ÎCCJ, decizie (scj.ro #84715)

Nerespectarea

hotărârilor judecătorești. Încălcarea dispozițiilor legale de către organul de

executare

Pentru

existența  infracțiunii prevăzute în art.271 alin.1 C.pen., se cere ca

organul de executare să acționeze cu deplina respectare a legii. În cazul în

care o hotărâre civilă se pune în executare fără somație și cu  depășirea

prevederilor din titlul executoriu de către organul de executare, acesta se

situează în afara protecției conferite de lege, iar făptuitorul nu poate fi

condamnat pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești.

Decizia Secției penale nr.1995 din 15

aprilie 2002

Prin sentința penală nr.2715 din 27 octombrie 1999, Judecătoria Ploiești a

condamnat pe cei 7 inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a

hotărârilor judecătorești prevăzută în art.271 alin.1 C.pen.

Instanța a reținut că, la 10 septembrie 1998, prin acte de violență și

amenințare inculpații au împiedicat partea vătămată, executor judecătoresc, să

finalizeze executarea silită a unei hotărâri civile.

Prin decizia penală nr.352 din 17 aprilie 2000,  Tribunalul Prahova a

admis apelul declarat de partea civilă și a majorat despăgubirile.

Apelurile inculpaților au fost respinse.

Prin decizia penală nr.746 din 16 iunie 2000, Curtea de Apel Ploiești a admis

recursurile declarate de inculpați, a casat hotărârile pronunțate și  în

baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.proc.pen. a

achitat  pe inculpați, cu motivarea că  executorul judecătoresc nu a

respectat dispozițiile legale privind  executarea silită și a încălcat

prevederile titlului executoriu, situându-se astfel în afara  protecției

pe care legea i-o conferă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri s-a declarat recurs în anulare, arătându-se

că, în adevăr, executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile legale

privind executarea silită, dar aceste neregularități procedurale se

sancționează prin anularea executării, la cererea părții interesate, și nu prin

violentarea organului de executare.

Interpretarea pe care a dat-o legii instanța de recurs, în sensul că

nerespectarea prevederilor legale privind executarea silită și a dispozițiilor

titlului executor este de natură să-l situeze pe executorul judecătoresc în

afara protecției legale este greșită, se susține în recursul în anulare,

deoarece în cauză s-a pus în executare o hotărâre definitivă și executorie, așa

um s-a prevăzut în titlu.

Recursul în anulare este nefondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată, în calitate de

executor judecătoresc, nu a respectat  dispozițiile legale privind

executarea silită și nici prevederile titlului executoriu.

Astfel, prin sentința civilă a judecătoriei s-a admis cererea formulată de

societatea comercială și s-a dispus aplicarea sechestrului cu peceți asupra

unei magazii unde era depozitat grâul pârâților, inculpați în cauza de față.

Prin decizia civilă nr.522/A din 1 septembrie 1998, Tribunalul Ialomița a admis

apelul pârâților și a schimbat sentința în sensul că a atribuit custodia

grâului societății reclamante, iar nu societății proprietare a depozitului unde

acesta se afla, și a înlăturat aplicarea sechestrului cu peceți asupra acelei

magazii, întrucât grâul necesita tratament de conservare, iar reclamanta

deținea tehnologia necesară. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost

menținute.

Prin decizia menționată, definitivă și investită cu formulă executorie, nu s-a

dispus ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen, așa

cum dispusese prima instanță.

Sub acest aspect, deci, executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art.581

alin.ultim C.proc.civ., potrivit cărora executarea  se poate face fără

somație și fără trecerea unui termen numai dacă instanța a dispus aceasta.

Potrivit art.387 din același cod, nici o hotărâre sau titlu executor  nu

se va putea executa decât numai după ce va fi încunoștințat datornicul odată cu

somația sau comandamentul, iar conform art.388, cu cel puțin o zi înainte de

orice executare, executorul judecătoresc va face o somație datornicului, la

care se va alătura și copia titlului ce se execută.

Încălcarea acestor dispoziții legale atrage anularea executării conform art.391

C.proc.civ.

Executorul nu a emis somație, astfel că datornicii nu au avut cunoștință că are

loc executarea silită, aflând despre aceasta după ce executarea a început.

Pe de altă parte, prin titlul executoriu s-a înlăturat numai măsura

sechestrului cu peceți  asupra magaziei în care era  depozitat grâul

și s-a acordat custodia reclamantei, fără a se dispune mutarea din magazia unde

se găsea grâul  și  depozitarea lui într-o magazie a reclamantei.

Potrivit art.420 alin.2 C.proc.civ., grâul nu putea fi mutat din locul în care

era depozitat într-o altă magazie, decât cu voia judecătorului, încuviințare ce

nu a existat.

Or, executorul parte vătămată, în lipsa pârâților a trecut la executarea silită

și a încărcat în camioane transportând în altă magazie o parte din grâu,

executare întreruptă de venirea inculpaților la locul executării și continuată

a doua zi.

Este adevărat că, potrivit art.391 C.proc.civ., încălcarea art.387 și 388 se

sancționează cu anularea executării, la cererea părții interesate dar, în

speță, corect instanța de recurs a apreciat că prin încălcarea dispozițiilor

privind executarea silită cât și a prevederilor titlului executor, partea

vătămată s-a situat în afara protecției pe care legea o conferă executorului

judecătoresc.

Pentru considerentele arătate, recursul în anulare a fost respins.