ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 727/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 februarie 2005, reclamantul C.C., asociat în SC A. SRL Miercurea Ciuc

cheamă în judecată pe pârâtul K.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va

pronunța să dispună excluderea pârâtului din societatea comercială menționată,

la care pârâtul este și administrator, și să stabilească structura participării

la capitalul social în sensul preluării acestuia în întregime de către

reclamant întrucât, în baza înțelegerii din 15 martie 2000, pârâtul, căruia i-a

acordat suma de 140.000.000 lei reprezentând valoarea părților sociale și cotă

parte din beneficiu, urma să se retragă din societate, obligație neîndeplinită.

Prin acțiune reconvențională

pârâtul solicită, la rândul său, excluderea reclamantului pârât reconvențional

din societate întrucât efectuează fără drept acte de administrare a societății

întrebuințând capitalul social și bunurile societății în folos propriu, și

întrucât a înființat o altă societate comercială cu același obiect de

activitate.

Prin sentința civilă nr. 1500

din 17 noiembrie 2005, Tribunalul Harghita respinge acțiunea principală a

reclamantului și acțiunea reconvențională a pârâtului, reținând că niciuna

dintre părți, asociați în SC A. SRL, nu a dovedit îndeplinirea vreunei condiții

prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 pentru ca asociatul să poată fi

exclus din societatea cu răspundere limitată.

Prin decizia nr. 19/ A din 9

martie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, respinge apelul formulat de pârâtul reclamant reconvențional

împotriva sentinței instanței de fond reținând că excluderea asociatului este o

sancțiune gravă care se dispune atunci când se verifică săvârșirea vreuneia

dintre faptele prevăzute și în actul constitutiv (Cap. VII – art. 11), sub

condiția de a fi fost dovedite, simpla trimitere la prevederile art. 80 și art.

82 și ale art. 222 din Legea nr. 31/1990 nefiind suficiente pentru a da curs

cererii de excludere în condițiile în care apelantul înțelege să-și dovedească

cererea direct, prin instanță, prin invocarea rolului activ al instanței greșit

înțeles.

Împotriva deciziei instanței

de apel pârâtul reclamant reconvențional declară recurs solicitând, cu

invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., admiterea

acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în

fond la Tribunalul Harghita, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea recursului său

recurentul arată că nu a primit citația pentru termenul din 9 martie 2003 în

termenul prevăzut de art. 89 C. proc. civ., citația nefiindu-i tradusă, citarea

făcându-se cu încălcarea și a art. 86 alin. (8) C. proc. civ.

Recurentul critică instanța

de control și pentru refuzul de a fi dispus administrarea probatoriului

solicitat și în fața instanței de fond, probatoriu ce trebuia dispus și

apreciat de instanță chiar din oficiu, în baza rolului său activ, cu asigurarea

unui traducător autorizat, recurentul fiind cetățean maghiar.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimatul solicită respingerea recursului, arătând că motivul prevăzut de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurent nu se dovedește, iar motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu rezultă din dezvoltările

recurentului care se referă la situații de fapt pe care le reia.

Din actele și lucrările

dosarului se constată că recursul nu este fondat.

Citarea recurentului apelant

pentru termenul de dezbatere a apelului din 9 martie 2006 a fost făcută la

domiciliul din Ungaria, la data de 16 februarie 2006, respectiv cu 20 de zile

înainte de termenul anunțat, deci cu respectarea dispozițiilor art. 89 C. proc.

civ.

Pentru același termen

citarea s-a făcut la domiciliul declarat, din Ungaria, prin citație scrisă

trimisă cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire. Întrucât apelul fusese

declarat de pârâtul-reclamant reconvențional și depus la instanță numai în

limba română, aceasta nu era obligată nici să-i remită odată cu citația un

exemplar din apel și nici să procedeze la traducere.

Mai mult, din actele

dosarului rezultă că recurentul cunoaște limba română, acesta formulând cereri

în fața instanței în limba română și nesolicitând utilizarea serviciilor unui

traducător.

Față de cele de mai sus se

constată că reproșurile făcute de recurent cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct.

5 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, instanța de apel neîncălcând formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2).

Nici motivul de recurs

încadrat de recurent în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este

fondat, recurentul neindicând dispozițiile de lege încălcate sau greșit

aplicate de instanța de apel, ci limitându-se la a relua situația de fapt,

criticând instanța pentru refuzul de a administra probele solicitate la fond și

în apel, probe pe care recurentul-pârât reconvențional era el însuși obligat să

le producă în susținerea cererii sale conform dispozițiilor art. 112 pct. 5,

instanța nefiind ținută în îndeplinirea rolului său activ să se substituie

acestei obligații.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de

pârâtul-reclamant reconvențional împotriva deciziei instanței de apel urmează a

fi respins, ca nefondat, decizia recurată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul K.A. împotriva deciziei nr. 19/ A din 9 martie 2006 a Curții de Apel

Tg. Mureș, secția comercială, contencios administrativ ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2007.