ÎCCJ, decizie (scj.ro #85432)

Contestație

fiscală la organele ministerului finanțelor publice. Depunerea contestației

după expirarea termenului prevăzut de lege

Este tardivă contestația fiscală nedepusă la Administrația Financiară în

termenul de 5 zile prevăzut de art.2 din Legea nr.105/1997. Instanța de

contencios administrativ, sesizată, în final de partea interesată, respinge

acțiunea dacă contestația nu s-a depus în termen la organul administrativ

competent.

Decizia

nr.315 din 31 ianuarie 2002

Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr.133 din 8 mai 2001, a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC.”H” împotriva Administrației Financiare Arad și

D.G.F.P.C.F.S. a județului Arat, a anulat actele administrative contestate și

au fost obligate autoritățile publice pârâte să restituie reclamantei suma de

15.434.043 lei reținută cu titlu de TVA.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Ca urmare a solicitării de rambursare a TVA aferentă lunii iulie 2000,

Administrația Financiară a municipiului Arad a verificat activitatea societății

comerciale reclamante și, prin procesul verbal încheiat la 11 octombrie 2000, a

stabilit în sarcina acesteia o obligație fiscală de 15.434.043 lei cu titlu de

TVA aferentă operațiunii de primire a unei despăgubiri de 8.767,89 DEM primită

de la Societatea de asigurări Zuenich Kosmos Austria, pe care au compensat-o cu

TVA de rambrusat.

Anterior, obiecțiunile, formulate de reclamantă în temeiul art.1 și 2 din Legea

nr.105/1997,au fost respinse prin Hotărârea nr.52 din 14 noiembrie 2000 a

directorului Administrației Financiare  a municipiului Arad ca fiind

depuse cu încălcarea termenului prevăzut de această lege.

Prin dispoziția nr.60 din 19 ianuarie 2001 a directorului general al

D.G.F.P.C.F.S. a județului Arad a fost respinsă contestația formulată de

reclamantă împotriva hotărârii nr.52 din 14 noiembrie 2000 cu motivarea că

prima cale de atac nu fusese exercitată în termenul legal.

Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială și de contencios administrativ,

admițând acțiunea formulată de reclamantă, a reținut că organele fiscale au

aplicat în mod greșit prevederile legale în materie, reținând și menținând în

sarcina acesteia o obligație fiscală inexistentă.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recursuri D.G.F.P.C.F.S. a județului

Arad și Administrația Financiară a municipiului Arad, pe care le-au declarat și

motivat în termenele legale, susținând, în esență, că sinstanța de fond a

aplicat în mod greșit legea pentru că:

- în primul rând, căile de atac reglementate de Legea nr.105/1997 au fost

respinse în mod corect, deoarece obiecțiunile împotriva procesului verbal de

constatare au fost formulate în afara termenului de 5 zile;

- în al doilea rând, pe fond, societatea comercială reclamantă datora bugetului

de stat TVA pentru operațiunea de încasare a unei despăgubiri dintr-un contract

de asigurare.

Recursul este fondat în raport cu primul motiv de recurs.

Procesul verbal de verificare încheiat la data de 11 octombrie 2000 de către

inspectorii Administrației Financiare a municipiului Arad a  fost

înregistrat la aceeași dată sub nr.348 la SC.”H”, fiind semnat de

reprezentantul acesteia.

Obiecțiunile formulate împotriva acestui proces verbal au fost depuse la

Administrația Financiară a municipiului Arad la data de 31 octombrie 2000, când

au și fost înregistrate sub nr.82943.

Potrivit prevederilor art.2 din Legea nr.105/1997 pentru soluționarea

obțiecțiunilor, contestațiilor și a plângerilor asupra sumelor constatate prin

actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor și

împotriva măsurilor dispuse prinprocesele verbale se pot face obiecțiuni, care

se depun în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare, la organul care a

încheiat procesul verbal.

Obiecțiunile formulate de către societatea comercială reclamantă au fost depuse

la autoritatea publică competentă peste termenul legal, soluțiile de respingere

a acestora și a contestației fiind legale.

Din dosar rezultă că, ulterior, la data de 24 octombrie 2000, reprezentantul

reclamantei a mai ridicat un exemplar al procesului verbal.

Această împrejurare nu are, însă, semnificație juridică pentru calcularea

termenului de 5 zile de la această dată, din moment ce comunicarea procesului

verbal s-a făcut la data încheierii lui, când a fost semnat de către reprezentantul

reclamantei  și înregistrat la SC „H”.

Cu această motivare, au fost admise recursurile, s-a casat sentința primei

instanțe și s-a respins acțiunea, reținându-se că este de prisos a se mai

examina cel de al doilea motiv de recurs.