ÎCCJ, decizie (scj.ro #82667)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82667) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Delict și cvasidelict. Înțelesul sintagmei
de „lucruri ce sunt sub paza noastră” din art.1000 alin.1 C.civ.
Prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu se înțelege orice bunuri
mobile sau imobile ce se află sau nu în mișcare între care și electricitatea.
Noțiunea de pază se referă la paza juridică care, în principiu, revine
proprietarului, deoarece, în baza acestei calități, numai acesta are dreptul și
obligația de control asupra lucrului și, deci, îndreptățirea de a lua măsurile
necesare pentru ca lucrul să nu se afle în situația de a cauza altora un
prejudiciu.
Secția
civilă, decizia nr.2725 din 24 iunie 2003
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.172/8.10.2001, a admis acțiunea
formulată de reclamanții: F.G. și S.C., în contradictoriu cu pârâții:
C.D., S.C. „M.” SRL, și, pe cale de consecință, pârâții au fost obligați
la plata sumei de 216.237.500 lei cu titlu de daune.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 2.12.2000 în
incinta barului aparținând S.C. „M.” SRL al cărui
administrator și proprietar este pârâtul C.D., a izbucnit
un incendiu, care s-a propagat asupra imobilelor vecine, proprietatea
reclamanților.
Prejudiciul încercat de reclamanți s-a ridicat la 216.237.500 lei (C.D.) și
12.352.400 lei (S.C.), conform evaluărilor făcute de un expert.
S-a mai reținut că incendiul s-a produs urmare a scurt circuitului electric
produs la barul proprietatea pârâtului C.D., așa cum rezultă din actul
constatator întocmit de Grupul de Pompieri al Județului Vâlcea.
Prin decizia civilă nr.103/A/9.12.2001 a Curții de Apel Pitești, s-a
respins ca nefondat apelul declarat de pârâți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prejudiciul
încercat de reclamanți s-a datorat scurt circuitului electric ce
s-a produs la barul proprietatea pârâtului C.D., așa cum rezultă din
actul constatator întocmit de Grupul de Pompieri al Județului Vâlcea.
Împotriva deciziei civile, mai sus menționată, au declarat recurs pârâții,
criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece:
- probatoriul existent în cauză este insuficient pentru a se putea trage o
concluzie în sensul că incendiul ce s-a produs la barul proprietatea
recurentului s-a datorat unui scurcircuit, la instalația electrică;
- deși apelul s-a respins ca nefondat, totuși din considerente rezultă că
apelanții sunt decăzuți din dreptul de a mai motiva calea de atac, întrucât
motivarea apelului s-a făcut peste termenul de 15 zile prevăzut de art.248
C.proc.civ.
Recursul nu este fondat.
Prin art.1000 alin.1 C.civ., a fost instituită răspunderea pricinuită de
lucruri – bazată pe prezumția culpei – prin lucruri susceptibile de
a cauza prejudiciu înțelegându-se orice bunuri mobile sau imobile care se
află sau nu în mișcare, între care și electricitatea.
Această prezumție de responsabilitate se întemeiază pe aceea că persoana care
are paza legală a lucrului nu și-a îndeplinit această obligație de
rezultat și că temeiul răspunderii îl constituie lipsa de pază a lucrului.
În ceea ce privește conținutul noțiunii de pază, la care se referă prevederea
legală sus-menționată, este de necontestat că aceasta nu privește paza
materială, ci paza juridică care, în principiu, revine proprietarului deoarece,
în baza acestei calități, numai acesta are dreptul și obligația de control
asupra lucrului și, deci, este dator să ia măsurile necesare pentru ca lucrul
să nu se afle în situația de a cauza altora un prejudiciu.
În speță, cauza procedurii faptului păgubitor pentru reclamanții F.G. și S.C. a
constituit-o declanșarea incendiului în incinta proprietății pârâtului C.D.,
determinat de ignorarea de către acesta a măsurilor pe care trebuia să le
prevadă și să le realizeze la sistemul instalațiilor și aparatelor electrice
precum și oricăror alte condiții care ar fi putut declanșa un eventual incendiu
și pe care pârâtul putea și trebuia să le prevadă.
Este de necontestat că incendiul s-a produs în incinta barului „M.” al cărui
proprietar și administrator este pârâtul C.D., care avea obligația de
control asupra barului și, deci îndreptățit să ia măsurile necesare pentru ca
lucrul (barul) să nu se afle în situația de a cauza prejudicii reclamanților
prin incendierea proprietăților acestora.
Așadar, în cauză operează răspunderea pricinuită de lucruri – bazată pe
prezumția culpei – prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu
înțelegându-se orice bunuri mobile sau imobile care se află sau nu în
mișcare, între care și electricitatea.
Chiar dacă pârâtul nu a determinat în mod nemijlocit producerea
faptei păgubitoare, în sarcina lui se reține neîndeplinirea unor obligații de
diligență ce constau în sarcina de a controla periodic instalația electrică la
barul „M.”, lucru care ar fi determinat înlăturarea situației păgubitoare.
Prin urmare, probatorul existent în cauză este suficient pentru a concluziona
că incendiul s-a datorat culpei acestuia care nu a controlat periodic
instalația electrică de la bar, lucru care ar fi înlăturat producerea
incendiului care ulterior s-a propagat la construcțiile vecine ale
reclamanților, deci critica referitoare la insuficiența probatorului existent
în cauză nu poate fi reținută.
Neîntemeiată este și critica referitoare la existența unei contradicții între
considerentele și dispozitivul deciziei atacate, întrucât printr-o motivare
amplă, instanța de apel a analizat fondul cauzei, lucru care rezultă atât din
considerente cât și din dispozitivul deciziei criticate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că recursul declarat de pârâți
este nefondat și în consecință, va fi respins ca
nefondat.