ÎCCJ, decizie (scj.ro #82801)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82801) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Societate

cooperatistă. Excluderea membrului cooperator. Condiții de

admisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept comercial. Excluderea asociaților

Index alfabetic:

acțiune în anulare

-

hotărâre AGA

-

membru cooperator

-

excludere

-

activități concurențiale

Legea

nr. 1/2005, art. 28 lit. c), art. 47

Din

economia dispozițiilor art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005 reiese faptul

că membrii cooperatori pot fi excluși din societatea cooperativă

dacă devin membri cooperatori în societăți cooperative

concurente sau desfășoară activități concurente pe

cont propriu sau în contul altei persoane.

Nu este îndeplinită această condiție în cazul în

care membrul cooperator are calitatea de asociat sau administrator

într-o societate cu răspundere limitată, iar nu

în

alte societăți cooperatiste

.

Secția  a II-a

civilă, Decizia nr. 831 din 28 februarie 2013

Prin

sentința nr. 1717 din 15 iunie 2011, Tribunalul Harghita

a admis în parte acțiunea reclamantului B.S. împotriva pârâtei Societatea

Cooperativa P. Miercurea Ciuc și a dispus anularea în parte a

Hotărârii Adunării Generale a membrilor Cooperatori ai

Societății P. Miercurea Ciuc referitor la art. 4 lit. d) și art.

6, în privința reclamantului a dispus anularea în parte a Actului

Adițional la Actul constitutiv al SC P. Miercurea Ciuc din 21 aprilie 2011

referitor la eliminarea reclamantului din rândul membrilor cooperatori cu 40

părți sociale cu o valoare nominală de 100 lei fiecare, anularea

înregistrărilor la O.R.C. Harghita în baza Actului Adițional la Actul constitutiv al societății, în privința reclamantului, dispuse prin

Rezoluția 4236 din 14 mai 2010 a Directorului O.R.C.

Instanța

a reținut că, potrivit art. 32 lit. c) din Legea 1/2005, este

interzis membrilor cooperatori să desfășoare

activități concurențiale. Pârâta a susținut că

reclamantul a desfășurat activități fotografice, motiv

pentru care a decis excluderea sa din rândul membrilor cooperatori. Concret,

motivarea a fost aceea că reclamantul este asociat și angajat la SC A. SK SRL încă din 2005, societate care printre altele desfășoară

activități conform cod CAEN 5248, 5272, 5274, 7481 ce au

corespondență cu noile coduri CAEN 4741, 4742, 7420

(activități fotografice) activitate ce se regăsește printre

cele ale cooperativei.

S-a mai

menționat că reclamantul este asociat și în SC G. & G.S. SRL

ce are ca principal obiect de activitate cod CAEN 7481- activități

fotografice dar și altele, cum sunt 3614, 5245, 5248, 5250, 5272,

activități concurențiale cu cele ale cooperativei.

Instanța

a constatat că pentru ca un membru cooperator să fie exclus din

societatea cooperatistă, fapta prevăzută de art. 28 lit.”c)” din

legea indicată trebuie să fie una prezentă și

efectivă, nu una petrecută în trecut și formală. Astfel,

s-a avut în vedere faptul că reclamantul, potrivit diplomei de absolvire

are specializarea de electronist, depanator aparat RTV și din actele

dosarului rezultă că nu a deținut autorizație de

funcționare și nici nu a desfășurat vreo activitate ca

depanator T.V. sau una similară pe teritoriul comunei Sânmartin.

Instanța

a mai ținut cont de datele înscrise în carnetul de muncă al

reclamantului și a conchis că nu rezultă că acesta a

desfășurat activități concurențiale la data

luării hotărârii.

Hotărârea

primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta Societatea

Cooperativă P. Miercurea Ciuc, aceasta solicitând schimbarea

sentinței și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de

judecată, dar în principal s-a cerut casarea cu trimitere spre rejudecare

în vederea administrării probelor testimoniale solicitate.

Instanța a dispus recalificarea căii de atac din

recurs în apel.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor

invocate și ținând cont de caracterul devolutiv al căii de atac

a apelului, instanța a constatat că acesta este nefondat.

Acțiunea în anulare vizează hotărârea AGA din

16.04.2010, prin care s-a hotărât și excluderea reclamantului B.A.

din rândul membrilor cooperatori pe motiv că ar fi exercitat

activități concurențiale și nu mai îndeplinește

condițiile prevăzute de lege și actul constitutiv pentru a fi

membru la Cooperativa P., invocându-se textul art. 32 pct.”c)” din Legea

1/2005.

Potrivit art. 28 alin. (1) lit.”c)” din Legea 1/2005, membrii

cooperatori pot fi excluși din societatea cooperativă dacă devin

membri cooperatori în societăți cooperative concurente sau

desfășoară activități concurențe pe cont propriu

sau în contul altei persoane. Conform art. 32 lit.”c)” din același act

normativ, membrii cooperatori au obligația să nu fie în același

timp membri cooperatori în societăți cooperative concurente și

să nu exercite același comerț sau altul concurent pe cont

propriu ori în contul altei persoane.

De reținut este faptul că prin Hotărârea A.G.E.A.

din 06.07.2007, împotriva reclamantului s-a mai dispus excluderea din

societatea cooperativă P. Miercurea Ciuc, motivul invocat fiind acela

că nu pot avea calitatea de membri cooperatori persoanele fizice

cărora le-a încetat activitatea desfășurată în cadrul

societății, fiind invocat textul art. 41 alin. (1) lit.”c)” din Legea

1/2005, reținându-se că reclamantul nu-și mai

desfășoară activitatea din 01.08.2006.

Hotărârea A.G.E.A. din 06.07.2007 a fost anulată

urmare a Deciziei 21/18 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș și Deciziei 3554/27 noiembrie 2008 prin care s-a respins

recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel .

Nu se contestă faptul că reclamantul a fost și

angajatul Cooperativei P. până la 06.07.2006, aspect ce rezultă

și din înscrierile în carnetul de muncă depuse la dosarul cauzei de

fond, activitatea acestuia constând în depanator radio - Tv, specializare ce

rezultă și din copia diplomei de absolvire .

Tot din carnetul de muncă rezultă că reclamantul

în perioada 06.07.2006-10.09.2007 a avut calitatea de „administrator” la SC G. & G.S SRL, în perioada 9.11.2007-30.06.2008 a fost director la SC A. SK SRL și din 01.07.2008, încadrat ca „director” la SC G. & G.S SRL.

De asemenea, din actele aflate la dosar rezultă că SC

G. & G.S SRL a realizat venituri în perioada 2004-2008 din

activități fotografice, iar SC A. SK SRL în 2007-2008 din fabricarea

de mobilă și producția altor tipuri de mobilier, obiecte de

activitate care se regăsesc și în domeniile de activitate ale

Societății Cooperativa P. Miercurea Ciuc, mai precis printre

activitățile secundare, deoarece activitatea principală a

acesteia constă în „spălare și curățare (uscată)

articole textile și produse din blană.

Revenind la textele de lege pretins a fi încălcate de

reclamantul-intimat, acestea presupun desfășurarea unei

activități concurențiale pe cont propriu sau în contul altei

persoane.

La dosarul cauzei nu există vreo dovadă că

reclamantul ar fi fost angajat ca depanator R-TV sau ar fi desfășurat

asemenea activități în cadrul celor două firme, deci în domeniul

în care are specializare. Funcțiile de „director comercial” sau de

„administrator” la firmele precizate nu fac dovada efectivă a

desfășurării activităților concurențiale indicate

în procesul verbal de ședință din 16.04.2010: reparații de

articole de uz casnic, activități fotografice, închirieri și

subînchirieri de bunuri mobiliare proprii sau închiriate, producția altor

tipuri de mobilier.

Este adevărat că reclamantul figura ca asociat la SC A. SK SRL și administrator la data înființării, în 2000, iar la firma SC G.

& G.S. SRL , la fel ca asociat, firma fiind înființată în 2004,

dar textele de lege indicate nu interzic membrilor cooperatori să

aibă calitatea de asociați sau administratori în alte firme, ci

să fie membri cooperatori în societăți cooperative concurente,

ceea ce nu este cazul în speță și să desfășoare

activități concurențiale.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, textul

legal incident presupune dovada desfășurării efective a

activităților concurențiale de către membrul cooperator

exclus, iar la data excluderii aceste dovezi trebuie să existe.

Deși de la data de 10.09.2007 reclamantul a îndeplinit

funcția de administrator, respectiv director la firmele menționate,

abia în 16 aprilie 2010 s-a luat hotărârea de excludere pentru

activități concurențiale,  iar contractul 322/2001 de

cumpărare a aparatului foto color și contractul 749/2002 a

atelierului de reparații TV au fost încheiate la o dată cu mult

anterioară chiar și primei hotărâri de excludere.

La data la care s-a hotărât pentru a doua oară

excluderea reclamantului, 16 aprilie 2010, acesta îndeplinea în cadrul SC G.

& GS SRL funcția de director, aprovizionare, desfacere și

transport .

Pentru a stabili dacă funcția de administrator sau

director într-o firmă cade sub incidența textului art. 28 alin. (1)

lit. c) din Legea 1/2005, trebuia coroborat acest text legal cu cel reglementat

de art. 47 din același act normativ.

Rezultă că interdicția ocupării unor

funcții de genul celor indicate la art. 47 alin. (1) printre care se

regăseau și funcțiile exercitate de reclamant, administrator,

director, îi privește pe membrii consiliului de administrație, ceea

ce înseamnă că, excepțiile fiind de strictă interpretare,

interdicția nu-i vizează și pe ceilalți membri cooperatori

care nu fac parte din comitetul de administrație al societății

cooperative. Potrivit acestui text legal, chiar și în cazul în care nu se

respectă interdicția, sancțiunea excluderii din societatea

cooperativă poate fi luată în funcție de gravitatea abaterii.

Prin urmare, în cazul unui membru cooperator, cu atât mai mult

se pune problema dovedirii cu certitudine a activității

concurențiale efectiv desfășurată și rezultatul

acesteia, gravitatea abaterii.

Instanța de fond a administrat un probatoriu complet,

apreciind asupra utilității și concludenței probelor

solicitate.

În cazul dedus judecății, potrivit actelor aflate la

dosar, în perioada în care s-a hotărât excluderea reclamantului din

societatea cooperativă nu există suficiente probe care să

confirme că acesta a desfășurat activități

concurențiale, de genul celor reținute în procesul - verbal al

ședinței, calitatea de administrator sau director în cadrul unor

firme nefiind o dovadă în acest sens și neducând prin ea

însăși, la măsura excluderii din calitatea de membru fondator al

societății cooperative. La fel, nu este interzisă deținerea

calității de asociat.

Pentru

considerentele arătate,

Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția a

II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

prin

decizia nr. 26/A din 5 martie 2012,

a

respins apelul declarat de pârâta Societatea

Cooperativă P. Miercurea Ciuc

.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Societate

Cooperativă P. Miercurea Ciuc, prin care a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbarea

sentinței de fond, în sensul  respingerii acțiunii în totalitate.

Cererea

de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 – 9 C. proc. civ.

Prin

criticile formulate s-a reținut că reclamantul a desfășurat

activități concurențiale  cu societatea pârâtă, fiind

angajat la mai multe societăți cu aceleași obiect de activitate

ca cel al societății pârâte, iar pentru dovedirea acestor situații

de fapt a fost solicitată administrarea probei testimoniale.

Recurenta

a mai arătat că la data de 20 februarie 2012 a fost solicitată amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, iar instanța de

apel a lăsat cauza în pronunțare.

Înscrisurile

depuse la dosarul cauzei de la societățile cu activitate

concurentă sunt semnate de rude și afini ai reclamantului,

elocventă fiind declarația autentică a martorului care

confirmă faptul că intimatul a desfășurat

activități concurențiale.

O

altă critică a constat în faptul că greșit a reținut

instanța că pentru ca reclamantul să fie exclus din societate,

trebuia să aibă calitatea de membru și în alte

societăți cooperative, ceea ce este în contradicție cu

dispozițiile art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005 .

Această

sancțiune a excluderii prevăzută în lege și în statut, precum

și în legea societăților comerciale are la bază loialitatea

și voința socială, care se concretizează în hotărârea

votată în unanimitate de membrii societății.

Înalta

Curte

va lua în examinare, cu prioritate, excepția nulității

recursului invocată de către intimatul-reclamant prin întâmpinare, în

temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., constatând că aceasta

este neîntemeiată pentru următoarele considerente :

Recurenta

Societate Cooperativă P. Miercurea-Ciuc a declarat recurs împotriva

deciziei nr. 26/A din 5 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș,

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin

criticile invocate recurenta a invocat, în esență, că

hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, respectiv art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005, cu referire la

îndeplinirea cerințelor acestei dispoziții, pentru excluderea

reclamantului din societate.

Recurenta-pârâtă

și-a motivat în drept recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., iar intimata a invocat dispozițiile

art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Dispozițiile

art. 304 C. proc. civ., citate de intimată în susținerea

excepției nulității recursului, stabilesc că modificarea

sau casarea unei hotărâri judecătorești se poate cere în situațiile

pe care textul le prevede limitativ, numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, în

speță se constată că recurenta deși nu dezvoltă

în mod concret criticile prin raportare la motivele de nelegalitate invocate în

susținerea recursului formulat, dezvoltarea acestora antamează

aspecte de legalitate, privind încălcarea și aplicarea

greșită a legii, situație care atrage aplicarea

dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce

privește aspectele de netemeinicie invocate prin cererea de recurs, care

se referă la probatoriile administrate în cauză și la

interpretarea acestora, Înalta Curte reamintește că această cale

extraordinară de atac exclude posibilitatea reinterpretării probelor,

situație în care aceste critici de netemeinicie nu vor fi analizate.

În atare

situație, cum criticile formulate constituie motive de nelegalitate în

sensul art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte a respins excepția

nulității recursului.

În

consecință, Înalta Curte a analizat criticile formulate prin cererea

de recurs, care pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează interpretarea

greșită a legii.

Din acest

punct de vedere, recurenta a susținut că în mod greșit a

reținut instanța de apel că pentru ca reclamantul să fie

exclus din societate trebuie să aibă calitatea de membru și în

alte societăți cooperatiste.

Art. 28 lit.

c) din Legea nr. 1/2005 prevede că membrii cooperatori pot fi excluși

din societatea cooperativă dacă devin membri cooperatori în societăți

cooperative concurente sau desfășoară activități

concurente pe cont propriu sau în contul altei persoane.

Prin

Hotărârea A.G.A. din data de 16 aprilie 2010 a fost hotărâtă excluderea reclamantului B.A. din rândul membrilor cooperatori pe

motiv că ar fi exercitat activități concurențiale și

nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege și actul

constitutiv pentru a fi membru la Cooperativa P.

În raport de

acest temei al excluderii, în mod corect a interpretat instanța de apel

dispozițiile legale sus evocate, având în vedere că acest text de

lege presupune dovada desfășurării efective a

activităților concurențiale de către membrul cooperator

exclus, care trebuie să existe la data excluderii.

De asemenea,

în mod corect a apreciat instanța de apel că pentru a stabili

dacă funcția de administrator sau director într-o firmă cade sub

incidența art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 1/2005, acesta trebuie

coroborat cu art. 47 din aceleași act normativ, ceea ce conduce la

concluzia că funcțiile exercitate de reclamant, de administrator

și director îi privesc pe membrii consiliului de administrație,

reclamantul neîndeplinind această calitate.

Criticile

invocate de către recurentă, prin care solicită să se dea

prioritate voinței sociale, care s-a materializat în hotărârea

societății prin care s-a decis, în unanimitate, excluderea

reclamantului, nu subzistă, întrucât aceste temeiuri nu sunt de

natură a înfrânge principiul care rezultă din dispozițiile

legale incidente, potrivit căruia excepțiile sunt de strictă

interpretare.

Recurenta a

mai susținut că instanța de apel a respins cererea pentru

lipsă de apărare și a rămas în pronunțare asupra

fondului cauzei, fără a prezenta criticile care pot reprezenta o

vătămare adusă părții din acest punct de vedere.

Trecând

peste lipsa de motivare a acestei critici, Înalta Curte constată că,

pe de o parte, dispozițiile art. 156 C. proc. civ. instituie o posibilitate lăsată la îndemâna instanței de judecată, iar pe de

altă parte această cerere nu poate fi admisă decât în

prezența unor motive temeinice.

Se

observă că instanța de apel nu a încălcat dispozițiile

prevăzute de art. 156 C. proc. civ., decizia fiind la adăpost de

orice critică din acest punct de vedere.

Constatând

culpa procesuală a recurentei în declanșarea litigiului de

față, Înalta Curte a admis cererea formulată de reclamant

și a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum

au fost justificate.