ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 831/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 831/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1717 din 15

iunie 2011, Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea reclamantului B.S.

împotriva pârâtei SC P. Miercurea Ciuc și a dispus anularea în parte a hotărârii

Adunării Generale a membrilor SC P. Miercurea Ciuc referitor la art. 4 lit. d)

și art. 6, în privința reclamantului a dispus anularea în parte a Actului

Adițional la Actul constitutiv al SC P. Miercurea Ciuc din 21 aprilie 2011

referitor la eliminarea reclamantului din rândul membrilor cooperatori cu 40

părți sociale cu o valoare nominală de 100 lei fiecare, anularea

înregistrărilor la O.R.C. Harghita în baza Actului Adițional la Actul

constitutiv al societății, în privința reclamantului, dispuse prin rezoluția

4236 din 14 mai 2010, al Directorului O.R.C.

Instanța a

reținut că, potrivit art. 32 lit. c) din Legea nr. 1/2005 este interzis

membrilor cooperatori să desfășoare activități concurențiale. Pârâta susține că

reclamantul a desfășurat activități fotografice, motiv pentru care a decis

excluderea sa din rândul membrilor cooperatori. Concret, motivarea a fost aceea

că reclamantul este asociat și angajat la SC A.S. SRL încă din 2005, societate

care printre altele desfășoară activități conform cod CAEN 5248, 5272, 5274,

7481 ce au corespondență cu noile coduri CAEN 4741, 4742, 7420(activități

fotografice) activitate ce se regăsește printre cele ale cooperativei.

S-a mai

menționat că reclamantul este asociat și în SC G.G.S. SRL ce are ca principal

obiect de activitate cod CAEN 7481-activități fotografice dar și altele, cum sunt

3614, 5245, 5248, 5250, 5272, activități concurențiale cu cele ale

cooperativei.

Instanța a

constatat că pentru ca un membru cooperator să fie exclus din societatea

cooperatistă, fapta prevăzută de art. 28 lit. c) din legea indicată trebuie să

fie una prezentă și efectivă, nu una petrecută în trecut și formală. Astfel,

s-a avut în vedere faptul că reclamantul, potrivit diplomei de absolvire are

specializarea de electronist, depanator aparat RTV și din actele dosarului

rezultă că nu a deținut autorizație de funcționare și nici nu a desfășurat vreo

activitate ca depanator TV sau una similară pe teritoriul comunei S.

Instanța a

mai ținut cont de datele înscrise în carnetul de muncă al reclamantului și a

conchis că nu rezultă că acesta a desfășurat activități concurentiale la data

luării hotărârii.

Hotărârea

primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta SC P. Miercurea Ciuc,

aceasta solicitând schimbarea sentinței și respingerea acțiunii, cu cheltuieli

de judecată, dar în principal s-a cerut casarea cu trimitere spre rejudecare în

vederea administrării probelor testimoniale solicitate.

Instanța a

dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.

Analizând

hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și ținând cont de caracterul

devolutiv al căii de atac a apelului, instanța a constatat că acesta este

nefondat.

Acțiunea în

anulare vizează hotărârea Adunării Generale a Asociațiilor din 16 aprilie 2010,

prin care s-a hotărât și excluderea reclamantului B.A. din rândul membrilor

cooperatori pe motiv că ar fi exercitat activități concurențiaie și nu mai

îndeplinește condițiile prevăzute de Lege și Actul constitutiv pentru a fi

membru la SC P., invocându-se textul art. 32 lit. c) din Legea nr. 1/2005.

Potrivit art.

28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 1/2005, membri cooperatori pot fi excluși din

societatea cooperativă dacă devin membri cooperatori în societăți cooperative concurente

sau desfășoară activități concurențe pe cont propriu sau în contul altei persoane.

Conform art. 32 lit. c) din același act normativ, membri cooperatori au obligația

să nu fie în același timp membri cooperatori în societăți cooperative concurente

și să nu exercite același comerț sau altul concurent pe cont propriu ori în contul

altei persoane.

De reținut este

faptul că prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 6

iulie 2007, împotriva reclamantului s-a mai dispus excluderea din societatea cooperativă

Prestarea Miercurea Ciuc, motivul invocat fiind acela că nu pot avea calitatea de

membri cooperatori persoanele fizice cărora Ie-a încetat activitatea desfășurată

în cadrul societății, fiind invocat textul art. 41 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 1/2005, reținându-se că reclamantul nu-și mai desfășoară activitatea din 1

august 2006.

Hotărârea Adunării

Generale Extraordinare a Acționarilor din 6 iulie 2007 a fost anulată urmare a deciziei

21 din 18 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș și Deciziei

3554 din 27 noiembrie 2008 prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei

pronunțate în apel.

Nu se contestă

faptul că reclamantul a fost și angajatul SC P. până la 6 iulie 2006, aspect ce

rezultă și din înscrierile în carnetul de muncă depuse la dosarul cauzei de fond,

activitatea acestuia constând în depanator RTV, specializare ce rezultă și din copia

diplomei de absolvire .

Tot din carnetul

de muncă rezultă că reclamantul în perioada 6 iulie 2006-10 septembrie 2007 a avut

calitatea de „administrator" la SC G.G.S. SRL, în perioada 9 noiembrie 2007-30

iunie 2008 a fost director la SC A.S. SRL și din 1 iulie 2008, încadrat ca „director"

la SC G.G.S. SRL.

De asemenea din

actele aflate la dosar rezultă că SC G.G.S. SRL a realizat venituri în perioada

2004-2008 din activități fotografice, iar SC A.S. SRL în 2007-2008 din fabricarea

de mobilă și producția altor tipuri de mobilier, obiecte de activitate care se regăsesc

și în domeniile de activitate al S.C. P. Miercurea Ciuc, mai precis printre activitățile

secundare, deoarece activitatea principală a acesteia constă în „spălare și curățare

(uscată) articole textile și produse din blană”.

Revenind la textele

de lege pretins a fi încălcate de reclamantul intimat, acestea presupun desfășurarea

unei activități concurențiale pe cont propriu sau în contul altei persoane.

La dosarul cauzei

nu există vreo dovadă că reclamantul ar fi fost angajat ca depanator RTV sau ar

fi desfășurat asemenea activități în cadrul celor două firme, deci în domeniul în

care are specializare. Funcțiile de „director comercial" sau de „administrator"

la firmele precizate nu fac dovada efectivă a desfășurării activităților concurențiale

indicate în procesul verbal de ședință din 16 aprilie 2010: reparații de articole

de uz casnic, activități fotografice, închirieri și subînchirieri de bunuri mobiliare

proprii sau închiriate, producția altor tipuri de mobilier.

Este adevărat

că reclamantul figura ca asociat la SC A.S. SRL și administrator la data înființării,

în 2000, iar la firma SC G.G.S. SRL , la fel ca asociat, firma fiind înființată

în 2004, dar, textele de lege indicate nu interzic membrilor cooperatori să aibă

calitatea de asociați sau administratori în alte firme, ci să fie membri cooperatori

în societăți cooperative concurente, ceea ce nu este cazul în speță și să desfășoare

activități concurențiale.

Așa cum corect

a reținut instanța de fond, textul legal incident presupune dovada desfășurării

efective a activităților concurențiale de către membrul cooperator exclus iar la

data excluderii, aceste dovezi trebuie să existe.

Deși de la data

de 10 septembrie 2007 reclamantul a îndeplinit funcția de administrator, respectiv

director la firmele menționate, abia în 16 aprilie 2010 s-a luat hotărârea de excludere

pentru activități concurențiale, iar contractul din 2001 de cumpărare a aparatului

foto color și contractul din 2002 a atelierului de reparații TV au fost încheiate

la o dată cu mult anterioară chiar și primei hotărâri de excludere.

La data la care

s-a hotărât pentru a doua oară excluderea reclamantului, 16 aprilie 2010, acesta

îndeplinea în cadrul SC G.G.S. SRL funcția de director, aprovizionare, desfacere

și transport.

Pentru a stabili

dacă funcția de administrator sau director într-o firmă cade sub incidența textului

art. 28 alin. (1) lit. c) din legea 1/2005, trebuia coroborat acest text legal cu

cel reglementat de art. 47 din același act normativ.

Rezultă că interdicția

ocupării unor funcții de genul celor indicate la art. 47 alin. (1) printre care

se regăseau și funcțiile exercitate de reclamant, administrator, director, îi privește

pe membrii consiliului de administrație, ceea ce înseamnă că, excepțiile fiind de

strictă interpretare interdicția nu-i vizează și pe ceilalți membri cooperatori

care nu fac parte din comitetul de administrație al societății cooperative. Potrivit

acestui text legal, chiar și în cazul în care nu se respectă interdicția, sancțiunea

excluderii din societatea cooperativă poate fi luată în funcție de gravitatea abaterii.

Prin urmare, în

cazul unui membru cooperator, cu atât mai mult se pune problema dovedirii cu certitudine

a activității concurențiale efectiv desfășurată și rezultatul acesteia, gravitatea

abaterii.

Instanța de fond

a administrat un probatoriu complet, apreciind asupra utilității și concludentei

probelor solicitate.

În cazul dedus

judecății, potrivit actelor aflate la dosar, în perioada în care s-a hotărât excluderea

reclamantului din societatea cooperativă nu există suficiente probe care să confirme

că acesta a desfășurat activități concurențiale, de genul celor reținute în procesul-verbal

al ședinței, calitatea de administrator sau director în cadrul unor firme nefiind

o dovadă în acest sens și neducând prin ea însăși, la măsura excluderii din calitatea

de membru fondator al societății cooperative. La fel, nu este interzisă deținerea

calității de asociat.

Pentru considerentele

arătate, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II- a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 26/A din 5 martie 2012 a respins apelul declarat de

pârâta S.C. P. Miercurea Ciuc.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta S.C. P. Miercurea Ciuc, prin care a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbarea

sentinței de fond, în sensul respingerii acțiunii în totalitate.

Cererea de recurs

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.

Prin criticile

formulate s-a reținut că reclamantul a desfășurat activități concurențiale cu societatea

pârâtă, fiind angajat la mai multe societăți cu aceleași obiect de activitate ca

cel al societății pârâte, iar pentru dovedirea acestor situații de fapt a fost solicitată

administrarea probei testimoniale.

Recurenta mai

arată că la data de 20 februarie 2012, a fost solicitată amânarea cauzei pentru

lipsă de apărare, iar instanța de apel a lăsat cauza în pronunțare.

Înscrisurile depuse

la dosarul cauzei de la societățile cu activitate concurentă, sunt semnate de rude

și afini ai reclamantului, elocventă fiind declarația autentică a martorului care

confirmă faptul că intimatul a desfășurat activități concurențiale.

O altă critică

a constat în faptul că greșit a reținut instanța că pentru ca reclamantul să fie

exclus din societate, trebuia să aibă calitatea de membru și în alte societăți cooperative,

ceea ce este în contradicție cu dispozițiile art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005

.

Această sancțiune

a excluderii prevăzută în lege și în statut, precum și în legea societăților comerciale

are la bază loialitatea și voința socială, care se concretizează în hotărârea votată

în unanimitate de membri societății.

Înalta Curte,

va lua în examinare, cu prioritate excepția nulității recursului invocată de către

intimatul-reclamant prin întâmpinare, în temeiul art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ., constatând că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Recurenta S.C.

P. MiercureaCiuc a declarat recurs împotriva deciziei nr. 26/A din 5 martie 2012

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă de contencios administrativ și

fiscal .

Prin criticile

invocate recurenta a invocat în esență că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, respectiv art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005, cu referire la

îndeplinirea cerințelor acestei dispoziții, pentru excluderea reclamantului din

societate.

Recurenta pârâtă

și-a motivat în drept recursul, pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 7-9 C. proc. civ., iar intimata a invocat dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Dispozițiile

art. 304 C. proc. civ., citate de intimată în susținerea excepției nulității recursului,

stabilesc că modificarea sau casarea unei hotărâri judecătorești se poate cere în

situațiile pe care textul le prevede limitativ, numai pantru motive de nelegalitate.

Astfel, în speță

se constată că recurenta deși nu dezvoltă în mod concret criticile prin raportare

la motivele de nelegalitate invocate în susținerea recursului formulat, dezvoltarea

acestora antamează aspecte de legalitate, privind încălcarea și aplicarea greșită

a legii, situație care atrage aplicarea dispozițiilor 306 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce privește

aspectele de netemeinicie invocate prin cererea de recurs, care se referă la probatoriile

administrate în cauză și la interpretarea acestora, Înalta Curte reamintește că

această cale extraordinară de atac exclude posibilitatea reinterpretării probelor,

situație în care aceste critici de netemeinicie nu vor fi analizate.

În atare situație,

cum criticile formulate constituie motive de nelegalitate în sensul art. 304 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

În consecință,

Înalta Curte urmează a analiza criticile formulate prin cererea de recurs, care

pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., care vizează interpretarea greșită a legii.

Din acest punct

de vedere, recurenta a susținut că în mod greșit a reținut instanța de apel că pentru

ca reclamantul să fie exclus din societate trebuie să aibă calitatea de membru și

în alte societăți cooperatiste.

Articolul 28

lit. c) din Legea nr. 1/2005 prevede că membri cooperatori pot fi excluși din societatea

cooperativă dacă devin membri cooperatori în societăți cooperative concurente sau

desfășoară activități concurente pe cont propriu sau în contul altei persoane.

Prin hotărârea

Adunării Generale a Asociaților din data de 16 aprilie 2010, a fost hotărâtă excluderea

reclamantului B.A. din rândul membrilor cooperatori pe motiv că ar fi exercitat

activități concurențiale și nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege și

actul constitutiv pentru a fi membru la SC P.

În raport de acest

temei al excluderii, în mod corect a interpretat instanța de apel dispozițiile legale

sus evocate, având în vedere că acest text de lege presupune dovada desfășurării

efective a activităților concurențiale de către membrul cooperator exclus, care

trebuie să existe la data excluderii.

De asemenea, în

mod corect a apreciat instanța de apel că pentru a stabili dacă funcția de administrator

sau director într-o firmă cade sub incidența art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 1/2005, trebuie coroborat cu art. 47 din aceleași act normativ, ceea ce conduce

la concluzia că funcțiile exercitate de reclamant, de administrator și director

îi privesc pe membri consiliului de administrație, reclamantul neîndeplinind această

calitate.

Criticile invocate

de către recurentă, prin care solicită să se dea prioritate voinței sociale, care

s-a materializat în hotărârea societății prin care s-a decis, în unanimitate excluderea

reclamantului, nu subzistă, întrucât aceste temeiuri nu sunt de natură a înfrânge

principiul care rezultă din dispozițiile legale inciuente, potrivit căruia excepțiile

sunt de strictă interpretare.

Recurenta a mai

susținut că instanța de apel a respins cererea pentru lipsă de apărare și a rămas

în pronunțare asupra fondului cauzei, fără a prezenta criticile care pot reprezenta

o vătămare adusă părții din acest punct de vedere.

Trecând peste

lipsa de motivare a acestei critici, Înalta Curte constată că, pe de o parte dispozițiile

art. 156 C. proc. civ., instituie o posibilitate lăsată la îndemâna instanței de

judecată, iar pe de altă parte această cerere nu poate fi admisă decât în prezența

unor motive temeinice.

Se observă că

instanța de apel nu a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 156 C. proc. civ.,

decizia fiind la adăpost de orice critică din acest punct de vedere.

Constatând culpa

procesuală a recurentei în declanșarea litigiului de față, Înalta Curte urmează

a admite cererea formulată de reclamant și a obliga recurenta la plata cheltuielilor

de judecată, astfel cum au fost justificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția

nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta S.C. P. Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 26/A din 5 martie 2012 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Obligă recurenta SC P. Miercurea

Ciuc la plata sumei de 1.550 RON reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea

intimatului B.S..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 februarie 2013.