ÎCCJ, decizie (scj.ro #83010)

Societate

cooperatistă. Compatibilitate între calitatea de membru cooperator și

cea de administrator remunerat. Consecințe

Cuprins

pe materii : Drept comercial. Funcționarea societăților

comerciale

Index

alfabetic : societate cooperatistă

-

membru cooperator

-

administrator

-

indemnizație

Legea

nr. 1/2005, art. 31, art. 45 alin. (7)

Legea

nr. 31/1990, art. 137

1

alin. (3)

O.U.G.

nr. 82/2007, art. IV

Potrivit art. 45 alin. (7) din Legea nr. 1/2005, pentru

activitatea depusă, membrii Consiliului de administrație sau

administratorul unic, după caz, sunt remunerați cu o

indemnizație fixă stabilită de către adunarea

generală, în afara drepturilor ce decurg din calitatea de membru

cooperator.

Prin urmare, drepturile ce decurg din calitatea de membru cooperator

nu sunt afectate în condițiile în care membrii cooperatori dețin

și funcții pentru care sunt remunerați potrivit hotărârii

adunării generale.

Secția

comercială, Decizia nr. 2238

din 8 iunie 2011

Prin

cererea adresată Tribunalului București, reclamantul M.I. a solicitat

instanței ca, în contradictoriu cu pârâții N.D.C., B.F., D.L.,

B.M.L., S.I., B.D., C.V. și Societatea Cooperativa

Meșteșugărească P. București, să dispună

suspendarea pârâtului N.D.C. din funcția de președinte și a

pârâților B.F., D.L., B.M.L., S.I., B.D., C.V. din funcțiile de

administratori deținute la Societatea Cooperativa Meșteșugărească P. București, invocând în

drept dispozițiile art. 137

1

alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

republicată; art. IV din O.U.G. nr. 82/2007 și art. 45 alin. (7) din

Legea nr. 1/2005.

Prin

întâmpinare, pârâta B.M.L. a invocat excepția inadmisibilității

cererii de chemare în judecată, iar pârâții N.D.C., B.F., S.I., C.V. și

B.D. au invocat excepția tardivității formulării acestei

cereri.

Secția

a VI-a comercială a Tribunalului București, prin sentința

comercială nr. 472, pronunțată la data de 21 ianuarie 2010, a respins excepțiile invocate de pârâți; a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată de reclamant, pe care l-a obligat să

plătească pârâților N.D.C., B.F., S.I., C.V. și B.D. suma

de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu

avocat.

Spre

a hotărî astfel, tribunalul a reținut, cu referire la excepția

inadmisibilității și tardivității cererii de chemare

în judecată, că reclamantul nu contestă hotărârea

adunării generale spre a fi incidente dispozițiile art. 133 alin. (3)

din Legea nr. 1/2005, ce prevăd condițiile și termenele în care

membrii cooperatori pot sesiza instanța de judecată pentru anularea

unei hotărâri a adunării generale, iar, față de obiectul

acestei cereri, a apreciat ca fiind neîntemeiate excepțiile invocate de

pârâți.

În

ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut, în

principal, că art. 137

1

alin. (3) din Legea nr. 31/1990

respectiv art. IV din O.U.G. nr. 82/2007, nu se aplică în speță,

întrucât domeniul cooperatist este reglementat de dispozițiile speciale

ale Legii nr. 1/2005, care se completează cu Legea nr. 31/1990 numai cu

privire la art. 46, 59, 60, 63, 64, 253-255, 257-260, iar, în speță, alegerea

președintelui și administratorilor societății cooperatiste

s-a făcut cu respectarea prevederilor legii speciale și prevederilor

actului său constitutiv, din rândul membrilor cooperatori, care, pentru

activitatea depusă în această calitate, obțin, în afara

drepturilor ce decurg din raporturile de muncă ca membrii cooperatori,

și indemnizația fixă, stabilită de adunarea generală,

conform art. 47 pct. 7 din legea specială.

Apelul formulat de reclamant împotriva sentinței

tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția a V-a comercială

a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 482,

pronunțată la data de 14 octombrie 2010.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de

control judiciar, examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate,

a reținut că tribunalul a apreciat, în mod corect, că

dispozițiile art. 137

1

alin. (3) din Legea nr. 31/1990

republicată și cele ale art. IV din O.U.G. nr. 82/2007, care

reglementează activitatea societăților pe acțiuni, nu sunt

aplicabile în cauză, întrucât pentru specificul societăților

cooperatiste meșteșugărești este creat un cadru legal

special, conform Legii nr. 1/2005, care arată, prin art. 45 pct. 7,

că raportul de muncă dintre membrii cooperatori și societatea

cooperatistă poate subzista în condițiile în care persoana are

și calitatea de administrator unic sau membru al Consiliului de

administrație, activitate pentru care este remunerată potrivit

hotărârii adunării generale, în afara drepturilor ce decurg din

calitatea de membru cooperator.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs

apelantul-reclamant M.I., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență,

că decizia atacată este dată cu aplicarea greșită a

legii, respectiv a dispozițiilor art. 31, art. 45 alin. (7) din Legea nr.

1/2005, art. 137

1

din Legea nr. 31/1990 și art. IV din O.U.G.

nr. 82/2007, în conformitate cu care, în opinia recurentului, nu se poate

cumula calitatea de salariat cu calitatea de președinte ori administrator,

remunerată cu o indemnizație fixă, stabilită de adunarea

generală, și că instanța de apel nu a analizat motivul „cu

trimitere expresă la dispozițiile art. 31 din Legea nr. 1/2005, text

care nu dă alte drepturi administratorilor ori președintelui”,

această din urmă critică putând fi încadrată, cu aplicarea

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Intimații-pârâți au solicitat, prin întâmpinările

formulate în cauză, respingerea recursului și menținerea

deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art. 45 alin. (7) din Legea nr. 1/2005, pentru

activitatea depusă, membrii Consiliului de administrație sau

administratorul unic, după caz, sunt remunerați cu o

indemnizație fixă stabilită de către adunarea

generală, în afara drepturilor ce decurg din calitatea de membru

cooperator.

Având în vedere caracterul special, derogatoriu al precitatelor

dispoziții legale, instanța de apel a confirmat cu justețe

aplicabilitatea acestora, în speță, înlăturând incidența

prevederilor cu caracter general ale art. 137

1

alin. (3) din Legea

nr. 31/1990, republicată, respectiv, celor ale art. IV din O.U.G. nr.

82/2007, cu respectarea principiului

specialia generalibus derogant

și, deopotrivă, a drepturilor membrilor cooperatori, consacrate prin

art. 31 din menționata lege privind organizarea și funcționarea

cooperativei, așa încât nu pot fi primite criticile recurentului

referitoare la greșita aplicare a legii de către instanța de

apel, circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este de observat că nici critica circumscrisă

motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu se justifică, întrucât din examinarea considerentelor deciziei atacate rezultă că

instanța de apel a analizat implicit motivul de apel vizând nelegalitatea

sentinței în raport cu art. 31 din Legea nr. 1/2005, reținând

judicios că drepturile ce decurg din calitatea de membru cooperator nu

sunt afectate, în condițiile în care membrii cooperatori dețin

și funcții pentru care sunt remunerați potrivit hotărârii

adunării generale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul declarat în cauză, ca nefondat.