ÎCCJ, decizie (scj.ro #82667)

Delict și cvasidelict. Înțelesul sintagmei de „lucruri ce sunt sub paza noastră” din art.1000 alin.1 C.civ. Prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu se înțelege orice bunuri mobile sau imobile ce se află sau nu în mișcare între care și electricitatea. Noțiunea de pază se referă la paza juridică care, în principiu, revine proprietarului, deoarece, în baza acestei calități, numai acesta are dreptul și obligația de control asupra lucrului și, deci, îndreptățirea de a lua măsurile necesare pentru ca lucrul să nu se afle în situația de a cauza altora un prejudiciu. Secția civilă, decizia nr.2725 din 24 iunie 2003 Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.172/8.10.2001, a admis acțiunea formulată de reclamanții: F.G.

și S.C., în contradictoriu cu pârâții: C.D., S.C. „M.” SRL, și, pe cale de consecință, pârâții au fost obligați la plata sumei de 216.237.500 lei cu titlu de daune. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 2.12.2000 în incinta barului aparținând S.C. „M.” SRL al cărui administrator și proprietar este pârâtul C.D., a izbucnit un incendiu, care s-a propagat asupra imobilelor vecine, proprietatea reclamanților. Prejudiciul încercat de reclamanți s-a ridicat la 216.237.500 lei (C.D.) și 12.352.400 lei (S.C.), conform evaluărilor făcute de un expert. S-a mai reținut că incendiul s-a produs urmare a scurt circuitului electric produs la barul proprietatea pârâtului C.D., așa cum rezultă din actul constatator întocmit de Grupul de Pompieri al Județului Vâlcea.

Prin decizia civilă nr.103/A/9.12.2001 a Curții de Apel Pitești, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prejudiciul încercat de reclamanți s-a datorat scurt circuitului electric ce s-a produs la barul proprietatea pârâtului C.D., așa cum rezultă din actul constatator întocmit de Grupul de Pompieri al Județului Vâlcea. Împotriva deciziei civile, mai sus menționată, au declarat recurs pârâții, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece: - probatoriul existent în cauză este insuficient pentru a se putea trage o concluzie în sensul că incendiul ce s-a produs la barul proprietatea recurentului s-a datorat unui scurcircuit, la instalația electrică; - deși apelul s-a respins ca nefondat, totuși din considerente rezultă că apelanții sunt decăzuți din dreptul de a mai motiva calea de atac, întrucât motivarea apelului s-a făcut peste termenul de 15 zile prevăzut de art.248 C.proc.civ.

Recursul nu este fondat. Prin art.1000 alin.1 C.civ., a fost instituită răspunderea pricinuită de lucruri – bazată pe prezumția culpei – prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu înțelegându-se orice bunuri mobile sau imobile care se află sau nu în mișcare, între care și electricitatea. Această prezumție de responsabilitate se întemeiază pe aceea că persoana care are paza legală a lucrului nu și-a îndeplinit această obligație de rezultat și că temeiul răspunderii îl constituie lipsa de pază a lucrului. În ceea ce privește conținutul noțiunii de pază, la care se referă prevederea legală sus-menționată, este de necontestat că aceasta nu privește paza materială, ci paza juridică care, în principiu, revine proprietarului deoarece, în baza acestei calități, numai acesta are dreptul și obligația de control asupra lucrului și, deci, este dator să ia măsurile necesare pentru ca lucrul să nu se afle în situația de a cauza altora un prejudiciu.

În speță, cauza procedurii faptului păgubitor pentru reclamanții F.G. și S.C. a constituit-o declanșarea incendiului în incinta proprietății pârâtului C.D., determinat de ignorarea de către acesta a măsurilor pe care trebuia să le prevadă și să le realizeze la sistemul instalațiilor și aparatelor electrice precum și oricăror alte condiții care ar fi putut declanșa un eventual incendiu și pe care pârâtul putea și trebuia să le prevadă. Este de necontestat că incendiul s-a produs în incinta barului „M.” al cărui proprietar și administrator este pârâtul C.D., care avea obligația de control asupra barului și, deci îndreptățit să ia măsurile necesare pentru ca lucrul (barul) să nu se afle în situația de a cauza prejudicii reclamanților prin incendierea proprietăților acestora.

Așadar, în cauză operează răspunderea pricinuită de lucruri – bazată pe prezumția culpei – prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu înțelegându-se orice bunuri mobile sau imobile care se află sau nu în mișcare, între care și electricitatea. Chiar dacă pârâtul nu a determinat în mod nemijlocit producerea faptei păgubitoare, în sarcina lui se reține neîndeplinirea unor obligații de diligență ce constau în sarcina de a controla periodic instalația electrică la barul „M.”, lucru care ar fi determinat înlăturarea situației păgubitoare. Prin urmare, probatorul existent în cauză este suficient pentru a concluziona că incendiul s-a datorat culpei acestuia care nu a controlat periodic instalația electrică de la bar, lucru care ar fi înlăturat producerea incendiului care ulterior s-a propagat la construcțiile vecine ale reclamanților, deci critica referitoare la insuficiența probatorului existent în cauză nu poate fi reținută.

Neîntemeiată este și critica referitoare la existența unei contradicții între considerentele și dispozitivul deciziei atacate, întrucât printr-o motivare amplă, instanța de apel a analizat fondul cauzei, lucru care rezultă atât din considerente cât și din dispozitivul deciziei criticate. Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că recursul declarat de pârâți este nefondat și în consecință, va fi respins ca nefondat.