ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6472/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13 mai 2014, sub nr. x/2014, astfel cum a fost modificată prin cererea adițională înregistrată la data de 3 noiembrie 2014, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea raportului de evaluare nr. x din 25 aprilie 2014, suspendarea efectelor acestuia până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 884 din data de 14 martie 2017, instanța de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat Raportul de evaluare nr. x din 25 aprilie 2014, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 14.505,49 de RON, cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva Sentinței nr. 884 din data de 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, încadrând criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a reținut în esență recurenta-pârâtă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Hotărârea primei instanțe este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, care prevede faptul că:

"Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (...) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia".

Se arată că în ceea ce privește dovada faptului că intimatul a fost angajat, cu contrat individual de muncă în cadrul a două societăți comerciale, aceasta reiese din informațiile transmise de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleorman, prin Adresa nr. x din 12 februarie 2014 care a precizat faptul că persoana evaluată a fost angajată în perioada 1 septembrie 2006 - 1 noiembrie 2009, în funcția de inginer agricol la B.., CUI x, și în funcția de agent vânzări în perioada 3 iulie 2008 - 30 septembrie 2011 la SC C. SRL, CUI x, și de asemenea, a transmis în copie conformă cu originalul, contractul individual de muncă nr. x din 22 septembrie 2006 (adresă care se regăsește la dosarul cauzei).

Atât timp cât scopul instituirii regimului incompatibilităților este acela de a se evita orice suspiciune referitoare la integritatea etico-profesională, rezultă că informațiile Inspectoratului Teritorial de Muncă Teleorman (singura instituție competentă în înregistrarea contractelor individuale de muncă) sunt esențiale cu privire la calitățile deținute în cadrul societăților comerciale de persoanele ce ocupă funcții publice ori funcții de demnitate publică.

Agenția Națională de Integritate a fost informată de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleorman - singura sursă oficială, detaliată, complexă, completă și credibilă în această materie - că o persoană care deține calitatea de viceprimar, a fost angajat cu contract individual de munca la o societate comercială, respectiva informație este de natură a crea, în mod rezonabil, o "suspiciune referitoare la integritatea etico-profesională" și de a genera o situație, de neîncredere cu privire la îndeplinirea cu obiectivitate și imparțialitate a funcției de primar.

În acest fel interpretarea dată de prima instanță nesocotește însuși scopul instituirii regimului incompatibilităților, astfel că, în cauză, soluția primei instanțe este și rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor ce cârmuiesc materia incompatibilităților, în mod special a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, direct incidente în speță.

Prima instanță susține că datele deținute de Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleorman pot fi interpretate pe baza unor deducții ori pe baza coroborării cu alte date și că astfel ar fi posibilă stabilirea unei alte realități decât cea care este înregistrată în baza de date a acestei instituții publice.

Nici reținerea instanței de fond că intimatul nu a obținut venituri decât cele aferente funcției de viceprimar, nu are nicio legătură cu obligația intimatului, în calitate de viceprimar, de a respecta regimul juridic privind incompatibilitățile, și astfel de a nu fi angajat cu contract individual de muncă în cadrul vreunei societăți comerciale. Cu atât mai mult cu cât este o condiție sine qua non, aceea de a respecta regimul juridic privind incompatibilitățile așa cum este el prevăzut de legislația în vigoare.

În ceea ce privește analiza materialului probator, în lipsa unei concluzii elocvente a raportului de expertiză criminalistică efectuată în dosarul cauzei prin care s-a conchis că nu poate fi stabilit dacă semnătura de la rubrica "salariat" din contractele de muncă depuse, aparține sau nu intimatului, se consideră de recurent că instanța de fond trebuia să eficiență înscrisului primit de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleorman, prin care se menționează că intimatul a fost angajat cu contract individual de muncă, la două societăți comerciale.

Nu pot fi primite reținerile instanței, că lipsa consimțământului reprezintă o cauză generală de nulitate a actului juridic, astfel neputând fi recunoscută calitatea intimatului de angajat cu contract individual de muncă pe perioada deținerii funcției de viceprimar, atât timp cât acesta apare, în registrele singurei instituții publice competente, ca angajat cu contract de muncă.

Calitatea de angajat, a arătat recurenta, rezultă clar din Adresa ITM nr. x din 12 februarie 2014, în care se menționează foarte clar faptul că persoana evaluată a fost angajată în perioada 1 septembrie 2006 - 1 noiembrie 2009, în funcția de inginer agricol la B.., CUI x, și în funcția de agent vânzări în perioada 3 iulie 2008 - 30 septembrie 2011 la SC C. SRL, CUI x.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a susținut că motivele invocate de recurentă și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488, indicarea pct. 8 al articolului 488 C. proc. civ., fiind pur formală, invocând excepția nulității/inadmisibilității.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, pronunțată în urma unei analize minuțioase a cauzei, soluția fiind corespunzător motivată, reiterându-se apărările formulate în fața instanței de fond.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva întâmpinării recurenta- pârâtă a formulat Răspuns la aceasta, în cadrul căruia a menționat că susținerile intimatului din întâmpinare sunt nefondate și neîntemeiate, motiv pentru care solicită a fi respinse de către instanța de recurs.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 22 octombrie 2019.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analizând excepția nulității recursului cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., se constată că aceasta nu este întemeiată, apreciind că motivele de recurs pot fi încadrate în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul

Înalta Curte constată din motivele invocate, normele legale incidente în cauză, că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente.

Din lecturarea motivelor de recurs se constată într-adevăr că autoritatea pârâtă nu a formulat critici legate de constatarea de către instanța de fond a nulității actelor de evaluare care au fost realizate în lipsa unei sesizări valabile, iar aceste considerente decisive și concluzii ale instanței de fond întemeiate pe prevederile art. 32 din Legea nr. 176/2010 raportate la art. 176 pct. 6 C. proc. civ., vor intra în puterea lucrului judecat, în conformitate cu art. 431 C. proc. civ. raportat la art. 430, 431 alin. (2) C. proc. civ. - nu se mai poate analiza legalitatea raportului de evaluare din acest motiv.

Referitor la interpretarea eronată de către instanța de fond a disp. art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 în raport de materialul probator administrat în cauză.

S-a reținut de către ANI, în constatările raportului de evaluare starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant, în raport de existența Contractului de muncă nr. x din 22 septembrie 2006 și nr. y din 3 iulie 2008 încheiate de reclamant cu B. și SC C. SRL.

Instanța de fond a apreciat că nu pot fi luate în considerare contractele de muncă prezentate de ANI, deoarece în urma contestării semnăturii acestora, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și prin rezultatul unei expertize grafologice nu se poate stabili realitatea acestora.

Fără a aprecia aceste constatări ale instanței de fond ca fiind relevante și compatibile cu administrarea de probatorii, vizând aplicarea Legii nr. 176/2010, respectiv Legea nr. 161/2003, Înalta Curte constată că în cauză totuși recurenta-pârâtă nu a probat starea de incompatibilitate reținută în raportul de evaluare contestat.

Astfel, se constată că singurul înscris pe care se bazează ANI este Adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă Teleorman nr. 1751 din 12 februarie 2014, unde se menționează faptul că persoana evaluată a fost angajată în perioada 1 septembrie 2006 - 1 noiembrie 2009 în funcția de inginer agricol la B.. și în funcția de agent vânzări în perioada 3 iulie 2008 - 30 septembrie 2011 la SC C. SRL.

Înalta Curte consideră în contextul speței că deși nu sunt concludente demersurile instanței de fond privind încheierea și semnarea contractului de muncă de către reclamant, totuși în coroborare cu aspectul care derivă din adresa emisă de Comuna Orbeasca - Biroul Financiar nr. 401 din 16 februarie 2017 - în sensul că singurele venituri obținute de reclamant în intervalul 2008 - 2011 au fost cele aferente funcției de viceprimar, se poate concluziona că recurenta ANI nu a dovedit starea de incompatibilitate constatată, aceste necorelări de date fiind în favoarea reclamantului.

Totodată, constatând că nu s-a atacat cu recurs partea din considerente prin care instanța de fond consideră că actele de evaluare sunt nule absolut, cu atât mai mult sunt în favoarea reclamantului-intimat probele administrate și faptele constatate că au intrat în puterea de lucru judecat, așa cum s-a arătat mai sus.

În fața instanței de fond nu s-a făcut o dezlegare a probatoriului în sensul că s-a constatat o prezumție a viciului de consimțământ a reclamantului la semnarea contractului de muncă, însă nu s-a analizat acest lucru în raport cu mențiunile din adresa ITM Teleorman care trebuiau delegate pentru a concluziona asupra concordanței declarațiilor părților (declarații la ITM - depunerea contractului de muncă în legătură directă cu raportul juridic de muncă) cu realitatea ori cu validitatea acestuia (văzând și clasarea plângerii penale în fals în declarații și semnat de D. pentru B.).

Toate acestea au rămas nelămurite însă profită reclamantului care are o constatare a nulității raportului de evaluare pentru inexistența unei sesizări valabile, intrată în puterea de lucru judecat.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Față de cele arătate mai sus, se va respinge excepția nulității recursului, se va respinge recursul ca nefondat, făcându-se aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimat.

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 884 din 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate la plata sumei de 3100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului A., cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2019.

GGC - LM