ÎCCJ, decizie (scj.ro #82801)

Societate cooperatistă. Excluderea membrului cooperator. Condiții de admisibilitate Cuprins pe materii: Drept comercial. Excluderea asociaților Index alfabetic: acțiune în anulare - hotărâre AGA - membru cooperator - excludere - activități concurențiale Legea nr. 1/2005, art. 28 lit. c), art. 47 Din economia dispozițiilor art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005 reiese faptul că membrii cooperatori pot fi excluși din societatea cooperativă dacă devin membri cooperatori în societăți cooperative concurente sau desfășoară activități concurente pe cont propriu sau în contul altei persoane. Nu este îndeplinită această condiție în cazul în care membrul cooperator are calitatea de asociat sau administrator într-o societate cu răspundere limitată, iar nu în alte societăți cooperatiste . Secția a II-a civilă, Decizia nr. 831 din 28 februarie 2013 Prin sentința nr. 1717 din 15 iunie 2011, Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea reclamantului B.S.

împotriva pârâtei Societatea Cooperativa P. Miercurea Ciuc și a dispus anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale a membrilor Cooperatori ai Societății P. Miercurea Ciuc referitor la art. 4 lit. d) și art. 6, în privința reclamantului a dispus anularea în parte a Actului Adițional la Actul constitutiv al SC P. Miercurea Ciuc din 21 aprilie 2011 referitor la eliminarea reclamantului din rândul membrilor cooperatori cu 40 părți sociale cu o valoare nominală de 100 lei fiecare, anularea înregistrărilor la O.R.C. Harghita în baza Actului Adițional la Actul constitutiv al societății, în privința reclamantului, dispuse prin Rezoluția 4236 din 14 mai 2010 a Directorului O.R.C. Instanța a reținut că, potrivit art. 32 lit. c) din Legea 1/2005, este interzis membrilor cooperatori să desfășoare activități concurențiale.

Pârâta a susținut că reclamantul a desfășurat activități fotografice, motiv pentru care a decis excluderea sa din rândul membrilor cooperatori. Concret, motivarea a fost aceea că reclamantul este asociat și angajat la SC A. SK SRL încă din 2005, societate care printre altele desfășoară activități conform cod CAEN 5248, 5272, 5274, 7481 ce au corespondență cu noile coduri CAEN 4741, 4742, 7420 (activități fotografice) activitate ce se regăsește printre cele ale cooperativei. S-a mai menționat că reclamantul este asociat și în SC G. & G.S. SRL ce are ca principal obiect de activitate cod CAEN 7481- activități fotografice dar și altele, cum sunt 3614, 5245, 5248, 5250, 5272, activități concurențiale cu cele ale cooperativei.

Instanța a constatat că pentru ca un membru cooperator să fie exclus din societatea cooperatistă, fapta prevăzută de art. 28 lit.”c)” din legea indicată trebuie să fie una prezentă și efectivă, nu una petrecută în trecut și formală. Astfel, s-a avut în vedere faptul că reclamantul, potrivit diplomei de absolvire are specializarea de electronist, depanator aparat RTV și din actele dosarului rezultă că nu a deținut autorizație de funcționare și nici nu a desfășurat vreo activitate ca depanator T.V. sau una similară pe teritoriul comunei Sânmartin. Instanța a mai ținut cont de datele înscrise în carnetul de muncă al reclamantului și a conchis că nu rezultă că acesta a desfășurat activități concurențiale la data luării hotărârii.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta Societatea Cooperativă P. Miercurea Ciuc, aceasta solicitând schimbarea sentinței și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, dar în principal s-a cerut casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării probelor testimoniale solicitate. Instanța a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și ținând cont de caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, instanța a constatat că acesta este nefondat. Acțiunea în anulare vizează hotărârea AGA din 16.04.2010, prin care s-a hotărât și excluderea reclamantului B.A. din rândul membrilor cooperatori pe motiv că ar fi exercitat activități concurențiale și nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege și actul constitutiv pentru a fi membru la Cooperativa P., invocându-se textul art. 32 pct.”c)” din Legea 1/2005.

Potrivit art. 28 alin. (1) lit.”c)” din Legea 1/2005, membrii cooperatori pot fi excluși din societatea cooperativă dacă devin membri cooperatori în societăți cooperative concurente sau desfășoară activități concurențe pe cont propriu sau în contul altei persoane. Conform art. 32 lit.”c)” din același act normativ, membrii cooperatori au obligația să nu fie în același timp membri cooperatori în societăți cooperative concurente și să nu exercite același comerț sau altul concurent pe cont propriu ori în contul altei persoane. De reținut este faptul că prin Hotărârea A.G.E.A.

din 06.07.2007, împotriva reclamantului s-a mai dispus excluderea din societatea cooperativă P. Miercurea Ciuc, motivul invocat fiind acela că nu pot avea calitatea de membri cooperatori persoanele fizice cărora le-a încetat activitatea desfășurată în cadrul societății, fiind invocat textul art. 41 alin. (1) lit.”c)” din Legea 1/2005, reținându-se că reclamantul nu-și mai desfășoară activitatea din 01.08.2006. Hotărârea A.G.E.A.

din 06.07.2007 a fost anulată urmare a Deciziei 21/18 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș și Deciziei 3554/27 noiembrie 2008 prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel . Nu se contestă faptul că reclamantul a fost și angajatul Cooperativei P. până la 06.07.2006, aspect ce rezultă și din înscrierile în carnetul de muncă depuse la dosarul cauzei de fond, activitatea acestuia constând în depanator radio - Tv, specializare ce rezultă și din copia diplomei de absolvire . Tot din carnetul de muncă rezultă că reclamantul în perioada 06.07.2006-10.09.2007 a avut calitatea de „administrator” la SC G. & G.S SRL, în perioada 9.11.2007-30.06.2008 a fost director la SC A. SK SRL și din 01.07.2008, încadrat ca „director” la SC G. & G.S SRL.

De asemenea, din actele aflate la dosar rezultă că SC G. & G.S SRL a realizat venituri în perioada 2004-2008 din activități fotografice, iar SC A. SK SRL în 2007-2008 din fabricarea de mobilă și producția altor tipuri de mobilier, obiecte de activitate care se regăsesc și în domeniile de activitate ale Societății Cooperativa P. Miercurea Ciuc, mai precis printre activitățile secundare, deoarece activitatea principală a acesteia constă în „spălare și curățare (uscată) articole textile și produse din blană. Revenind la textele de lege pretins a fi încălcate de reclamantul-intimat, acestea presupun desfășurarea unei activități concurențiale pe cont propriu sau în contul altei persoane. La dosarul cauzei nu există vreo dovadă că reclamantul ar fi fost angajat ca depanator R-TV sau ar fi desfășurat asemenea activități în cadrul celor două firme, deci în domeniul în care are specializare.

Funcțiile de „director comercial” sau de „administrator” la firmele precizate nu fac dovada efectivă a desfășurării activităților concurențiale indicate în procesul verbal de ședință din 16.04.2010: reparații de articole de uz casnic, activități fotografice, închirieri și subînchirieri de bunuri mobiliare proprii sau închiriate, producția altor tipuri de mobilier. Este adevărat că reclamantul figura ca asociat la SC A. SK SRL și administrator la data înființării, în 2000, iar la firma SC G. & G.S. SRL , la fel ca asociat, firma fiind înființată în 2004, dar textele de lege indicate nu interzic membrilor cooperatori să aibă calitatea de asociați sau administratori în alte firme, ci să fie membri cooperatori în societăți cooperative concurente, ceea ce nu este cazul în speță și să desfășoare activități concurențiale.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, textul legal incident presupune dovada desfășurării efective a activităților concurențiale de către membrul cooperator exclus, iar la data excluderii aceste dovezi trebuie să existe. Deși de la data de 10.09.2007 reclamantul a îndeplinit funcția de administrator, respectiv director la firmele menționate, abia în 16 aprilie 2010 s-a luat hotărârea de excludere pentru activități concurențiale, iar contractul 322/2001 de cumpărare a aparatului foto color și contractul 749/2002 a atelierului de reparații TV au fost încheiate la o dată cu mult anterioară chiar și primei hotărâri de excludere.

La data la care s-a hotărât pentru a doua oară excluderea reclamantului, 16 aprilie 2010, acesta îndeplinea în cadrul SC G. & GS SRL funcția de director, aprovizionare, desfacere și transport . Pentru a stabili dacă funcția de administrator sau director într-o firmă cade sub incidența textului art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea 1/2005, trebuia coroborat acest text legal cu cel reglementat de art. 47 din același act normativ. Rezultă că interdicția ocupării unor funcții de genul celor indicate la art. 47 alin. (1) printre care se regăseau și funcțiile exercitate de reclamant, administrator, director, îi privește pe membrii consiliului de administrație, ceea ce înseamnă că, excepțiile fiind de strictă interpretare, interdicția nu-i vizează și pe ceilalți membri cooperatori care nu fac parte din comitetul de administrație al societății cooperative.

Potrivit acestui text legal, chiar și în cazul în care nu se respectă interdicția, sancțiunea excluderii din societatea cooperativă poate fi luată în funcție de gravitatea abaterii. Prin urmare, în cazul unui membru cooperator, cu atât mai mult se pune problema dovedirii cu certitudine a activității concurențiale efectiv desfășurată și rezultatul acesteia, gravitatea abaterii. Instanța de fond a administrat un probatoriu complet, apreciind asupra utilității și concludenței probelor solicitate.

În cazul dedus judecății, potrivit actelor aflate la dosar, în perioada în care s-a hotărât excluderea reclamantului din societatea cooperativă nu există suficiente probe care să confirme că acesta a desfășurat activități concurențiale, de genul celor reținute în procesul - verbal al ședinței, calitatea de administrator sau director în cadrul unor firme nefiind o dovadă în acest sens și neducând prin ea însăși, la măsura excluderii din calitatea de membru fondator al societății cooperative. La fel, nu este interzisă deținerea calității de asociat.

Pentru considerentele arătate, Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 26/A din 5 martie 2012, a respins apelul declarat de pârâta Societatea Cooperativă P. Miercurea Ciuc . Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Societate Cooperativă P. Miercurea Ciuc, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței de fond, în sensul respingerii acțiunii în totalitate. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 – 9 C. proc. civ. Prin criticile formulate s-a reținut că reclamantul a desfășurat activități concurențiale cu societatea pârâtă, fiind angajat la mai multe societăți cu aceleași obiect de activitate ca cel al societății pârâte, iar pentru dovedirea acestor situații de fapt a fost solicitată administrarea probei testimoniale.

Recurenta a mai arătat că la data de 20 februarie 2012 a fost solicitată amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, iar instanța de apel a lăsat cauza în pronunțare. Înscrisurile depuse la dosarul cauzei de la societățile cu activitate concurentă sunt semnate de rude și afini ai reclamantului, elocventă fiind declarația autentică a martorului care confirmă faptul că intimatul a desfășurat activități concurențiale. O altă critică a constat în faptul că greșit a reținut instanța că pentru ca reclamantul să fie exclus din societate, trebuia să aibă calitatea de membru și în alte societăți cooperative, ceea ce este în contradicție cu dispozițiile art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005 . Această sancțiune a excluderii prevăzută în lege și în statut, precum și în legea societăților comerciale are la bază loialitatea și voința socială, care se concretizează în hotărârea votată în unanimitate de membrii societății.

Înalta Curte va lua în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului invocată de către intimatul-reclamant prin întâmpinare, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., constatând că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente : Recurenta Societate Cooperativă P. Miercurea-Ciuc a declarat recurs împotriva deciziei nr. 26/A din 5 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin criticile invocate recurenta a invocat, în esență, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005, cu referire la îndeplinirea cerințelor acestei dispoziții, pentru excluderea reclamantului din societate.

Recurenta-pârâtă și-a motivat în drept recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., iar intimata a invocat dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Dispozițiile art. 304 C. proc. civ., citate de intimată în susținerea excepției nulității recursului, stabilesc că modificarea sau casarea unei hotărâri judecătorești se poate cere în situațiile pe care textul le prevede limitativ, numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, în speță se constată că recurenta deși nu dezvoltă în mod concret criticile prin raportare la motivele de nelegalitate invocate în susținerea recursului formulat, dezvoltarea acestora antamează aspecte de legalitate, privind încălcarea și aplicarea greșită a legii, situație care atrage aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. În ceea ce privește aspectele de netemeinicie invocate prin cererea de recurs, care se referă la probatoriile administrate în cauză și la interpretarea acestora, Înalta Curte reamintește că această cale extraordinară de atac exclude posibilitatea reinterpretării probelor, situație în care aceste critici de netemeinicie nu vor fi analizate. În atare situație, cum criticile formulate constituie motive de nelegalitate în sensul art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte a respins excepția nulității recursului. În consecință, Înalta Curte a analizat criticile formulate prin cererea de recurs, care pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează interpretarea greșită a legii.

Din acest punct de vedere, recurenta a susținut că în mod greșit a reținut instanța de apel că pentru ca reclamantul să fie exclus din societate trebuie să aibă calitatea de membru și în alte societăți cooperatiste. Art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005 prevede că membrii cooperatori pot fi excluși din societatea cooperativă dacă devin membri cooperatori în societăți cooperative concurente sau desfășoară activități concurente pe cont propriu sau în contul altei persoane. Prin Hotărârea A.G.A. din data de 16 aprilie 2010 a fost hotărâtă excluderea reclamantului B.A.

din rândul membrilor cooperatori pe motiv că ar fi exercitat activități concurențiale și nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege și actul constitutiv pentru a fi membru la Cooperativa P. În raport de acest temei al excluderii, în mod corect a interpretat instanța de apel dispozițiile legale sus evocate, având în vedere că acest text de lege presupune dovada desfășurării efective a activităților concurențiale de către membrul cooperator exclus, care trebuie să existe la data excluderii. De asemenea, în mod corect a apreciat instanța de apel că pentru a stabili dacă funcția de administrator sau director într-o firmă cade sub incidența art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 1/2005, acesta trebuie coroborat cu art. 47 din aceleași act normativ, ceea ce conduce la concluzia că funcțiile exercitate de reclamant, de administrator și director îi privesc pe membrii consiliului de administrație, reclamantul neîndeplinind această calitate.

Criticile invocate de către recurentă, prin care solicită să se dea prioritate voinței sociale, care s-a materializat în hotărârea societății prin care s-a decis, în unanimitate, excluderea reclamantului, nu subzistă, întrucât aceste temeiuri nu sunt de natură a înfrânge principiul care rezultă din dispozițiile legale incidente, potrivit căruia excepțiile sunt de strictă interpretare. Recurenta a mai susținut că instanța de apel a respins cererea pentru lipsă de apărare și a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei, fără a prezenta criticile care pot reprezenta o vătămare adusă părții din acest punct de vedere. Trecând peste lipsa de motivare a acestei critici, Înalta Curte constată că, pe de o parte, dispozițiile art. 156 C. proc.

civ. instituie o posibilitate lăsată la îndemâna instanței de judecată, iar pe de altă parte această cerere nu poate fi admisă decât în prezența unor motive temeinice. Se observă că instanța de apel nu a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 156 C. proc. civ., decizia fiind la adăpost de orice critică din acest punct de vedere. Constatând culpa procesuală a recurentei în declanșarea litigiului de față, Înalta Curte a admis cererea formulată de reclamant și a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost justificate.