ÎCCJ, decizie (scj.ro #84012)

Arestare preventivă. Pericol concret pentru ordinea publică Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive.

Arestarea preventivă Indice alfabetic: Drept procesual penal - arestare preventivă C. proc . pen ., art . 148 alin. (1) lit . f) Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul art . 148 alin. (1) lit . f) C. proc . pen ., dacă există probe sau indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul - având calitatea de subofițer în cadrul Inspectoratului pentru situații de urgență și, potrivit statutului său profesional, obligația să acționeze pentru salvarea vieților omenești - a comis, împreună cu alte patru persoane, faptele de lipsire de libertate în mod ilegal și de șantaj, prin supunerea victimei la suferințe fizice și morale, fapte care, prin rezonanța lor socială, creează o stare de teamă, de insecuritate și de neliniște în rândul opiniei publice.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr . 3802 din 16 noiembrie 2009 Prin încheierea nr . 8/F/CC din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și s-a dispus, în baza art . 149 1 alin. (10), art . 143 și art . 148 alin. (1) lit . f) C. proc . pen ., arestarea preventivă a inculpatului T.M. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 13 noiembrie 2009 până la 11 decembrie 2009 inclusiv. Instanța de fond a reținut că, în referatul care însoțește propunerea de arestare preventivă, s-a menționat că, la data de 20 octombrie 2008, în jurul orei 21 00 , inculpatul T.M.

s-a deplasat cu autoturismul său, împreună cu C.L., D.F., S.P. și P.V., la domiciliul martorei P.M., a exercitat violențe asupra părții vătămate D.S. și l-a lipsit de libertate în mod ilegal, l-a dat jos din mașină și l-a dus în zona barajului lacului de acumulare din Budeasa . Partea vătămată a fost ținută acolo contrar voinței sale de inculpat și de celelalte persoane menționate a fost dezbrăcată și amenințată că va fi aruncată în lac, s-au exercitat violențe asupra sa de către inculpat, fiind lovită în mod repetat, supusă unor tratamente degradante și amenințată că va fi omorâtă dacă nu-și plătește datoriile. Instanța a reținut, în baza declarației părții vătămate D.S., a declarațiilor martorilor P.M., D.M., D.I.

și D.F., a procesului-verbal de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental la data de 8 decembrie 2008, a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, a procesului-verbal de conducere în teren, a procesului-verbal de constatare din 21 noiembrie 2008, a proceselor-verbale de consemnare a activității de prezentare pentru recunoaștere, că există indicii temeinice că inculpatul a comis faptele de lipsire de libertate în mod ilegal și de șantaj pentru care este cercetat, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Referitor la a doua condiție impusă de dispozițiile art . 148 alin. (1) lit . f) C. proc . pen ., s-a reținut că pericolul pentru ordinea publică este conturat de calitatea inculpatului de subofițer în cadrul Inspectoratului pentru situații de urgență, dar și de modalitatea în care se bănuiește că au fost săvârșite faptele.

Instanța a avut în vedere faptul că, potrivit statutului său profesional, inculpatul ar fi trebuit să acționeze pentru salvarea vieților omenești, dar nu a făcut altceva decât să-și supună semenii la suferințe fizice și morale, precum și rezonanța socială a faptelor grave contra libertății persoanei și consecințele acestora, ceea ce potențează pericolul social, determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societății. Asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă din partea justiției, ar întreține climatul infracțional și ar diminua încrederea societății în organele chemate să îndeplinească actul de justiție și chiar respectul față de ordine și lege. S-a reținut, de asemenea, că nu trebuie ignorată nici potențiala influențare a martorilor și a persoanei vătămate în încercarea de a-i convinge să revină asupra declarațiilor date, cu atât mai mult cu cât inculpatul a negat implicarea în comiterea faptelor.

S-a apreciat că, în raport cu toate acestea, apar ca irelevante circumstanțele personale favorabile, respectiv comportamentul anterior, faptul că este căsătorit și are un copil minor în întreținere. S-a mai reținut că scopul măsurilor preventive, prevăzut în art . 136 C. proc . pen ., poate fi atins numai prin arestarea inculpatului, nefiind suficientă luarea unei alte măsuri preventive restrictive de libertate. Referitor la susținerea apărătorului inculpatului că instanța a fost sesizată de un organ necompetent, s-a reținut că, în aceeași cauză, este cercetat și inculpatul C.L. căruia i se impută aceleași fapte, dar și infracțiunile de trafic de influență și complicitate la luare de mită, infracțiuni de corupție care atrag competența Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

Așa fiind, este legală sesizarea instanței cu propunerea de arestare preventivă de către Direcția Națională Anticorupție . Inculpatul T.M. a declarat recurs împotriva încheierii. În motivarea recursului s-a susținut că încheierea este nulă absolut, întrucât instanța a fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă de un organ necompetent, întrucât nu există niciun caz de conexitate sau de indivizibilitate. S-a mai susținut că instanța nu a motivat existența pericolului concret pentru ordinea publică și că nu au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și nici împrejurarea că faptele au fost comise cu peste 1 an în urmă. Având în vedere că, în acest moment, inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, s-a solicitat casarea încheierii și lăsarea inculpatului în libertate.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele conform art . 385 6 alin. (3) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat. Astfel, este neîntemeiată susținerea că instanța a fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă de un organ necompetent. Faptele pentru care este cercetat inculpatul și cele pentru care este cercetat în aceeași cauză inculpatul C.L sunt comise în condițiile art . 34 lit . a) C. proc . pen ., iar inculpatului C.L.

i se impută în cauză și comiterea unor infracțiuni de corupție ( art . 257 alin. 1 C. pen . raportat la art . 5 alin. 1 și art . 6 din Legea nr . 78/2000 cu aplicarea art . 41 alin. 2 C. pen . și art . 26 raportat la art . 254 alin. 2 C. pen . raportat la art . 7 alin. 1 din Legea nr . 78/2000 cu aplicarea art . 41 alin. 2 C. pen .) pentru care efectuarea urmăririi penale este de competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și care sunt conexe, conform art . 34 lit . d) C. proc . pen ., cu celelalte infracțiuni pe care inculpatul C.L. le-ar fi comis împreună cu alte persoane, printre care și recurentul inculpat.

Așa fiind, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești era competent să sesizeze instanța cu propunerea de arestare preventivă a recurentului inculpat. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că încheierea recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, fiind nefondată și critica formulată în acest sens. Se reține că prima instanță a apreciat justificat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere chiar faptele în materialitatea lor, fapte cu privire la care există indicii temeinice, ce au fost menționate în motivarea încheierii, care justifică presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat împreună cu încă patru persoane.

Lăsarea în libertate a unei persoane care a participat direct la o lipsire ilegală de libertate și la șantaj, în condițiile reținute de instanță, este de natură, datorită rezonanței sociale a faptelor grave de care este acuzat recurentul inculpat, a crea o stare de teamă, insecuritate și de neliniște în rândul opiniei publice și de neîncredere în posibilitatea organelor judiciare de a reacționa ferm împotriva încălcării legii penale. Circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, comportamentul anterior, faptul că era încadrat în muncă și că are o familie organizată, nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a recurentului inculpat.

Reținând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul, ca nefondat , conform art . 385 15 pct . 1 lit . b) C. proc . pen .