ÎCCJ, decizie (scj.ro #82504)

Revizuire. Cerere fondată pe

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Cuprins

pe materii

: Drept procesual civil. Căile de atac.

Revizuire. Motive de revizuire. Art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Înscrisuri

doveditoare

Index

alfabetic

: Drept procesual civil

- Revizuire. Cerere fondată pe art. 322 pct. 5 C. proc.civ.

- Înscrisuri doveditoare. Sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

C.

proc. civ

., art. 322 pct. 5

Decizia Curții Constituționale, privitoare la neconstituționalitatea

textului din legea în baza căruia  s-a soluționat o cerere adresată

instanței judecătorești, nu constituie „înscris doveditor, în sensul prevăzut

în art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pe baza căruia să se dispună revizuirea

hotărârii

.

I.C.C.J., secția civilă și de

proprietate intelectuală,

decizia

nr.  5364 din 28 septembrie 2004

Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 635 din 11 iunie 1997.

a admis acțiunea reclamantei D.I., victima unei erori judiciare, și, în baza

art. 504 C. proc. pen.,  a obligat Statul Român a-i plăti drept

despăgubiri suma de 3 milioane de lei. S-a reținut că, după ce reclamantul a

fost arestat, în perioada 2 aprilie 1989 – 2 aprilie 1993, și condamnat la 8

ani închisoare, pentru omor, s-a casat hotărârea și s-a trimis cauza pentru

completarea urmăririi penale, care s-a finalizat prin scoaterea de sub urmărire,

omorul săvârșindu-se în legitimă apărare; că, deci, reclamantul a fost victima

unei erori judiciare  pentru care i se cuvin despăgubiri.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 15 din 20 februarie

1998, a admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor și a modificat

sentința instanței de fond, în sensul respingerii cererii reclamantului. S-a

reținut că,  potrivit art. 504 C. proc. pen. – în redactarea de la acea

dată – se puteau acorda despăgubiri numai în cazurile strict prevăzute în textul

menționat și anume dacă fapta nu există sau nu a fost săvârșită, iar nu și în

cazul prevăzut de art. 10 lit. e) C. proc. pen. (existența unei cauze care

înlătură caracterul penal al faptei – printre care legitima apărare).

Împotriva acestei ultime hotărâri, D.I. a formulat cerere de

revizuire, ce a fost admisă, prin decizia nr. 339 din 9 aprilie 2003 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția civilă, a fost desființată decizia atacată, și s-a

respins apelul  Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 635

din 11 iunie 1970 a Tribunalului Alba, ce a fost menținută.

Recursul declarat de Ministerul Finanțelor împotriva

soluționării cererii de revizuire, este întemeiat.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea,  se

poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,

reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților.

Prin urmare, se prevede, expres, că nu orice înscrisuri pot

justifica o cerere de revizuire, ci numai acelea care au fost descoperite după

darea hotărârii sau nu au putut fi înfățișate la judecată, fiind reținute de

partea potrivnică, ele existând la data judecății.

În speță, prin hotărârea recurată, cererea de revizuire a fost

admisă în temeiul textului menționat, avându-se în vedere ca înscris nou

decizia Curții Constituționale nr. 45/10 martie 1998, potrivit căreia

dispozițiile art. 504 alin. (1) C. proc. pen. - înainte de modificarea adusă

prin Legea nr. 281/2003, art. I nr. 219 -  sunt constituționale numai în

măsura în care nu limitează ipotezele prevăzute de text, cazurile în care

Statul Român răspunde material  pentru prejudiciile cauzate prin erori

judiciare, săvârșite în procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din

Constituție.

Decizia Curții Constituționale a fost emisă la 10 martie 1998,

fiind publicată în M. Of. nr. 182 din 18.05.1998, în timp ce decizia supusă

revizuirii a fost pronunțată la 20.02.1998. Deci, înscrisul invocat nu exista

la data judecății și, deci, chiar numai pentru acest considerent hotărârea

recurată este greșită, pentru că așa-zisul înscris  nou, pe care s-a

întemeiat revizuirea, este ulterior judecății și, prin urmare, nu este

îndeplinită cerința, redată în art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca înscrisul

doveditor să fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi

înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Dar, hotărârea Curții Constituționale nu constituie înscris nou,

în sensul textului redat, ce are în vedere înscrisuri ca mijloace de probă și

nu interpretări ale legii, date pe orice cale.

Ca atare, nefiind întrunite în speță cerințele art. 322 pct. 5

C. proc. civ.   în mod greșit instanța a admis cererea de revizuire.

Așa

fiind, recursul s-a admis, s-a casat decizia atacată și s-a  respins

cererea de revizuire.