CASE OF NIKOLOV v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

Reclamantul s-a născut în 1949 și locuiește în Štip. La 11 noiembrie 1996, reclamantul, un agricultor care a crescut vacile, a încheiat un acord de asigurare ( La 23 noiembrie 1996, una dintre vacile reclamantului a murit. Întrucât inculpatul a refuzat să plătească pierderea, la 30 ianuarie 1997, reclamantul a formulat o cerere împotriva inculpatului în fața Tribunalului de Primă Instanță de la Štip („curtea de primă instanță”). La 1 martie 1997, soția judecătorului judecător a fost angajată cu inculpatul ca asistent al managerului biroului său de filială. La 30 ianuarie 1998, instanța de primă instanție a respins cererea reclamantului, argumentând, printre altele, că instanța de primă instanție a dat în mod arbitrar greutate dovezilor în favoarea inculpatului și că a refuzat să examineze martorii în ceea ce privește cauza decesului.

10. La 17 iunie 1998, Curtea de Apel Štip a anulat decizia instanței de primă instanță, instruindu-i să audă dovezi de la veterinarul care a examinat vaca pentru a determina cauza decesului. 11. La 28 martie 2000, instanța de primă instanță a respins cererea reclamantului, reiterând concluziile sale anterioare. 12. La 20 iunie 2000, reclamantul a apelat, susținând că el nu a primit niciodată o copie a condițiilor generale ale contractului și că cauza decesului nu a fost stabilită în mod corespunzător. El a susținut, de asemenea, că acest judecător a fost prejudecat de când soția sa a început să lucreze cu inculpatul imediat după începerea procedurii.

El solicită ca judecătorul judecător să fie eliminat dacă Curtea de Apel ar trebui să anuleze hotărârea judecătorului de judecată și să trimită cazul 13. La 27 noiembrie 2000, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului, declarând că nu există motive pentru a se depărta de faptele stabilite și de motivele furnizate de instanța de judecător de judecată.

Decizia a fost transmisă reclamantului la 24 aprilie 2001. 15. Dispozițiile relevante ale atunci de procedură civilă („Un judecător sau un judecător nu poate îndeplini funcția sa judiciară dacă: el/ea este o parte, un reprezentant statutar sau un consilier al unui partid...; el/ea este permanent sau temporar angajat de o parte la procedură; partea sau consilierul său este rudele ei...; el/ea este un judecător care consideră că există alte motive care să pună la îndoială președintele unei părți, un copil adoptiv ... al unei părți; el/ea participă la prezentarea oricărei decizii de către o instanță inferioară sau un alt organism care va decide la excluderea sa.” Secțiunea 66 § 2 „Un judecător care consideră că există și alte motive care să pună în pericol imparțialitatea sa.” Partidul în cauză este obligat să confrunte un judecător sau un judecător laic de învățat, dar nu mai târziu de la sfârșitul procesului în fața instanței de primă instanță, adică până la adoptarea deciziei.

Partidul în cauză este obligat să furnizeze motivele pentru a contesta capacitatea judecătorului de a sta într-un caz.”

5. The applicant was born in 1949 and lives in Štip. 6. On 11 November 1996 the applicant, a farmer who reared cows, concluded an insurance agreement (полиса за осигурување) (“the agreement”) with an insurance company (“the defendant”) against a risk of the cows' death under which the latter would be liable to pay the damage, irrespective of the time of the death, if it was caused by reasons other than illness. On 23 November 1996 one of the applicant's cows died. Since the defendant refused to pay for the loss, on 30 January 1997 the applicant brought a claim against the defendant before the Štip Court of First Instance (“the first-instance court”). 7. On 1 March 1997 the trial judge's wife was employed with the defendant as an assistant to the manager of its branch office.

8. On 30 January 1998 the first-instance court dismissed the applicant's claim. 9. The applicant appealed, arguing, amongst other things, that the first-instance court had arbitrarily given weight to evidence in favour of the defendant and that it had refused to examine witnesses as to the cause of death. 10. On 17 June 1998 the Štip Court of Appeal quashed the court of first instance's decision, instructing it to hear evidence from the vet who had examined the cow in order to determine the cause of the death. 11. On 28 March 2000 the first-instance court dismissed the applicant's claim, reiterating its earlier findings. 12. On 20 June 2000 the applicant appealed, arguing that he had never received a copy of the general terms of the contract, and that the cause of death had not been properly established.

He also contended that that judge was biased since his wife had started working with the defendant just after the proceedings had started. He asked for the trial judge to be removed if the Court of Appeal were to quash the lower court's decision and remit the case 13. On 27 November 2000 the Court of Appeal dismissed the applicant's appeal, finding no grounds to depart from the established facts and the reasons given by the lower court. It did not make any comments on the applicant's allegations that the trial judge was biased.

14. The decision was served on the applicant on 24 April 2001. 15. The relevant provisions of the then Civil Proceedings Act (Закон за парничната постапка) provided as follows: “A judge or a lay-judge cannot perform his/ her judicial function if: he/ she is a party, a statutory representative or a counsel of a party...; he/ she is permanently or temporary employed by a party to the proceedings; the party or its counsel is his/ her relative...; he/ she is a custodian, an adoptive parent, an adoptive child ...of a party; he/ she participated in the rendering of any decision by a lower court or another body; and there are other grounds which cast doubts to his/her impartiality.” Section 66 § 2 “A judge who considers that there are other grounds which put his/her impartiality under doubt should give notice to the President of the court who will decide on his/her exclusion.” Section 67 §§ 1, 2, 4 “The parties may also challenge the participation of a judge.

The party concerned is obliged to challenge (изземање) a trial judge or a lay-judge as soon as it learns about it, but not later than the end of the trial before the first-instance court i.e. until the adoption of the decision. The party concerned is obliged to provide the reasons for challenging a judge's ability to sit in a case.”