ÎCCJ, decizie (scj.ro #83447)

Contract de administrare. Încetare.

Despăgubiri. Calitate procesuală  pasivă

Cuprins pe materii:

Drept comercial. Contracte. Efectele contractului

Index alfabetic:

-

autoritatea  administrativă

-

calitate procesuală

pasivă

-

contract de

administrare

-despăgubiri

-regia autonomă

C.civ., art.969

OUG nr.49/1999, HG nr.364/1999

Contractul s-a încheiat între

reclamant și Consiliul Local al Municipiului Constanța pentru administrarea

Regiei Autonome de Transport în Comun Constanța, aflată în

subordinea  consiliului.

În art.16 din contract s-a stipulat

că în situația  în  care s-ar hotărî încetarea contractului de

administrare al reclamantului , regia va despăgubi  administratorul

pentru lunile rămase până la sfârșitul anului  calendaristic.

Autoritatea administrativă a fost cea

care a dispus revocarea din funcție a administratorului iar suma solicitată de

acesta reprezintă despăgubirile datorate pentru încetarea contractului de

administrare, pentru ultimele  luni  rămase până la sfârșitul anului

calendaristic, conform  clauzelor  contractuale.

Nu se poate reține lipsa calității

procesuale pasive chiar dacă actul nu a fost semnat de reprezentantul regiei autonome,

având în vedere că între autoritatea administrativă  și  regia

autonomă  există raporturi de subordonare, fiind aplicabile

dispozițiile  speciale ale OUG nr.49/1999 și art.17 alin.(2) din HG

nr.364/1999 privind efectele încetării  contractului.

(Secția comercială, decizia nr.2684

din 28 septembrie 2006)

Reclamantul L.D. a chemat în judecată

pe pârâta RATAC Constanța pentru a fi obligată la plata despăgubirilor pe

perioada aprilie-decembrie 2001, indemnizație lunară conform contractului de

administrare.

În susținerea pretențiilor a arătat că a încheiat contractul de administrare

pentru pârâtă în temeiul OUG nr. 49 din 22 aprilie 1999 și HG nr. 364/14 mai

1999.

Conform acestor acte normative, contractul s-a încheiat cu Consiliul Local

Municipal Constanța pentru administrarea Regiei Autonome de Transport în Comun

Constanța, aflată în subordinea Consiliului local, în baza clauzelor

contractuale.

Reclamantul a arătat că primea o îndemnizație brută lunară majorată odată cu

majorarea salariului brut de bază al regiei, precum și alte drepturi bănești

(art. 4 din contract).

Conform art. 6 din contract pârâta avea obligația de a plăti administratorului

toate drepturile bănești cuvenite potrivit art. 4 din contract, inclusiv

datoriile salariale aferente bugetelor și fondurilor speciale.

La data de 30 martie 2001, prin HCL nr.89, Consiliul local a dispus revocarea

reclamantului din funcția de administrator al RATAC CONSTANȚA , măsură

contestată în instanță. Prin decizia nr. 68/2002 Curtea de Apel Constanța a

dispus anularea acesteia.

Conform art. 16 din contractul de administrare în situația în care s-ar hotărâ

încetarea contractului de administrare al reclamantului „regia va despăgubi administratorul

pentru lunile rămase până la sfârșitul anului calendaristic”.

În aceste condiții, față de data încetării activității – 4 aprilie 2001 –

reclamantul a pretins drepturile bănești pe o perioadă de 9 luni.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Consiliului local al

Municipiului Constanța, motivând că la data de 30 martie 2001( HCLM nr.

89/2001) s-a dispus revocarea din funcție a reclamantului, iar prin decizia

civilă nr. 68/2002 s-a dispus anularea acesteia, situație în care are obligația

plății indemnizației.

Tribunalul Constanța,  Secția comercială , prin sentința nr. 6471 din 23

septembrie 2003, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate

de RATAC Constanța și a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane lipsită de calitate procesuală,  precum și  cererea de

chemare în garanție.

Instanța de fond a reținut că izvorul raportului juridic obligațional îl

constituie contractul de administrare nr. 36365 din 6 iunie 2000 încheiat între

Consiliul Local Constanța, în calitate de for tutelar și reclamantul L. D. în

calitate de administrator al  pârâtei,  aflată în subordinea

Consiliului Local Constanța, părțile semnatare ale contractului convenind asupra

drepturilor și obligațiilor reciproce.

Deși era în subordinea Consiliului local,  pârâta nu era semnatara

contractului de administrare,  iar potrivit art. 969 C.civ., ”convențiile

legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.

Împotriva acestei sentințe,  reclamantul a  declarat apel, iar Curtea

de Apel Constanța, prin decizia nr. 41/COM/2004, a admis apelul, a anulat

hotărârea primei instanțe și a fixat termen pentru judecarea pe fond a cererii,

respingând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.

Instanța de control judiciar a reținut că, în mod nelegal, instanța de fond a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

Împotriva deciziei civile,

pârâta a  declarat recurs, acesta fiind respins prin decizia nr. 2966/2005

a ICCJ ca inadmisibil.

Pe fondul pricinii, Curtea de Apel Constanța, Secția Comercială, Maritimă și

Fluvială Contencios Administrativ și Fiscal,  prin decizia nr. 349 din 19

decembrie 2005, a admis acțiunea reclamantului L. D. și a obligat pârâta R.C.

la plata despăgubirilor pentru perioada aprilie- decembrie 2005, reactualizată

cu rata inflației de la 31 decembrie 2002 până la data achitării integrale a

sumei.

De asemenea, s-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de

pârâtă.     Instanța de control judiciar a reținut ca

justificată cererea reclamantului față de dispozițiile speciale ale OUG nr.

49/1999 și  având în vedere raporturile de subordonare existente între autoritatea

administrativă și regia autonomă  și art. 17 alin. (2) din HG nr. 364/1999

privind efectele încetării contractului.

Cu privire la cererea de chemare în garanție, s-a reținut ca argument pentru

admiterea acesteia, faptul că autoritatea administrativă a dispus revocarea din

funcție a administratorului iar  suma  nu a fost solicitată de

reclamant pentru munca prestată efectiv în favoarea regiei autonome, în

virtutea art. 16, ci despăgubiri pentru încetarea contractului pentru lunile

rămase până la sfârșitul anului calendaristic.

Atât pârâta cât și chematul în garanție au declarat recurs împotriva deciziei

civile nr. 349 din 19 decembrie 2005.

Pârâta a criticat soluția instanței de apel, considerând că potrivit OUG nr.

49/1999 și HG nr. 364/1999 contractul a fost încheiat între reclamantul L.D.,

ca administrator și Consiliul local al Municipiului Constanța pentru

administrarea pârâtei fără ca aceasta să fie parte în contract, în condițiile

în care actele normative stabilesc care ar fi trebuit să  fie părțile

contractante.

Pârâta a considerat că s-a reținut  greșit calitatea sa procesuală pasivă.

Criticile formulate de Consiliul Local Constanța privesc aspecte de

netemeinicie, fiind  invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cererea de chemare în garanție a fost formulată tardiv în raport cu

dispozițiile art. 61 C. proc.civ. iar pe fond reclamantul nu era îndreptățit la

vreo despăgubire, obligația stabilită de instanță neavând corespondent nici în

contractul încheiat și nici în lege.

Recursurile  sunt  nefondate și au fost respinse ca atare.

Asupra calității procesuale pasive a recurentei  R.C., instanța de apel

s-a pronunțat prin decizia civilă nr. 41 din 12 februarie 2004, când a anulat

sentința fondului și a acordat termen pentru judecată, potrivit dispozițiilor

art. 297(1) C. proc. civ., în vigoare la acea dată.

Prin decizia nr. 2966 din 19 mai 2005, ICCJ a respins recursul ca inadmisibil,

motivele recursului privind calitatea procesuală pasivă.

Nu se poate reține că pârâta R.C. nu ar avea calitate procesuală pasivă față de

dispozițiile speciale ale OUG nr. 49/1999, chiar dacă actele nu au fost semnate

de reprezentantul regiei autonome, însă având în vedere raporturile de

subordonare existente între autoritatea administrativă și regia autonomă.

În ceea ce privește criticile recurentului, Consiliul Local Constanța, acestea

nu sunt întemeiate, întrucât, pe de o parte , la fond, a acceptat să se judece

cererea de chemare în garanție iar pe de altă parte, autoritatea

administrativă  a fost cea care a dispus revocarea din funcție, iar suma

solicitată de reclamant nu reprezintă munca prestată efectiv în favoarea regiei

autonome ci despăgubiri pentru încetarea contractului pentru lunile rămase până

la sfârșitul anului calendaristic.