ÎCCJ, decizie (scj.ro #83363)

cesiune de creanță. Subrogarea AVAS în drepturile și

obligațiile procesuale ale cedentului

Cuprins

pe materii:

Drept civil. Contracte. Partea specială

Index

alfabetic:

-accesoriile

creanței

-contract de cesiune

de creanță

-contract de

garanție imobiliară

-contract de

cauțiune

-consimțământul

C.civ.

art.1391

,1396

Potrivit

art.1391 și 1396 C.civ., în strămutarea unei creanțe, a unui

drept sau

a

unei

acțiuni, predarea între cedent și cesionar se face prin remiterea

titlului.

Vinderea sau cesionarea unei

creanțe cuprinde și accesoriile creanței, precum

cauțiunea ,privilegiul

și ipoteca.

(Secția

comercială, decizia nr.1349 din 17 aprilie 2007)

Prin

sentința nr.69/COM/15 februarie 2006, Tribunalul Bihor Oradea,

Secția comercială, a admis

acțiunea reclamanților U. F., U. F., U. I. și P. M.

formulată în contradictoriu cu pârâții SC U. SRL prin lichidator SC

I. SRL și AVAS București și a constatat nulitatea contractului

de garanție imobiliară autentificat sub nr.22107 din 14 iulie 2004 de

către Notariatul de Stat Bihor, Oradea, încheiat între reclamanți

și Banca A. SA și nulitatea contractului de cauțiune nr.6852 din

25 octombrie 1996, încheiat între reclamantul U. F. și Banca A. SA. Prin

aceeași sentință, s-

a

admis

excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei BANCA R. B.

SA – Sucursala Bihor, respingându-se acțiunea reclamanților

față de această pârâtă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin raportul de constatare

tehnică științifică grafică efectuat în dosarul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 2003, s-a constatat

că semnăturile depuse la poziția garanți de pe contractul

de garanție imobiliară din 14 iulie 1994, autentificat sub

numărul 22102/14 iulie 1994,

nu

aparțin numiților U.I., U.F. sau P. (U.), M. F. iar semnătura

depusă la poziția „cauționar” de pe contractul de cauțiune

6852/25 octombrie 1996 nu aparține numitului U.F., reținându-se

că făptuitorul U.I. a solicitat și obținut în cursul anului

1996, de la BASA – Sucursala Oradea credite în valoare de 800.000.000 de lei,

prin inducerea în eroare a reprezentanților băncii ca urmare a

folosirii unor contracte de cauțiune false, situație în care actul

juridic este lovit de nulitate, conform art.948 C. civ.

Cu privire la contractul de

garanție imobiliară autentificat sub nr.22107/14 iulie 1994 la

Notariatul de Stat Oradea, nulitatea lui s-a reținut pentru lipsa

consimțământului, ca de altfel și pentru contractul de

cauțiune nr.6852/25 octombrie 1996, în baza art.948 C.civ.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâta R. B. SA –

Sucursala Bihor a fost admisă de instanță față de

faptul că prin contractul de cesiune de creanță nr.57/728021/6

decembrie 1999, BASA a cesionat creanța față de debitorul SC U.

Odorhei, în valoare de 14.304.188.934

,40

de lei,

rezultate din titlurile de creanță care fac obiectul cauzei de

față către AVAB, în baza dispozițiilor O.U.G. nr.51/1998.

Curtea de Apel

Oradea

,

Secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia

nr.64/9 mai 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de A.V.A.S

București.

Critica apelantei cu privire la

admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a

băncii R.B. SA – Sucursala Bihor a fost înlăturată de

instanța de apel, aceasta reținând că prin contractul de cesiune

nr.57/728021 din 6 decembrie 1999, Banca A. SA, antecesoarea pârâtei R. B. SA a

cesionat apelantei creanța față de debitorul cedat SC U. SRL din

localitatea Odorhei, creanță garantată cu cele două

contracte a căror nulitate s-a solicitat în acțiunea de

față, iar potrivit art.3 pct.1 lit.b) și c) din contractul de cesiune,

cedenta a transferat toate accesoriile creanței cedate, așa încât

aceasta nu mai are nici calitatea procesuală.

Împotriva acestei decizii, pârâta

AVAS a declarat recurs, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9

C.proc.civ.

Dezvoltând

motivul de recurs, recurenta

a

arătat că

prin decizia atacată au fost greșit aplicate dispozițiile art.3

pct.1 lict.b), c) și d) din contractul de cesiune, deoarece,

față de obiectul acțiunii: nulitate contract ipotecă

și contract cauțiune, subrogarea AVAS în drepturile principale

și accesorii ale creditorului cedent, ca urmare a cesiunii, nu are efect

în speță. A mai arătat că dreptul cesionat AVAS-ului a fost

garantat atât convențional, prin contractul de cesiune, cât și legal,

conform art.1392 și 1396 C. civ.

Recursul

nu este fondat.

Recurenta a criticat decizia

atacată pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.,

aplicarea greșită a legii, respectiv a

prevederilor art.1392 și 1396 C. civ.,

transpuse în contractul de cesiune de creanță, în speță, în

care, prin subrogare legală și convențională, are calitatea

de cesionară.

Potrivit art.13 alin.(1) din O.G.

nr.51/1998 privind valorificarea unor active ale statului modificată,

cesiunea creanțelor bancare neperformante este supusă

dispozițiilor art.1391 și următoarele din Codul civil,

referitoare la cesiunea de creanță, și are ca efect principal

subrogarea AVAS în toate drepturile principale și accesorii ale

creditorilor cedenți, iar potrivit alineatului 2, în cazul proceselor

și al cererilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești

sau arbitrale, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de

executare silită, AVAS se subrogă în toate drepturile și

obligațiile procesuale ale cedentului și dobândește calitatea

procesuală pe care acesta o avea în momentul preluării.

Drept urmare, cum subrogarea AVAS în

drepturile și obligațiile procesuale ale cedentului

este

o subrogare legală, critica recurentei cu privire

la excepția calității procesuale pasive a intimatei pârâte SC R.

B, și a modului ei de rezolvare nu poate fi primită.

Așa fiind,

în raport cu prevederile art.304 pct.9

C.proc.civ.,

ICCJ a respins recursul declarat de pârâta AVAS împotriva deciziei nr.64 din 9

mai 2006 a Curții de Apel

Oradea

, ca

nefondat, menținând ca legală decizia atacată.