a admis recursul declarat de pârâți, s-a casat hotărârea instanței de apel și, s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului, urmând ca instanța de trimitere să analizeze celelalte apărări invocate de recurenți.