ÎCCJ, decizie (scj.ro #84012)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84012) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Arestare preventivă. Pericol concret pentru
ordinea publică
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal.
Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile
preventive. Arestarea preventivă
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
arestare
preventivă
C.
proc
.
pen
.,
art
. 148 alin. (1)
lit
. f)
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret
pentru ordinea publică, în sensul
art
. 148 alin. (1)
lit
. f) C.
proc
.
pen
., dacă există probe sau indicii temeinice care
justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul - având calitatea de subofițer
în cadrul Inspectoratului pentru situații de urgență și, potrivit statutului
său profesional, obligația să acționeze pentru salvarea vieților omenești - a
comis, împreună cu alte patru persoane, faptele de lipsire de libertate în mod
ilegal și de șantaj, prin supunerea victimei la suferințe fizice și morale,
fapte care, prin rezonanța lor socială, creează o stare de teamă, de
insecuritate și de neliniște în rândul opiniei publice.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea
nr
.
3802 din 16 noiembrie 2009
Prin încheierea
nr
. 8/F/CC din 13 noiembrie 2009,
pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori
și de familie, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția Națională
Anticorupție
- Serviciul Teritorial Pitești și s-a dispus, în baza
art
.
149
1
alin. (10),
art
. 143 și
art
. 148 alin. (1)
lit
. f) C.
proc
.
pen
., arestarea preventivă
a inculpatului T.M. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 13 noiembrie
2009 până la 11 decembrie 2009 inclusiv.
Instanța de fond a reținut că, în referatul care însoțește propunerea de
arestare preventivă, s-a menționat că, la data de 20 octombrie 2008, în jurul
orei 21
00
, inculpatul T.M. s-a deplasat cu autoturismul său,
împreună cu C.L., D.F., S.P. și P.V., la domiciliul martorei P.M., a
exercitat violențe asupra părții vătămate D.S. și l-a lipsit de libertate în
mod ilegal, l-a dat jos din mașină și l-a dus în zona barajului lacului de
acumulare din
Budeasa
. Partea vătămată a fost ținută
acolo contrar voinței sale de inculpat și de celelalte persoane menționate a
fost dezbrăcată și amenințată că va fi aruncată în lac, s-au exercitat
violențe asupra sa de către inculpat, fiind lovită în mod repetat, supusă unor
tratamente degradante și amenințată că va fi omorâtă dacă nu-și plătește
datoriile.
Instanța a reținut, în baza declarației părții vătămate D.S., a declarațiilor
martorilor P.M., D.M., D.I. și D.F., a procesului-verbal de redare a convorbirii
purtate în mediu ambiental la data de 8 decembrie 2008, a proceselor-verbale de
redare a convorbirilor telefonice, a procesului-verbal de conducere în teren, a
procesului-verbal de constatare din 21 noiembrie 2008, a proceselor-verbale de
consemnare a activității de prezentare pentru recunoaștere, că există indicii
temeinice că inculpatul a comis faptele de lipsire de libertate în mod ilegal
și de șantaj pentru care este cercetat, fapte pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Referitor la a doua condiție impusă de dispozițiile
art
.
148 alin. (1)
lit
. f) C.
proc
.
pen
., s-a reținut că pericolul pentru ordinea publică
este conturat de calitatea inculpatului de subofițer în cadrul Inspectoratului
pentru situații de urgență, dar și de modalitatea în care se bănuiește că au
fost săvârșite faptele.
Instanța a avut în
vedere faptul că, potrivit statutului său profesional, inculpatul ar fi trebuit
să acționeze pentru salvarea vieților omenești, dar nu a făcut altceva decât să-și
supună semenii la suferințe fizice și morale, precum și rezonanța socială a
faptelor grave contra libertății persoanei și consecințele acestora, ceea ce
potențează pericolul social, determinând o stare de neliniște și insecuritate
în rândul societății.
Asemenea fapte,
neurmate
de o ripostă fermă din
partea justiției, ar întreține climatul infracțional și ar diminua încrederea
societății în organele chemate să îndeplinească actul de justiție și chiar
respectul față de ordine și lege.
S-a reținut, de asemenea, că nu trebuie ignorată nici potențiala influențare a
martorilor și a persoanei vătămate în încercarea de a-i convinge să revină
asupra declarațiilor date, cu atât mai mult cu cât inculpatul a negat
implicarea în comiterea faptelor.
S-a apreciat că, în raport cu toate acestea, apar ca
irelevante
circumstanțele personale favorabile, respectiv comportamentul anterior, faptul
că este căsătorit și are un copil minor în întreținere.
S-a mai reținut că scopul măsurilor preventive, prevăzut în
art
.
136 C.
proc
.
pen
., poate fi
atins numai prin arestarea inculpatului,
nefiind
suficientă luarea unei alte măsuri preventive restrictive de libertate.
Referitor la susținerea apărătorului inculpatului că instanța a fost sesizată
de un organ necompetent, s-a reținut că, în aceeași cauză, este cercetat și
inculpatul C.L. căruia i se impută aceleași fapte, dar și infracțiunile de
trafic de influență și complicitate la luare de mită, infracțiuni de corupție
care atrag competența Direcției Naționale
Anticorupție
- Serviciul Teritorial Pitești. Așa fiind, este legală sesizarea instanței cu
propunerea de arestare preventivă de către Direcția Națională
Anticorupție
.
Inculpatul T.M. a declarat recurs împotriva încheierii.
În motivarea recursului s-a susținut că încheierea este nulă absolut, întrucât
instanța a fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă de un organ
necompetent, întrucât nu există
niciun
caz de
conexitate sau de indivizibilitate.
S-a mai susținut că instanța nu a motivat existența pericolului concret pentru
ordinea publică și că nu au fost avute în vedere circumstanțele personale
ale inculpatului și nici împrejurarea că faptele au fost comise cu peste 1 an
în urmă. Având în vedere că, în acest moment, inculpatul nu mai prezintă
pericol pentru ordinea publică, s-a solicitat casarea încheierii și lăsarea
inculpatului în libertate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate
aspectele conform
art
. 385
6
alin. (3) C.
proc
.
pen
., Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat.
Astfel, este
neîntemeiată susținerea că instanța a fost sesizată cu propunerea de arestare
preventivă de un organ necompetent. Faptele pentru care este cercetat
inculpatul și cele pentru care este cercetat în aceeași cauză inculpatul C.L
sunt comise în condițiile
art
. 34
lit
.
a) C.
proc
.
pen
., iar
inculpatului C.L. i se impută în cauză și comiterea unor infracțiuni de
corupție (
art
. 257 alin. 1 C.
pen
.
raportat la
art
. 5 alin. 1 și
art
.
6 din Legea
nr
. 78/2000 cu aplicarea
art
. 41 alin. 2 C.
pen
. și
art
. 26 raportat la
art
. 254
alin. 2 C.
pen
. raportat la
art
.
7 alin. 1 din Legea
nr
. 78/2000 cu aplicarea
art
. 41 alin. 2 C.
pen
.) pentru
care efectuarea urmăririi penale este de competența Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională
Anticorupție
- Serviciul Teritorial Pitești și care sunt conexe, conform
art
.
34
lit
. d) C.
proc
.
pen
., cu celelalte infracțiuni pe care inculpatul C.L.
le-ar fi comis împreună cu alte persoane, printre care și recurentul inculpat.
Așa fiind, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția
Națională
Anticorupție
- Serviciul Teritorial Pitești
era competent să sesizeze instanța cu propunerea de arestare preventivă a
recurentului inculpat.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că încheierea
recurată
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția
pronunțată, fiind
nefondată
și critica formulată în
acest sens.
Se reține că prima instanță a apreciat justificat că lăsarea în libertate a
inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în
vedere chiar faptele în materialitatea lor, fapte cu privire la care există
indicii temeinice, ce au fost menționate în motivarea încheierii, care
justifică presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat împreună cu
încă patru persoane.
Lăsarea în libertate a unei persoane care a participat direct la o lipsire
ilegală de libertate și la șantaj, în condițiile reținute de instanță, este de
natură, datorită rezonanței sociale a faptelor grave de care este acuzat
recurentul inculpat, a crea o stare de teamă, insecuritate și de neliniște în
rândul opiniei publice și de neîncredere în posibilitatea organelor judiciare
de a reacționa ferm împotriva încălcării legii penale.
Circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia,
comportamentul anterior, faptul că era încadrat în muncă și că are o familie
organizată, nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta pentru
ordinea publică lăsarea în libertate a recurentului inculpat.
Reținând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în
considerare din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul,
ca
nefondat
, conform
art
.
385
15
pct
. 1
lit
.
b) C.
proc
.
pen
.