ÎCCJ, decizie (scj.ro #85579)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85579) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Arestare
preventivă
.
Prelungirea
duratei
.
Procuror
competent.
Pericol
public
Sesizarea
instanței
în
vederea
prelungirii
duratei
arestării
preventive
poate
fi
legal
făcută
de
procurorul
șef
al
secției
de resort al
Parchetului
de
pe
lângă
Curtea
Supremă
de
Justiție
,
nu
numai
de
procurorul
general al
acelui
parchet
.
Săvârșirea
infracțiunii
de
trafic
de
influență
implicând
reprezentanți
ai
Ministerului
Public,
prin
natura
relațiilor
socio-
profesionale
afectate
,
face
ca
lăsarea
în
libertate
a
făptuitorului
să
constituie
un
pericol
pentru
ordinea
publică
.
Completul
de 9
judecători
,
decizia
nr.8 din 11
ianuarie
2002
Parchetul
de
pe
lângă
Curtea
Supremă
de
Justiție
a pus
în
mișcare
acțiunea
penală
împotriva
inculpagtei
R.C.
pentru
săvârșirea
infracțiunii
de
trafic
de
influență
prevăzută
în
art.257
C.pen
.
raportat
la art.7
alin.3 din
Legea
nr.78/2000,
reținându
-se
că
,
în
cursul
anului
2001,
având
calitatea
de
procuror
, a
pretins
și
primit
3000 de
dolari
de la N.M.
pentru
a
interveni
pe
lângă
un alt
procuror
în
vederea
soluționării
favorabile
a
unui
memoriu
prin
care se
solicita
declararea
unui
recurs
în
anulare
.
Totodată
, s-a
dispus
arestarea
preventivă
a
inculpatei
,
constatându
-se
că
aceasta
se
află
în
situația
prevăzută
în
art.148 alin.1
lit.h
C.proc.pen
.
Ulterior,
parchetul
a
solicitat
prelungirea
duratei
arestării
preventive,
iar
Curtea
Supremă
de
Justiție
,
Secția
penală
,
prin
încheierea
din 8
ianuarie
2002, a
admis
cererea
și
a
dispus
prelungirea
duratei
arestării
preventive
pe
timp
de 30 de
zile
, cu
motivarea
că
măsura
preventivă
a
fost
luată
cu
respectarea
dispozițiilor
legii
,
iar
prelungirea
duratei
acesteia
se
impune
deoarece
inculpata
continuă
să
se
afle
în
situația
prevăzută
în
art.148 alin.1
lit.h
,
C.proc.pen
.,
în
baza
căruia
a
fost
arestat
.
Împotriva
acestei
încheieri
inculpata
a
declarat
recurs, cu
motivarea
că
prin
prelungirea
duratei
arestării
preventive au
fost
încălcate
dispoziții
procedurale
sancționate
cu
nulitatea
absolută
,
între
altele
prin
aceea
că
numai
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Curtea
Supremă
de
Justiție
,
iar
nu
și
procurorii
șefi
de
secție
din
acel
parchet
pot
cere
prelungirea
duratei
arestării
preventive,
acesta
fiind
singurul
conducător
în
măsură
să
sesizeze
instanța
conform art.156 alin.2
C.proc.pen
.,
iar
menținerea
inculpatei
în
starea
de
arest
nu
se
justifică
întrucât
cerințele
înscrise
în
art.148 alin.1
lit.h
C.proc.pen
.
nu
pot
fi
considerate
întrunite
cât
timp
nu
s-a
demonstrat
,
pe
bază
de
indicii
temeinice
,
că
lăsarea
sa
în
libertate
ar
prezenta
un
pericol
pentru
ordinea
publică
.
Recursul
este
nefondat
.
În
raport
cu
reglementarea
de
ansamblu
dată
Ministerului
Public
și
structurilor
sale
componente
prin
dispozițiile
Legii
de
organizare
judecătorească
,
astfel
cum a
fost
modificată
prin
Legea
nr.142/1997,
nu
se
poate
considera
că
atribuțiile
procurorului
șef
de
secție
menționate
în
art.156 alin.2
C.proc.pen
.
ar
fi
fost
preluate
,
în
urma
acelor
modificări
,
de
către
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Curtea
Supremă
de
Justiție
,
astfel
că
sesizarea
primei
instanțe
pentru
prelungirea
duratei
arestării
preventive
făcută
de
procurorul
șef
al
secției
de resort
este
corectă
,
așa
cum
temeinic
s-a
reținut
prin
încheierea atacată cu recurs.
În ceea ce privește temeiul arestării și al prelungirii acesteia, invocarea
prevederilor art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen. este, de asemenea, corectă.
În adevăr, așa cum s-a motivat și în considerentele încheierii, condițiile
cumulative prevăzute în art.148 alin.1 lit.h sunt îndeplinite, deoarece fapta
imputată inculpatei, recunoscută constant de aceasta, constituie o infracțiune
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar
modalitatea în care s-a comis fapta și natura relațiilor socio-profesionale
afectate impun concluzia că lăsarea inculpatei în libertate generează o
stare de insecuritate socială, prezentând un pericol pentru ordinea publică.
În consecință, recursul a fost respins.