ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3499/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat - RA, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea încheierii nr. 19 din 11.03.2014 în sensul admiterii contestației asupra punctului II.1 din Decizia nr. 7 (măsura pentru remedierea abaterilor prezentate la punctul 14 din Decizie), emisă de Curtea de Conturi - Departamentul IV și a Raportului de control înregistrat la Sucursala Agrosilvică și de Agrement Scroviștea sub nr. 3841 din 19.12.2013, precum și suspendarea executării acestui act administrativ până la soluționarea irevocabilă a litigiului.

Prin sentința civilă nr. 2713 din data de 14.10.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat - R.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat - RA, solicitând admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii și, rejudecând, să fie trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond.

În susținerea recursului s-a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. conform căruia hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate reclamanta recurentă a susținut următoarele:

Cu privire la faptul că nu s-ar fi luat măsuri în vederea recuperării prejudiciului de la societatea de pază, în esență, instanța de fond în mod greșit a reținut că, reclamanta a dispus încă de la data producerii incendiului (09.05.2013) de probe suficiente referitor la cauza incendiului, cele doua procese-verbale în care organele de anchetă au consemnat drept cauză probabilă a incendiului scurt circuitul electric din camera în care locuia paznicul și în care paza trebuia asigurată permanent, 24 de ore din 24, bazându-și această concluzie pe caluzele contractului de prestări servicii de paza nr. 835 din 22.03.2013 încheiat între Sucursala Agrosilvică și de Agrement Scroviștea și Societatea A. S.R.L.

Având în vedere că, prin procesele-verbale întocmite de serviciul de stingere a incendiilor ISU, cât și prin adresa din 13 decembrie 2013 a Ministerul Afacerilor Interne, a fost exclusă orice culpă a agentului de paza însărcinat de Societatea A. S.R.L. care își exercita atribuțiile de serviciu la momentul producerii evenimentului, s-a susținut de recurentă că nu a fost stabilită în nici un mod prevăzut de lege, vinovăția sau răspunderea societății de pază pentru paguba creată prin incendiul din 09.05.2013 Vilei nr. 88 Snagov.

Întrucât cauza probabilă a producerii incendiului este un scurt circuit la instalația electrică, cumulată și cu absența oricărei culpe a agentului de pază, se apreciază că sunt întrunite elementele unui caz de forță majoră/caz fortuit, conform art. 2 lit. f) din Contract, Capitolul "Definiții" unde părțile au inclus incendiul în categoria forței majore, și a art. 19 din același contract unde forța majoră este recunoscută drept cauza exoneratoare de răspundere contractuală.

Dată fiind specialitatea Prestatorului în asigurarea serviciilor de pază și supraveghere, nu poate fi extinsă răspunderea acestuia peste obligațiile asumate, peste natura obligațiilor și specificul contractului și nici nu îi poate fi atrasă răspunderea pentru orice tip de pagubă fără legătură cu exercitarea atribuțiilor circumscrise contractului încheiat.

Instanța de fond și-a însușit concluziile auditorilor intimatei Curtea de Conturi a României cu privire la stabilirea existenței culpei în sarcina prestatorului, deși prin conduita sa, intimata și-a depășit atribuțiile stabilite conform art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi dispunând în sarcina conducerii subscrisei masurile prevăzute la punctul II. 1. din Decizia nr. 7.

Conform art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 "În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".

Incendiul a fost produs la 14,45 - în miezul zilei, ceea ce exclude cu desăvârșire ca agentul de pază să se fi aflat în dormitor, iar potrivit planului de pază agentul avea obligația de asigurare a pazei și supravegherii întregului obiectiv care se întinde pe aproape un hectar (9.106 mp) iar din declarația acestuia nu se afla în dormitor, ci patrula în incinta obiectivului.

În ceea ce privește faptul că Sucursala Agrosilvică și de Agrement Scroviștea a continuat în mod nejustificat plata către Societatea A. S.R.L., se susține de recurentă că nu s-a ținut cont de normele legale privind răspunderea delictuală și de starea de fapt.

Ulterior producerii incendiului paza și supravegherea obiectivului a fost impusa de lege și necesară. Paza a fost executată având în vedere că pe teren au rămas resturi de materiale de construcție valorificabile din punct de vedere patrimonial de către regie (a se vedea în acest sens adresa R.A.-APPSSAA Scroviștea nr. 1938 din 17.06.2014 in care este consemnata recuperarea unor părți de material aparținând Vilei 88 - fier vechi în valoare de 5.831 RON) și față de care trebuiau luate masuri de conservare.

Conform prevederilor art. 2, alin. (1) din Legea nr. 333/2003, art. 3 alin. (1), precum și art. 3 alin. (2) din aceeași lege rezultă că reclamanta avea obligația legală de a asigura paza obiectivului - chiar dacă imobilul a ars în totalitate - câtă vreme pe terenul respectiv se aflau bunuri cu valoare de inventar. În acest sens este și adresa răspuns a Inspectoratului General al Poliției Române - Politia Stațiunii Snagov nr. 3867 din 10.12.2013 prin care s-a adus la cunoștința regiei că din cercetările efectuate nu au rezultat fapte de natură penală, iar incendiul nu a produs pericol public, sens în care s-a propus neînceperea urmăririi penale. În conținutul aceleiași adrese s-a subliniat necesitatea asigurării pazei - chiar în situația arderii în întregime a bunului imobil - câtă vreme pe teren mai există bunuri cu valoare de inventar, cum a fost cazul în speță.

În altă ordine de idei, urmare a producerii incidentului, deși imobilul a fost distrus în proporție de 90%, la fața locului au rămas elemente de structură care, pe de o parte puteau crea o stare de pericol (exemplu: coșuri de fum cu înălțimea de 10 m) și care, în lipsa unei supravegheri, ar fi putut determina aplicarea dispozițiilor C. civ. privind răspunderea delictuală.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1., art. 483 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 1266 alin. (2), art. 1268, art. 1349 alin. (3), art. 1351, art. 1376 alin. (1) și art. 1378 C. civ., art. 2. alin. (1), art. 3 alin. (1), precum și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 333/2003. art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

În argumentarea apărărilor formulate pârâta intimată susține că în mod corect a menținut instanța de fond actele atacate ca fiind emise cu respectarea prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, coroborate cu dispozițiile art. 1321, art. 1322, art. 1350 alin. (1) - alin. (3) Secțiunea 9 C. civ., ale pct. 8.10.2, art. 262 alin. (1) din Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin O.M.F.P. nr. 3055/2009, cu modificările și completările ulterioare, art. 12.1 alin. (1), art. 12.2, art. 9.3 din Contractul de servicii nr. 835/22.03.2013, ale art. 12 pct. 7 din Regulamentul de organizare și funcționare a RA - A.P.P.S. aprobat prin H.G. nr. 60/2005 privind organizarea și funcționarea RAAPPS, ale art. 6 lit. d), lit. e), lit. i) și lit. k), art. 22 lit. f) și lit. j), art. 38 din Regulamentul de organizare și funcționare a S.A.A. Scroviștea, precum și cele ale pct. 2 alin. (1) lit. b), pct. 39, pct. 40 alin. (2) din Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul MFP nr. 2861/2009.

Se apreciază că nu pot fi primite susținerile recurentei potrivit cărora Curtea de Conturi a României și-a depășit atribuțiile stabilite conform prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, prin dispunerea măsurilor de la pct. II.1 din Decizia nr. 7/2014, întrucât prin acestea s-au adus la cunoștință abaterile de la legalitate și regularitate constatate și s-au stabilit în sarcina conducerii entității obligația de a determina întinderea exactă a prejudiciilor și recuperarea acestora.

Abaterile vizau neluarea măsurilor pentru recuperarea de la persoanele răspunzătoare a pagubei, estimată în sumă de 319.000 RON, cauzată patrimoniului privat al statului aflat în administrarea RAAPPS - S.A.A. Scroviștea, de distrugerea într-un incendiu a Vilei 88. S.A.A. Scroviștea a continuat în mod nejustificat plata către S.C. A. S.R.L. a serviciilor de pază pentru Vila 88, în valoare de 33.011,28 RON (inclusiv TVA), și după data în care aceasta a fost distrusă în incendiu.

Echipa de audit a constatat că în urma distrugerii bunului, Sucursala Agrosilvică și de Agrement Scroviștea nu s-a îndreptat împotriva prestatorului pentru recuperarea pagubei, estimată în sumă de 319.000 RON, cauzată patrimoniului privat al statului aflat în administrarea sa.

În plus, S.A.A. Scroviștea nu a reziliat contractul nr. x din 22.03.2013 cu S.C. A. S.R.L. și a continuat în mod nejustificat plata serviciilor de pază către același prestator, achitând în perioada mai - septembrie 2013 suma de 33.011,28 RON (26.622 RON la care se adaugă TVA) pentru paza aceluiași obiectiv.

Astfel, în contradicție cu cele susținute de recurenta - reclamantă, paza trebuia asigurată permanent, 24 din 24 de ore, iar cauza probabilă a incendiului, așa cum a fost reținută în cele două procese-verbale de intervenție de către organele de anchetă este "scurt circuitul electric din camera în care locuia paznicul".

Recurenta afirmă că în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în raport de cercetările efectuate "nu au rezultat aspecte de natură penală" și că nu s-a dispus începerea urmăririi penale pentru agentul de pază de serviciu la data respectivă. Însă lipsa elementelor constitutive ale unei infracțiuni înlătură doar caracterul penal al faptei, obligația recurentei - reclamante de a lua măsuri pentru acoperirea pagubei pricinuită de incendiu rămânând în vigoare, în condițiile în care, erau întrunite elementele răspunderii civile delictuale, așa cum s-a demonstrat.

Astfel, nu există explicații care sa justifice inacțiunea conducerii S.A.A. Scroviștea pentru recuperarea prejudiciului cauzat de distrugerea în incendiu a Vilei 88, cu atât mai mult cu cât de la data producerii incendiului nu au mai fost dobândite alte documente/acte de la organele de anchetă, în afara celor două procese-verbale de constatare menționate încheiate chiar în data producerii incendiului.

În opinia intimatei argumentele prezentate în recurs nu sunt de natură să justifice necesitatea ca S.A.A. Scroviștea să continue relațiile contractuale (contractul pentru servicii de pază nr. 835 din 22 martie 2013) cu Societatea A. S.R.L, tocmai cu firma ale cărei prestații necorespunzătoare i-au provocat o însemnată pagubă, și în consecință, să efectueze plata serviciilor de pază, după incendiu, în perioada mai - septembrie 2013, în sumă de 33.011,28 RON (26.622 RON la care se adaugă TVA).

În susținerea acestui punct de vedere se arată că, așa cum a afirmat chiar recurenta -reclamantă, valorificarea materialelor ce se puteau recupera se realizase deja în cursul lunii iunie 2013, acesta fiind un motiv care demonstrează că nu era justificată continuarea contractului de pază, care era lipsit de obiect.

Dispozițiile art. 1349 alin. (3) C. civ., precum și ale art. 1377 alin. (1) C. civ., referitor la obligația de a repara prejudiciul cauzat, invocate în conținutul recursului declarat, vin să susțină tocmai constatarea auditorilor publici externi și obligația conducerii R.A.-A.P.P.S. fiind de a asigura integritatea patrimoniului privat al statului aflat în administrarea sa.

În drept, se invocă dispozițiile art. 205 coroborate cu art. 494 și urm. C. proc. civ., art. 33, alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pct. 227 Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, publicată în M. Of. al României nr. 832 din 13 decembrie 2010 Partea I, precum și celelalte dispoziții legale invocate în apărare.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului de față, s-a concluzionat că în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) din C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu, recursul declarat de reclamantul Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat R.A. împotriva sentinței nr. 2713 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 26 octombrie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii de anulare a încheierii nr. 19 din 11.03.2014, prin care a fost respinsă contestația exercitată de reclamantă împotriva punctului II. 1 din Decizia nr. 7, emisă de Curtea de Conturi - Departamentul IV și a Raportului de control înregistrat la Sucursala Agrosilvică și de Agrement Scroviștea sub nr. x din 19 decembrie 2013, precum și anularea acestor din urmă acte administrative sau operațiuni administrative.

Prin Decizia nr. 7 din 20 ianuarie 2014 emisă de Departamantul IV al Curții de Conturi București la pct. 14 s-a constatat de auditorii emitentei că reclamanta Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat R.A. nu a luat măsurile pentru recuperarea de la persoanele răspunzătoare a pagubei, estimată în sumă de 319.000 RON, cauzată patrimoniului privat al statului aflat în administrarea reclamantei, de distrugerea într-un incendiu a Vile 88. S-a mai constatat că S.A.A. Scroviștea a continuat în mod nejustificat plata către Societatea A. S.R.L. a serviciilor de pază pentru Vila 88, în valoare de 33.011,28 RON (inclusiv TVA), și după data în care aceasta a fost distrusă în incendiu.

Vila 88, care face parte din domeniul privat al statului, aflat în administrarea Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat R.A. - Sucursala Agrosilvică și de Agrement Scroviștea, a ars în întregime în urma unui incendiu declanșat în data de 9 mai 2013.

Potrivit procesului-verbal de intervenție nr. x din 09 mai 2013 întocmit de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Codrii Vlăsiei" al județului Ilfov, după constarea incendiului și a elementelor incendiate s-a stabilit ca sursă probabilă a acestui eveniment un scurt circuit în electric în camera paznicului (dormitor).

În continuare, auditorii Curții de Conturi au reținut că, paza vilei nr. 88 era asigurată prin contract de Societatea A. S.R.L., care a înființat un post de pază permanent, unde personalul de pază locuia și asigura paza. Dar, deși potrivit Contractului de prestări Servicii de pază nr. 835 din 22.03.2013 încheiat între S.A.A. Scroviștea și Societatea A. S.R.L. "prestatorul se obligă să despăgubească achizitorul împotriva pagubelor produse pe timpul executării serviciului de pază", iar organele de anchetă au stabilit drept cauză probabilă a incendiului scurt circuitul electric din camera paznicului (în care paza trebuia asigurată permanent, 24 de ore din 24), S.A.A. Scroviștea nu s-a îndreptat împotriva prestatorului pentru recuperarea pagubei, estimată în sumă de 319.000 RON, cauzată patrimoniului privat al statului, urmare a distrugerii în incendiu a Vilei 88. Entitatea s-a rezumat doar la scoaterea din funcțiune și casarea mijloacelor fixe neamortizate integral, la valorificarea materialelor rezultate la Remat, precum și la evidențierea valorii rămase de 198.158,06 RON ca și cheltuială nedeductibilă din punct de vedere fiscal.

S-a mai reținut, în plus că S.A.A. Scroviștea nu a reziliat contractul nr. x din 22 martie 2013 cu Societatea A. S.R.L. și a continuat în mod nejustificat plata serviciilor de pază, achitând în perioada mai - septembrie 2013 suma de 33.011,28 RON (26.622 RON la care se adaugă TVA) pentru paza terenului rămas fără Vila 88.

Această abatere a fost consemnată la pct. 3.3.1 din Raportul de control nr. x din 19 decembrie 2013, iar în vederea înlăturării efectelor acesteia la pct. II 1 din Decizia nr. 7 din 20 ianuarie 2014 s-a decis, în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 și ale pct. 174 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, stabilirea întinderii prejudiciului cauzat patrimoniului privat al statului aflat în administrarea S.A.A. Scroviștea de distrugerea într-un incendiu a Vilei 88 și recuperarea acestuia de la persoanele răspunzătoare, precum și recuperarea de la Societatea A. S.R.L. a contravalorii serviciilor de pază plătite de S.A.A. Scroviștea după distrugerea în incendiului a obiectivului.

Criticile reclamantei recurente potrivit cărora Curtea de Conturi și-a depășit competențele legale cu care a fost învestită, sunt formulate pentru prima dată în recurs, neregăsindu-se în cererea de chemare în judecată cu care a învestit instanța de fond, nefăcând în consecință obiectul analizei acesteia.

Așa fiind, aceste critici se circumscriu noțiunii de motive noi, care duc la modificarea parțială a cauzei cererii de chemare în judecată în recurs, în sensul art. 478 C. proc. civ. raportat la art. 494 C. proc. civ., conduita recurentei din acest punct de vedere fiind inadmisibilă.

Față de cele expuse în precedent, Înalta Curte nu va analiza această critică, care excede, așa cum s-a arătat, cadrului procesual cu care a fost învestită instanța de fond.

Cu toate acestea este de observat că, pe lângă instituirea măsurii de stabilire a întinderii prejudiciului cauzat patrimoniului privat al statului aflat în administrarea S.A.A. Scroviștea de distrugerea într-un incendiu a Vilei 88 și recuperarea acestuia de la persoanele răspunzătoare în sarcina reclamantei, auditorii pârâtei în constatările ce premerg măsurile dispuse, analizează și condițiile răspunderii civile contractuale a Societății A. S.R.L. pe care o găsesc răspunzătoare de producerea acestui prejudiciu în patrimoniul privat al reclamantei.

În ce privește a doua măsură, se dispune recuperarea de la Societatea A. S.R.L. a contravalorii serviciilor de pază plătite de S.A.A. Scroviștea după distrugerea în incendiu a obiectivului, considerându-se imputabil reclamantei faptul că nu a reziliat contractul nr. x din 22 martie 2013, continuând în mod nejustificat plata serviciilor de pază, achitând în perioada mai - septembrie 2017 suma de 33.011,28 RON pentru terenul rămas după incendiul vilei 88.

Așa fiind, existența abaterii reținute în sarcina reclamantei este circumscrisă strict la stabilirea responsabilității contractuale a Societății A. S.R.L. și la existența demersului judiciar al reclamantei pentru recuperarea prejudiciului de la această societate comercială, orice altă posibilitate de recuperare a prejudiciului fiind exclusă din această perspectivă.

Or, prin sentința civilă nr. 3967 din 15 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2015, definitivă urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 1424 din 27 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat - R.A. în contradictoriu cu pârâta Societatea A. S.R.L. având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 313.172,92 RON reprezentând contravaloarea pagubelor înregistrate cu privire la Vila 88, urmare a incendiului în care aceasta a ars și a sumei de 39.669,84 RON plata serviciilor de pază după data la care aceasta a fost distrusă în incendiu.

Pentru a pronunța această soluție, instanțele judecătorești menționate au reținut în esență, în ce privește prima pretenție, că nu s-a făcut dovada nerespectării vreunei clauze contractuale pentru a se angaja răspunderea civilă a Societății A. S.R.L., iar cu privire la a doua pretenție că, obligația asigurării în continuare a pazei imobilului și, implicit, a plății contravalorii acestui serviciu de Poliția Stațiunii Snagov prin adresa din 10 decembrie 2013, aceasta indiferent de faptul că imobilul a ars în totalitate.

Așa fiind, abaterile reținute în sarcina reclamantei nu există, actele administrative emise de pârâtă, care le constată și sancționează, fiind nelegale, iar hotărârea instanței de fond care le validează fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă și, casând sentința atacată, va admite acțiunea și va anula încheierea nr. 19/11.03.2014 și pct. 14 din Decizia nr. 7/2014 emise de pârâta Curtea de Conturi a României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat - RA împotriva sentinței nr. 2713 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza admite acțiunea și anulează încheierea nr. 19 din 11.03.2014 și Pct. 14 din Decizia nr. 7/2014 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2017.