ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84702)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84702) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Arestare

preventivă. Pericol public

Potrivit

art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen.,una din condițiile arestării este aceea ca

lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol pentru ordinea

publică.

În

evaluarea acestui pericol nu trebuie să se aibă în vedere numai datele privind

persoana inculpatului, ci și cele referitoare la infracțiunea de săvârșirea

căreia  el este învinuit, de pericolul social al acesteia; în cazul în

care lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să

comită fapte asemănătoare, dacă aceasta ar crea în opinia publică un

sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm

împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social, cerința

prevăzută în textul de lege menționat este îndeplinită, măsura arestării

preventive fiind justificată.

Decizia Secției penale nr.1435 din 15

martie 2002

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea nr.10/F din 27

februarie 2002 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București și a prelungit durata arestării preventive a inculpatului C.P.

cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art.215 alin.1 și 2

și în art.291, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

În fapt s-a reținut că, în perioada 1998-2000, folosind  titluri de

proprietate false, a introdus mai multe acțiuni  în numele unor

proprietari nereali, având ca obiect revendicări imobiliare, acțiuni care au

fost admise de către instanțele de judecată.

Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă în cursul urmăririi

în temeiul dispozițiilor art.148 lit.h C.proc.pen., pedepsele prevăzute de lege

pentru infracțiunile reținute în sarcina sa fiind  mai mari de 2 ani

închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru

ordinea publică.

Curtea de apel a motivat prelungirea arestării cu aceea că temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii subzistă în continuare și că, prin punerea în

libertate a inculpatului s-ar produce o reacție de oprobriu din partea

societății, mai ales că infracțiunile au fost săvârșite în legătură cu actul de

justiție.

Împotriva încheierii inculpatul a declarat recurs susținând, între altele, că

instanța a confundat dispoziția din art.148 lit.h C.proc.pen. referitoare la

pericolul pentru ordinea publică cu  pericolul social pe care îl prezintă

fapta ce face obiectul învinuirii. Or, pericolul pentru ordinea de drept, arată

inculpatul, trebuie să rezulte din datele ce caracterizează persoana inculpatului,

și nu să fie dedus din limitele de pedeapsă ce reflectă gradul de pericol

social generic al faptei, substituind pe acesta celui dintâi, așa cum s-a

procedat în cauză.

Recursul nu este fondat.

În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte

un pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.h C.proc.pen.,

este, desigur, adevărat că pericolul  pentru ordinea publică nu se

confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii;

aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică

trebuie făcută abstracție de  gravitatea faptei. Sub acest aspect,

existența  pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși

pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția

publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii,

chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții

ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai

date ce sunt legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date

referitoare la faptă,  nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a

crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că

justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns

împotriva infracționalității.

În raport cu cele arătate, hotărârea atacată este temeinică și legală, motiv

pentru care recursul declarat de inculpat a fost respins.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2002-08-12
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86325)
de care se ia măsura." ARTICOLUL 137 (Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventivă) "Actul prin care se ia măsura preventivă trebuie să arate fapta care face obiectul învinuirii sau inculpării, textul de lege în care aceasta se încad
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85579)
Arestare preventivă. Prelungirea duratei. Procuror competent. Pericol public Sesizarea instanței în vederea prelungirii duratei arestării preventive poate fi legal făcută de procurorul șef al secției de resort al Parchetului de pe lângă Cur
ÎCCJ 2013-06-07
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2002/2013
că ar putea zădărnici aflarea adevărului sau influențarea cursului procesului, instanța consideră că aceste susțineri sunt infirmate de actele dosarului. Așa fiind, instanța a considerat că s-a aflat în fața uneia dintre situațiile prevăzut
ÎCCJ 2010-07-14
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2708/2010
menționat, Curtea de Apel București a menținut starea de arest a acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen. cu referire la art. 16 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Potrivit acestor dispoziții legale, în cauzele în car
ÎCCJ 2011-07-01
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2652/2011
lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, așa cum a reținut în mod corect instanța de apel, și există temeiuri noi care justifică și impun în continuar
Sursă