ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3568/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.03.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/12.03.2014, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3040 din 11 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a dispus anularea raportului de evaluare nr. x, obligând pârâta la plata sumei de 5010 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând în principal, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, respingerea contestației, iar în subsidiar, casarea în parte a sentinței recurate, în sensul diminuării cheltuielilor de judecată acordate.

Recurenta-pârâtă susține că, în raport de circumstanțele cauzei, hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 și art. 451 din C. proc. civ.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 176/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007, dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile altor acte normative, inclusiv ale celor care reglementează alte incompatibilități sau conflicte de interese, dacă acestea nu sunt contrare Legii nr. 176/2010 și Legii nr. 161/2003.

Conform art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006: calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu: a) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare/reasigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice.

Dispoziții similare se regăsesc și în art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Intimatul-reclamant A. a deținut funcția de deputat în Parlamentul României începând cu data de 20.12.2012 și cea de administrator în cadrul societății B. S.R.L., începând cu data de 23.07.2009 și până la momentul formulării cererii de recurs, funcții ce sunt incompatibile.

Conform adresei nr. x/2013, transmisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului, reclamantul a deținut funcția de administrator începând cu data de 23.07.2009, cu mențiunea că la data de 09.06.2011 mandatul său a fost suspendat ca urmare a numirii lichidatorului juridiciar, ceea ce nu presupune încetarea funcției de administrator deținută de aceasta în cadrul societății B. S.R.L., deoarece potrivit art. 233 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, societatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

Consideră că situația de incompatibilitate există chiar dacă societatea respectivă se află în procedura lichidării, întrucât legiuitorul face referire la deținerea funcției în cadrul unei societăți comerciale și nu condiționează existența stării de incompatibilitate de neintrarea în procedura de lichidare. Astfel, atât timp cât societatea B. S.R.L. nu a fost lichidată, păstrându-și personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia, conform art. 233 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, iar intimatul-reclamant nu a demisionat și nu a fost înlocuit din funcția de administrator al societății, opinează că starea de incompatibilitate subzistă, întrucât suspendarea mandatului de administrator nu presupune încetarea funcției de administrator deținută în cadrul societății respective.

De asemenea, critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, arătând că în baza dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Instanța de fond a acordat reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 5.010 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, acesta din urmă fiind vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, având în vedere că dosarul a avut trei termene de judecată și nu a fost administrat un probatoriu complex.

Totodată, invocă practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, dar instanța de fond nu a verificat dacă acestea sunt justificate în raport de complexitatea cauzei sau de activitatea desfășurată de avocat.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

Arată că, prin raportul de evaluare nr. x/12.03.2014, recurenta a constatat că intimatul s-ar fi aflat, începând cu data de 20.12.2012, în stare de incompatibilitate, prin exercitarea mandatului de deputat simultan cu funcția de administrator al societății B. S.R.L., incompatibilitate prevăzută de art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Raportul de evaluare este nelegal și netemeinic, deoarece nu a încălcat dispozițiile privitoare la incompatibilități sau conflict de interese, având în vedere că deși a deținut calitatea de asociat și administrator la societatea B. S.R.L., această calitate a încetat la data de 09.06.2011. Astfel, societatea B. S.R.L. a fost dizolvată prin încheierea nr. 58/CC/21.01.2011 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare. Potrivit evidențelor Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, hotărârea de dizolvare a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1385, partea a IV-a, la data de 21.04.2011.

La data de 23.08.2011 prin Rezoluția nr. 10499 a fost admisă cererea înregistrată sub nr. x din 09.06.2011 de către Administrația Finanțelor Publice Arad și a fost desemnat, ca lichidator al societății, C. SPRL.

Intimatul-reclamant invocă dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 233, 237, 252 din Legea nr. 31/1990, art. 156 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008 de aprobare a Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, în raport de care consideră că, în speță, nu a existat nici posibilitatea intervenirii unui conflict de interese în sensul Legii nr. 161/2003, câtă vreme societatea comercială fusese dizolvată și se afla în lichidare.

Mai arată că deși prin raportul de evaluare s-a reținut că intimatul-reclamant a avut calitatea de administrator în alte patru societăți comerciale, calitate deținută până la 27.12.2012, respectiv 28.12.2012, conform adresei Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 9035/01.03.2013, după aceste date, în evidențele ORC, acesta nu deținea calitatea de administrator în nicio societate înregistrată. Din adresa nr. x/2014, rezultă că ORC a avut în vedere dispozițiile art. 156 din Ordinul ministrului justiției nr. 2594/C, conform cărora concomitent cu înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii privind numirea lichidatorului, se efectuează mențiunea încetării mandatului membrilor organelor de administrare și/sau conducere ale persoanei juridice.

Arată că potrivit dispozițiilor art. 233 din Legea nr. 31/1990, după deschiderea procedurii lichidării, administratorul nu își mai poate exercita atribuțiile, activitatea sa fiind limitată la operațiuni necesare lichidării. Invocând și dispozițiile art. 252 alin. (1) lit. a), art. 253 alin. (3) și art. 255 din Legea nr. 31/1990, arată că, având în vedere că după dizolvarea societății și desemnarea lichidatorului, societatea își păstrează personalitatea juridică doar pentru operațiunile lichidării, iar aceste operațiuni sunt în competența lichidatorului, activitățile administratorului sunt limitate la cele necesare îndeplinirii atribuțiilor de către lichidatori, astfel că nu poate fi reținută starea de incompatibilitate.

Sub aspect subiectiv, intimatul-reclamant arată că a deținut, anterior validării mandatului său de deputat, calitatea de administrator în mai multe societăți comerciale, calități la care a renunțat pentru a nu se afla în stare de incompatibilitate.

Pe de altă parte, arată că la data la care Registrul Comerțului îi aducea la cunoștință că nu mai deține calitatea de administrator în nicio societate - 01.03.2013, intimatul-reclamant încă se afla în termenul de 75 de zile (15 plus 60) prevăzut de art. 83 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, în care putea renunța la calitatea de administrator, cu atât mai mult cu cât, pe parcursul derulării procedurii de verificare de către A.N.I., Registrul Comerțului a confirmat aceeași stare de fapt, prin adresa nr. x/2013, prin certificatul constatator nr. 44312/22.11.2013, dar și prin adresa nr. x/2014, în care s-a menționat expres încetarea calității de administrator la B. S.R.L. încă din data de 09.06.2011.

În privința cheltuielilor de judecată, intimatul-reclamant susține, în esență, că acestea sunt legale și justificate de timpul și volumul de muncă al avocatului, natura și dificultatea cazului, sens în care invocă jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 08 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/12.03.2014, prin care pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu data de 20.12.2012 și până la data întocmirii raportului de evaluare, întrucât a deținut simultan calitatea de deputat în Parlamentul României și funcția de administrator în cadrul B. S.R.L., încălcând dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada evaluată, "calitatea de deputat și senator este, de asemenea, incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice."

Prevederi similare se regăsesc și în dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, în care se arată că este incompatibilă calitatea de senator sau deputat cu cea de administrator la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, aceasta fiind ipoteza identificată în persoana intimatului-reclamant prin raportul de evaluare întocmit de recurenta-pârâtă A.N.I., contestat în litigiul pendinte.

În speță, se constată că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că societatea B. S.R.L. a fost dizolvată prin încheierea nr. 58/CC/21.01.2011 a Tribunalului Arad, în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1385/2011, Partea a IV-a.

După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de dizolvare, prin Rezoluția nr. 10499/23.08.2011, emisă în dosarul nr. x/2011, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad a dispus numirea lichidatorului C. SPRL, în vederea administrării procedurii de lichidare a societății B. S.R.L., în conformitate cu dispozițiile art. 237 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.

Astfel, situația faptică relevată prin înscrisurile depuse la dosar atestă că intimatul-reclamant a deținut funcția de administrator la societatea B. S.R.L. până la momentul la care aceasta a fost dizolvată pe cale judecătorească, respectiv 21.01.2011, astfel că, la momentul validării sale în funcția de demnitate publică în mandatul 2012-2016, care a avut loc la data de 20.12.2012, societatea la care acesta își exercitase atribuțiile de administrare statutară, era dizolvată, fiind în procedura de lichidare, și mai mult, la data de 23.08.2011 se dispusese și numirea lichidatorului care să administreze procedura de lichidare a societății B. S.R.L.

Prin urmare, la data la care recurenta-pârâtă susține că a debutat starea de incompatibilitate în privința intimatului-reclamant, societatea în discuție se afla sub controlul persoanelor desemnate pentru operațiunile de lichidare, fără a mai exista posibilitatea legală ca administrarea societății să poată fi exercitată de persoana desemnată prin voința asociaților.

Prevederile art. 233 din Legea nr. 31/1991 statuează fără echivoc în acest sens, arătând că "din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operațiuni."

Totodată, potrivit art. 156 alin. (2) teza a II-a din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2594/C din 10 octombrie 2008, pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, concomitent cu înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii privind numirea lichidatorului se efectuează mențiunea încetării mandatului membrilor organelor de administrare și/sau de conducere ale persoanei juridice.

Mai mult, în urma demersurilor întreprinse de către reclamantul-intimat, la data de 01.03.2013, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad a emis certificatul de furnizare de informații nr. 9035, prin care arată că reclamantul A. nu deține calitatea de administrator în nicio societate înregistrată, aceeași mențiune regăsindu-se și în certificatul de furnizare de informații nr. 44283 din data de 22.11.2013.

Astfel cum instanța de control constituțional a statuat în jurisprudența sa (decizia Curții Constituționale nr. 972/21.11.2012), "stabilirea expresă a incompatibilităților are ca fundament premisa că, fiind în serviciul poporului, deputatul sau senatorul trebuie să fie nu numai independent, dar și să se abțină de la exercitarea unor funcții sau de la desfășurarea unor activități care, prin natura lor, ar fi în contradicție cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigențelor legale sau regulamentare. Or, prin cumularea mandatului de parlamentar cu o funcție publică de autoritate sau cu o funcție privată stabilită prin legea specială, deputatul sau senatorul ar putea intra în conflict cu prerogativele și obligațiile stabilite prin statutul său. Astfel, confuzia de competențe și de calități generată de un asemenea cumul este în dauna funcțiilor îndeplinite, a imparțialității, obiectivității și independenței pe care exercițiul lor corect îl presupune. În concluzie, scopul principal al instituirii incompatibilităților este acela de a proteja mandatul și, în mod indirect, de a garanta electoratului independența persoanei care îl reprezintă."

În situația încetării prerogativelor de administrator la societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, determinată de dizolvarea entității juridice și aflarea acesteia în stare de lichidare, sub controlul exclusiv al unui lichidator judiciar desemnat de către Oficiul Registrului Comerțului, Înalta Curte reține că nu poate fi incidentă starea de incompatibilitate pe care recurenta-pârâtă A.N.I. a identificat-o în raportul său de evaluare. Aceasta deoarece, scopul urmărit prin instituirea unui astfel de regim juridic nu este pus în pericol și poate fi pe deplin realizabil în condițiile în care funcția de administrator nu mai poate fi exercitată în desfășurarea normală a unei activități economice pe care societatea respectivă nu mai poate să o deruleze, capacitatea de exercițiu a persoanei juridice fiind restrânsă doar la operațiunile de lichidare.

Prin urmare, Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, reține că persoana verificată nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, fiind ridicat dreptul său de a exercita prerogativele funcției de administrator de la momentul dizolvării societății, iar funcția publică deținută de intimatul-reclamant în Parlamentul României în mandatul 2012-2016, validat la data de 20.12.2012, nu a fost afectată de calitatea deținută la societatea reglementată de Legea nr. 31/1990, dizolvată în anul 2011 și pe seama căreia la data de 23.08.2011 a fost desemnat lichidatorul pentru administrarea procedurii de lichidare.

În ceea ce privește critica formulată de către recurenta-pârâtă în privința cheltuielilor de judecată acordate de către prima instanță, Înalta Curte constată că nici aceasta nu este fondată, având în vedere că, în speță, acordarea lor integrală este justificată de complexitatea cauzei și activitatea îndeplinită de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 3040 din 11 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 3040 din 11 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.