ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 727/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 februarie 2005, reclamantul C.C., asociat în SC A. SRL Miercurea Ciuc cheamă în judecată pe pârâtul K.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună excluderea pârâtului din societatea comercială menționată, la care pârâtul este și administrator, și să stabilească structura participării la capitalul social în sensul preluării acestuia în întregime de către reclamant întrucât, în baza înțelegerii din 15 martie 2000, pârâtul, căruia i-a acordat suma de 140.000.000 lei reprezentând valoarea părților sociale și cotă parte din beneficiu, urma să se retragă din societate, obligație neîndeplinită.

Prin acțiune reconvențională pârâtul solicită, la rândul său, excluderea reclamantului pârât reconvențional din societate întrucât efectuează fără drept acte de administrare a societății întrebuințând capitalul social și bunurile societății în folos propriu, și întrucât a înființat o altă societate comercială cu același obiect de activitate. Prin sentința civilă nr. 1500 din 17 noiembrie 2005, Tribunalul Harghita respinge acțiunea principală a reclamantului și acțiunea reconvențională a pârâtului, reținând că niciuna dintre părți, asociați în SC A. SRL, nu a dovedit îndeplinirea vreunei condiții prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 pentru ca asociatul să poată fi exclus din societatea cu răspundere limitată.

Prin decizia nr. 19/ A din 9 martie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, respinge apelul formulat de pârâtul reclamant reconvențional împotriva sentinței instanței de fond reținând că excluderea asociatului este o sancțiune gravă care se dispune atunci când se verifică săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute și în actul constitutiv (Cap. VII – art. 11), sub condiția de a fi fost dovedite, simpla trimitere la prevederile art. 80 și art. 82 și ale art. 222 din Legea nr. 31/1990 nefiind suficiente pentru a da curs cererii de excludere în condițiile în care apelantul înțelege să-și dovedească cererea direct, prin instanță, prin invocarea rolului activ al instanței greșit înțeles.

Împotriva deciziei instanței de apel pârâtul reclamant reconvențional declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Harghita, cu cheltuieli de judecată. În susținerea recursului său recurentul arată că nu a primit citația pentru termenul din 9 martie 2003 în termenul prevăzut de art. 89 C. proc. civ., citația nefiindu-i tradusă, citarea făcându-se cu încălcarea și a art. 86 alin. (8) C. proc. civ. Recurentul critică instanța de control și pentru refuzul de a fi dispus administrarea probatoriului solicitat și în fața instanței de fond, probatoriu ce trebuia dispus și apreciat de instanță chiar din oficiu, în baza rolului său activ, cu asigurarea unui traducător autorizat, recurentul fiind cetățean maghiar.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul solicită respingerea recursului, arătând că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurent nu se dovedește, iar motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu rezultă din dezvoltările recurentului care se referă la situații de fapt pe care le reia. Din actele și lucrările dosarului se constată că recursul nu este fondat. Citarea recurentului apelant pentru termenul de dezbatere a apelului din 9 martie 2006 a fost făcută la domiciliul din Ungaria, la data de 16 februarie 2006, respectiv cu 20 de zile înainte de termenul anunțat, deci cu respectarea dispozițiilor art. 89 C. proc. civ. Pentru același termen citarea s-a făcut la domiciliul declarat, din Ungaria, prin citație scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire.

Întrucât apelul fusese declarat de pârâtul-reclamant reconvențional și depus la instanță numai în limba română, aceasta nu era obligată nici să-i remită odată cu citația un exemplar din apel și nici să procedeze la traducere. Mai mult, din actele dosarului rezultă că recurentul cunoaște limba română, acesta formulând cereri în fața instanței în limba română și nesolicitând utilizarea serviciilor unui traducător. Față de cele de mai sus se constată că reproșurile făcute de recurent cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, instanța de apel neîncălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2). Nici motivul de recurs încadrat de recurent în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu este fondat, recurentul neindicând dispozițiile de lege încălcate sau greșit aplicate de instanța de apel, ci limitându-se la a relua situația de fapt, criticând instanța pentru refuzul de a administra probele solicitate la fond și în apel, probe pe care recurentul-pârât reconvențional era el însuși obligat să le producă în susținerea cererii sale conform dispozițiilor art. 112 pct. 5, instanța nefiind ținută în îndeplinirea rolului său activ să se substituie acestei obligații. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul-reclamant reconvențional împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins, ca nefondat, decizia recurată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul K.A. împotriva deciziei nr. 19/ A din 9 martie 2006 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială, contencios administrativ ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.