ÎCCJ, decizie (scj.ro #82929)

Imposibilitate temporară

de exercitare a atribuțiilor de către președintele Consiliului

de administrație. Revocarea din funcția deținută.

Acțiune în daune-interese. Condiții și efecte

Cuprins pe materii: Drept

comercial. Funcționarea societăților

Index alfabetic: contract de

mandat

-

revocare administrator

Legea nr. 31/1990, art.

137

1

alin. (4), art. 140

1

alin. (5)

Potrivit

dispozițiilor art. 140

1

alin. (5) din Legea nr. 31/1990, în

cazul în care președintele se află în imposibilitate temporară

de a-și exercita atribuțiile, pe durata stării de

imposibilitate, consiliul de administrație poate însărcina un alt

administrator cu îndeplinirea funcției de președinte.

Prin urmare, imposibilitatea temporară de exercitare a

atribuțiilor de către președintele consiliului de

administrație nu reprezintă o cauză de încetare a mandatului,

astfel încât revocarea acestuia fără justă cauză din

funcția deținută îl îndreptățește la plata unor

daune-interese.

Secția

a II-a

civilă, Decizia nr. 3156

din 12 iunie 2012

Prin sentința comercială nr. 3297 din 23.03.2011 pronunțată

de Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, a fost

admisă acțiunea formulată de reclamantul P.C., în contradictoriu

cu pârâta SC T. CFR SA și a fost obligată pârâta la plata către

reclamant a sumei de 241.000 lei cu titlu de despăgubiri și 13.405,26

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

reclamantul P.C. a încheiat cu pârâta SC T. CFR SA București contractul

individual de muncă nr. Tc./1/1/437/2007 și, ulterior, contractul de

mandat nr. Tc. 1/1983/2008, contract în baza căruia a dobândit calitatea

de director general, cu drepturile și obligațiile prevăzute la

art. 4. Potrivit art. 4 lit. A) pct. 9 din acest contract, la încheierea

contractului de mandat încetează de drept contractul individual de

muncă pentru funcția de director general - respectiv contractul

individual de muncă nr. Tc./1/1/437/2007 - iar în caz de revocare a mandatului,

mandatarul urma să fie reangajat cu data imediată în cadrul

societății pe funcția deținută anterior celei de

director general.

Prin

hotărârea nr. 24 din 17.11.2008 a AGA SC T. CFR SA București,

reclamantul P.C. a fost revocat din funcția de Președinte al CA

începând cu 17.11.2008, fără ca în această hotărâre să

se menționeze vreun motiv care să justifice revocarea.

Din analiza materialului probator administrat în cauză nu s-a putut

reține existența vreunui motiv care să justifice revocarea

mandatului reclamantului, în hotărârea de revocare a acestuia nefiind

menționată vreo cauză care să justifice luarea unei

asemenea măsuri și având în vedere că raporturile de mandat

încheiate între reclamant și pârâtă au fost perfectate pentru o

perioadă de 4 ani, cu începere de la data de 01.09.2008, acestea urmând a

înceta prin ajungere la termen la data de 01.09.2012 și având în vedere

că revocarea a survenit la data de 17.11.2008, Tribunalul a considerat

că daunele solicitate și calculate de reclamant potrivit înscrisului

depus la 12.06.2009, sunt rezonabile.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel de pârâta SC T. CFR SA București,

criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea

de Apel București, Secția a V-a civilă, prin decizia civilă

nr. 424 din 10 noiembrie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta

SC T. CFR SA București, reținând că revocarea contractului de

mandat s-a făcut fără analizarea de către C.A și A.G.A

societății a raportului trimestrial cu privire la situația

economico-financiară a societății, iar susținerile

apelantei cu privire la faptul că   s-au acordat

despăgubiri constând în cuantumul remunerației pe perioada în

care  s-a aflat în concediu medical nu au putut fi reținute, deoarece

prima instanță a stabilit în mod global cuantumul

despăgubirilor, având însă ca bază de calcul, în lipsa altor

criterii legale cuantumul indemnizației.

Împotriva

acestei decizii, pârâta SC T. CFR SA București a declarat recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Critica

adusă deciziei atacate se referă, în esență, la faptul

că prevederile art. 137

1

alin. (4) din Legea nr. 31/1990,

raportate la art. 4, lit. B), pct. 10 din contractul de mandat au fost

interpretate în mod eronat de instanțe, recurenta a apreciat că

revocarea reclamantului din funcțiile deținute a survenit în urma

unui management defectuos, astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul

cauzei și nu în mod discreționar și intempestiv, fără

o justă cauză.

De

asemenea, a mai arătat recurenta că, ținând cont de faptul

că prevederile art. 140

1

alin. (5) din Legea nr. 31/1990

nu-și găsesc aplicabilitatea în speță, întrucât

reclamantul, în calitate de președinte al Consiliului de

Administrație, nu se afla în concediu medical la data de 28.10.2008, s-a

apreciat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care

este lipsită de temei legal.

În

acest context, recurenta a susținut că nu există temei legal

nici pentru stabilirea cuantumului prejudiciului și că

remunerația reclamantului nu putea fi luată ca reper pentru acesta,

față de prevederile O.U.G. nr. 79/2008, potrivit cărora,

remunerația se acordă în raport de îndeplinirea criteriilor de

performanță stabilite în contractul de mandat.

Analizând

critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate,

Înalta Curte a constatat că aceasta este nefondată, urmând ca

recursul declarat de pârâta SC T. CFR SA București să fie respins,

pentru următoarele considerente:

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că la

data de 19 septembrie 2008 între reclamantul P.C. și SC T. CFR SA

București s-a încheiat contractul de mandat nr. Tc.1/1983/2008, pe o

perioadă limitată de 4 ani începând cu data de 1.09.2008, în baza

căruia reclamantul era mandatat cu organizarea, conducerea și

gestionarea activității societății respective, conform

legii și actului de înființare, iar la art. 4 lit. A) se prevedea o

remunerație lunară în cuantum de 14.000 lei, precum și

drepturile aferente funcției de director general și președinte

al consiliului de administrație.

Prin

hotărârea nr. 24 din 17 noiembrie 2008, Adunarea Generală a

Acționarilor SC T. CFR SA București a hotărât revocarea

reclamantului din funcția de președinte al Consiliului de

Administrație al societății, iar la data de 26 noiembrie 2008,

Consiliul de Administrație a dispus revocarea contractului de mandat

și implicit revocarea reclamantului din funcția de director general

al SC T. CFR SA și încheierea unui nou contract de mandat cu o altă

persoană, ca urmare a dispozițiilor cuprinse în hotărârea AGA

din 17 noiembrie 2008, care dispunea revocarea reclamantului din funcția

de președinte al consiliului de administrație, și nu din cea de

director general.

În

acest context, în mod corect s-a apreciat de către cele două

instanțe că revocarea contractului de mandat s-a făcut în mod

nelegal, fără a exista o justă cauză, având în vedere

că, în raport de prevederile art. 4 lit. B) punctul 10 din contractul de

mandat nr. TC. 1/1983 încheiat la data de 19.09.2008, părțile convin

ca : revocarea sau modificarea mandatului să nu se aplice decât după

analizarea de către CA si A.G.A societății a raportului

trimestrial cu privire la situația economico-financiara a

societății, realizarea indicatorilor și criteriilor de

performanță ce fac obiectul Anexei I la prezentul contract, or din

probatoriul administrat se observă că revocarea mandatului s-a dispus

cu încălcarea prevederilor contractuale,  întrucât s-a făcut cu

mult înainte de sfârșitul trimestrului și fără a se

analiza, în prealabil vreun raport trimestrial sau indicatori de

performanță.

Faptul că revocarea

reclamantului din funcția de președinte al CA și din cea de

director general nu are o justă cauză rezultă și din aceea

că, la data revocării sale, acesta se afla în concediu medical, iar

potrivit art. 140

1

alin. (5) din Legea nr. 31/1990 în cazul în care

președintele se află în imposibilitate temporară de a-și

exercita atribuțiile, pe durata stării de imposibilitate, consiliul

de administrație poate însărcina pe un alt administrator cu

îndeplinirea funcției de președinte.

Astfel, imposibilitatea temporară de exercitare a

atribuțiilor nu reprezintă o cauză de încetare a mandatului

prevăzută în contractul de mandat sau în lege.

În ceea ce privește susținerea recurentei, potrivit

căreia instanța de apel a apreciat în mod eronat că există

temei legal pentru stabilirea cuantumului prejudiciului s-a constatat că

această critică nu poate fi primită, întrucât s-a reținut

în mod corect, în cauză, incidența dispozițiilor art. 137

1

alin. (4) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora administratorii pot fi

revocați oricând de către adunarea generală ordinară a

acționarilor, iar în cazul în care revocarea survine fără

justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor

daune-interese.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului s-a constatat

că acesta a fost apreciat în mod corect, astfel încât suma stabilită

cu titlu de despăgubire este rezonabilă, întrucât Legea nr. 31/1990

nu prevede expres modalitatea de stabilire a despăgubirilor, așa

încât stabilirea acestora rămâne la latitudinea instanței, iar prima

instanță a stabilit in mod global cuantumul despăgubirilor, având

însă ca bază de calcul, în lipsa altor criterii legale cuantumul

indemnizației.

Pentru

aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

a respins recursul pârâtei SC T. CFR SA București ca nefondat.