ÎCCJ, decizie (scj.ro #82667)

Delict și cvasidelict. Înțelesul sintagmei

de „lucruri ce sunt sub paza noastră” din art.1000 alin.1 C.civ.

Prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu se înțelege orice bunuri

mobile sau imobile ce se află sau nu în mișcare între care și electricitatea.

Noțiunea de pază se referă la paza juridică care, în principiu, revine

proprietarului, deoarece, în baza acestei calități, numai acesta are dreptul și

obligația de control asupra lucrului și, deci, îndreptățirea de a lua măsurile

necesare pentru ca lucrul să nu se afle în situația de a cauza altora un

prejudiciu.

Secția

civilă, decizia nr.2725 din 24 iunie 2003

Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.172/8.10.2001, a admis acțiunea

formulată de reclamanții: F.G. și  S.C., în contradictoriu cu pârâții:

C.D.,  S.C. „M.” SRL, și, pe cale de consecință, pârâții au fost obligați

la plata sumei de 216.237.500 lei cu titlu de daune.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 2.12.2000 în

incinta barului aparținând S.C. „M.” SRL al cărui

administrator și proprietar este pârâtul C.D., a izbucnit

un incendiu, care s-a propagat asupra  imobilelor vecine, proprietatea

reclamanților.

Prejudiciul încercat de reclamanți s-a ridicat la 216.237.500 lei (C.D.) și

12.352.400 lei (S.C.), conform evaluărilor făcute de un expert.

S-a mai reținut că incendiul s-a produs urmare a scurt circuitului electric

produs la barul proprietatea  pârâtului C.D., așa cum rezultă din actul

constatator întocmit de Grupul de Pompieri al Județului Vâlcea.

Prin decizia civilă nr.103/A/9.12.2001 a Curții de Apel Pitești, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâți.

Pentru a hotărî astfel,  instanța de apel a reținut că prejudiciul

încercat de reclamanți s-a  datorat scurt circuitului electric ce

s-a  produs la barul proprietatea pârâtului C.D., așa cum rezultă din

actul constatator întocmit de Grupul de Pompieri al Județului Vâlcea.

Împotriva deciziei civile, mai sus menționată, au declarat recurs pârâții,

criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece:

- probatoriul existent în cauză este insuficient pentru a se putea trage o

concluzie în sensul că incendiul ce s-a produs la barul proprietatea

recurentului s-a datorat unui scurcircuit, la instalația electrică;

- deși apelul s-a respins ca nefondat, totuși din considerente rezultă că

apelanții sunt decăzuți din dreptul de a mai motiva calea de atac, întrucât

motivarea apelului s-a făcut peste termenul de 15 zile prevăzut de art.248

C.proc.civ.

Recursul nu este fondat.

Prin art.1000 alin.1 C.civ., a fost instituită răspunderea pricinuită de

lucruri – bazată pe prezumția  culpei – prin  lucruri susceptibile de

a cauza prejudiciu înțelegându-se orice bunuri mobile  sau imobile care se

află sau nu în mișcare, între care și electricitatea.

Această prezumție de responsabilitate se întemeiază pe aceea că persoana care

are  paza legală a lucrului nu și-a îndeplinit această obligație de

rezultat și că temeiul răspunderii îl constituie lipsa de pază a lucrului.

În ceea ce privește conținutul noțiunii de pază, la care se referă prevederea

legală sus-menționată, este  de necontestat că aceasta nu privește paza

materială, ci paza juridică care, în principiu, revine proprietarului deoarece,

în baza acestei calități, numai acesta are dreptul și obligația de control

asupra lucrului și, deci, este dator să ia măsurile necesare pentru ca lucrul

să nu se afle în situația de a cauza altora un prejudiciu.

În speță, cauza procedurii faptului păgubitor pentru reclamanții F.G. și S.C. a

constituit-o declanșarea incendiului în incinta proprietății pârâtului C.D.,

determinat de ignorarea de către acesta a măsurilor pe care trebuia să le

prevadă și să le realizeze la sistemul instalațiilor și aparatelor electrice

precum și oricăror alte condiții care ar fi putut declanșa un eventual incendiu

și pe care pârâtul putea și trebuia  să le prevadă.

Este de necontestat că incendiul s-a produs în incinta barului „M.” al cărui

proprietar și administrator este  pârâtul C.D., care avea obligația de

control asupra barului și, deci îndreptățit să ia măsurile necesare pentru ca

lucrul (barul) să nu se afle în situația de a cauza prejudicii reclamanților

prin incendierea proprietăților acestora.

Așadar, în cauză operează răspunderea pricinuită de lucruri – bazată pe

prezumția culpei – prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu

înțelegându-se  orice bunuri mobile sau imobile care se află sau nu în

mișcare, între care și electricitatea.

Chiar dacă pârâtul nu a determinat în mod  nemijlocit producerea

faptei păgubitoare, în sarcina lui se reține neîndeplinirea unor obligații de

diligență ce constau în sarcina de a controla periodic instalația electrică la

barul „M.”, lucru care  ar fi determinat înlăturarea situației păgubitoare.

Prin urmare, probatorul existent în cauză este suficient pentru a concluziona

că incendiul s-a datorat culpei acestuia care nu a  controlat periodic

instalația electrică de la bar, lucru care ar fi înlăturat producerea

incendiului care ulterior s-a propagat la construcțiile vecine ale

reclamanților, deci critica referitoare la insuficiența probatorului existent

în cauză nu poate fi reținută.

Neîntemeiată este și critica referitoare la existența unei contradicții între

considerentele și dispozitivul deciziei atacate, întrucât printr-o motivare

amplă, instanța de apel a analizat fondul cauzei, lucru care rezultă atât din

considerente cât și din dispozitivul deciziei criticate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că recursul declarat de pârâți

este nefondat și în consecință,  va  fi respins ca

nefondat.