ÎCCJ, decizie (scj.ro #85579)

Arestare preventivă . Prelungirea duratei . Procuror competent. Pericol public Sesizarea instanței în vederea prelungirii duratei arestării preventive poate fi legal făcută de procurorul șef al secției de resort al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție , nu numai de procurorul general al acelui parchet . Săvârșirea infracțiunii de trafic de influență implicând reprezentanți ai Ministerului Public, prin natura relațiilor socio- profesionale afectate , face ca lăsarea în libertate a făptuitorului să constituie un pericol pentru ordinea publică . Completul de 9 judecători , decizia nr.8 din 11 ianuarie 2002 Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpagtei R.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art.257 C.pen . raportat la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, reținându -se că , în cursul anului 2001, având calitatea de procuror , a pretins și primit 3000 de dolari de la N.M.

pentru a interveni pe lângă un alt procuror în vederea soluționării favorabile a unui memoriu prin care se solicita declararea unui recurs în anulare . Totodată , s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei , constatându -se că aceasta se află în situația prevăzută în art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen . Ulterior, parchetul a solicitat prelungirea duratei arestării preventive, iar Curtea Supremă de Justiție , Secția penală , prin încheierea din 8 ianuarie 2002, a admis cererea și a dispus prelungirea duratei arestării preventive pe timp de 30 de zile , cu motivarea că măsura preventivă a fost luată cu respectarea dispozițiilor legii , iar prelungirea duratei acesteia se impune deoarece inculpata continuă să se afle în situația prevăzută în art.148 alin.1 lit.h , C.proc.pen ., în baza căruia a fost arestat . Împotriva acestei încheieri inculpata a declarat recurs, cu motivarea că prin prelungirea duratei arestării preventive au fost încălcate dispoziții procedurale sancționate cu nulitatea absolută , între altele prin aceea că numai procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție , iar nu și procurorii șefi de secție din acel parchet pot cere prelungirea duratei arestării preventive, acesta fiind singurul conducător în măsură să sesizeze instanța conform art.156 alin.2 C.proc.pen .,

iar menținerea inculpatei în starea de arest nu se justifică întrucât cerințele înscrise în art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen . nu pot fi considerate întrunite cât timp nu s-a demonstrat , pe bază de indicii temeinice , că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică . Recursul este nefondat . În raport cu reglementarea de ansamblu dată Ministerului Public și structurilor sale componente prin dispozițiile Legii de organizare judecătorească , astfel cum a fost modificată prin Legea nr.142/1997, nu se poate considera că atribuțiile procurorului șef de secție menționate în art.156 alin.2 C.proc.pen . ar fi fost preluate , în urma acelor modificări , de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție , astfel că sesizarea primei instanțe pentru prelungirea duratei arestării preventive făcută de procurorul șef al secției de resort este corectă , așa cum temeinic s-a reținut prin încheierea atacată cu recurs.

În ceea ce privește temeiul arestării și al prelungirii acesteia, invocarea prevederilor art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen. este, de asemenea, corectă. În adevăr, așa cum s-a motivat și în considerentele încheierii, condițiile cumulative prevăzute în art.148 alin.1 lit.h sunt îndeplinite, deoarece fapta imputată inculpatei, recunoscută constant de aceasta, constituie o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar modalitatea în care s-a comis fapta și natura relațiilor socio-profesionale afectate impun concluzia că lăsarea inculpatei în libertate generează o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol pentru ordinea publică. În consecință, recursul a fost respins.