ÎCCJ, decizie (scj.ro #83447)

Contract de administrare. Încetare. Despăgubiri. Calitate procesuală pasivă Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte. Efectele contractului Index alfabetic: - autoritatea administrativă - calitate procesuală pasivă - contract de administrare -despăgubiri -regia autonomă C.civ., art.969 OUG nr.49/1999, HG nr.364/1999 Contractul s-a încheiat între reclamant și Consiliul Local al Municipiului Constanța pentru administrarea Regiei Autonome de Transport în Comun Constanța, aflată în subordinea consiliului. În art.16 din contract s-a stipulat că în situația în care s-ar hotărî încetarea contractului de administrare al reclamantului , regia va despăgubi administratorul pentru lunile rămase până la sfârșitul anului calendaristic.

Autoritatea administrativă a fost cea care a dispus revocarea din funcție a administratorului iar suma solicitată de acesta reprezintă despăgubirile datorate pentru încetarea contractului de administrare, pentru ultimele luni rămase până la sfârșitul anului calendaristic, conform clauzelor contractuale. Nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive chiar dacă actul nu a fost semnat de reprezentantul regiei autonome, având în vedere că între autoritatea administrativă și regia autonomă există raporturi de subordonare, fiind aplicabile dispozițiile speciale ale OUG nr.49/1999 și art.17 alin.(2) din HG nr.364/1999 privind efectele încetării contractului. (Secția comercială, decizia nr.2684 din 28 septembrie 2006) Reclamantul L.D.

a chemat în judecată pe pârâta RATAC Constanța pentru a fi obligată la plata despăgubirilor pe perioada aprilie-decembrie 2001, indemnizație lunară conform contractului de administrare. În susținerea pretențiilor a arătat că a încheiat contractul de administrare pentru pârâtă în temeiul OUG nr. 49 din 22 aprilie 1999 și HG nr. 364/14 mai 1999. Conform acestor acte normative, contractul s-a încheiat cu Consiliul Local Municipal Constanța pentru administrarea Regiei Autonome de Transport în Comun Constanța, aflată în subordinea Consiliului local, în baza clauzelor contractuale. Reclamantul a arătat că primea o îndemnizație brută lunară majorată odată cu majorarea salariului brut de bază al regiei, precum și alte drepturi bănești (art. 4 din contract).

Conform art. 6 din contract pârâta avea obligația de a plăti administratorului toate drepturile bănești cuvenite potrivit art. 4 din contract, inclusiv datoriile salariale aferente bugetelor și fondurilor speciale. La data de 30 martie 2001, prin HCL nr.89, Consiliul local a dispus revocarea reclamantului din funcția de administrator al RATAC CONSTANȚA , măsură contestată în instanță. Prin decizia nr. 68/2002 Curtea de Apel Constanța a dispus anularea acesteia. Conform art. 16 din contractul de administrare în situația în care s-ar hotărâ încetarea contractului de administrare al reclamantului „regia va despăgubi administratorul pentru lunile rămase până la sfârșitul anului calendaristic”. În aceste condiții, față de data încetării activității – 4 aprilie 2001 – reclamantul a pretins drepturile bănești pe o perioadă de 9 luni.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Consiliului local al Municipiului Constanța, motivând că la data de 30 martie 2001( HCLM nr. 89/2001) s-a dispus revocarea din funcție a reclamantului, iar prin decizia civilă nr. 68/2002 s-a dispus anularea acesteia, situație în care are obligația plății indemnizației. Tribunalul Constanța, Secția comercială , prin sentința nr. 6471 din 23 septembrie 2003, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de RATAC Constanța și a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală, precum și cererea de chemare în garanție.

Instanța de fond a reținut că izvorul raportului juridic obligațional îl constituie contractul de administrare nr. 36365 din 6 iunie 2000 încheiat între Consiliul Local Constanța, în calitate de for tutelar și reclamantul L. D. în calitate de administrator al pârâtei, aflată în subordinea Consiliului Local Constanța, părțile semnatare ale contractului convenind asupra drepturilor și obligațiilor reciproce. Deși era în subordinea Consiliului local, pârâta nu era semnatara contractului de administrare, iar potrivit art. 969 C.civ., ”convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, iar Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 41/COM/2004, a admis apelul, a anulat hotărârea primei instanțe și a fixat termen pentru judecarea pe fond a cererii, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.

Instanța de control judiciar a reținut că, în mod nelegal, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. Împotriva deciziei civile, pârâta a declarat recurs, acesta fiind respins prin decizia nr. 2966/2005 a ICCJ ca inadmisibil. Pe fondul pricinii, Curtea de Apel Constanța, Secția Comercială, Maritimă și Fluvială Contencios Administrativ și Fiscal, prin decizia nr. 349 din 19 decembrie 2005, a admis acțiunea reclamantului L. D. și a obligat pârâta R.C. la plata despăgubirilor pentru perioada aprilie- decembrie 2005, reactualizată cu rata inflației de la 31 decembrie 2002 până la data achitării integrale a sumei. De asemenea, s-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.

Instanța de control judiciar a reținut ca justificată cererea reclamantului față de dispozițiile speciale ale OUG nr. 49/1999 și având în vedere raporturile de subordonare existente între autoritatea administrativă și regia autonomă și art. 17 alin. (2) din HG nr. 364/1999 privind efectele încetării contractului. Cu privire la cererea de chemare în garanție, s-a reținut ca argument pentru admiterea acesteia, faptul că autoritatea administrativă a dispus revocarea din funcție a administratorului iar suma nu a fost solicitată de reclamant pentru munca prestată efectiv în favoarea regiei autonome, în virtutea art. 16, ci despăgubiri pentru încetarea contractului pentru lunile rămase până la sfârșitul anului calendaristic.

Atât pârâta cât și chematul în garanție au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 349 din 19 decembrie 2005. Pârâta a criticat soluția instanței de apel, considerând că potrivit OUG nr. 49/1999 și HG nr. 364/1999 contractul a fost încheiat între reclamantul L.D., ca administrator și Consiliul local al Municipiului Constanța pentru administrarea pârâtei fără ca aceasta să fie parte în contract, în condițiile în care actele normative stabilesc care ar fi trebuit să fie părțile contractante. Pârâta a considerat că s-a reținut greșit calitatea sa procesuală pasivă. Criticile formulate de Consiliul Local Constanța privesc aspecte de netemeinicie, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Cererea de chemare în garanție a fost formulată tardiv în raport cu dispozițiile art. 61 C. proc.civ. iar pe fond reclamantul nu era îndreptățit la vreo despăgubire, obligația stabilită de instanță neavând corespondent nici în contractul încheiat și nici în lege. Recursurile sunt nefondate și au fost respinse ca atare. Asupra calității procesuale pasive a recurentei R.C., instanța de apel s-a pronunțat prin decizia civilă nr. 41 din 12 februarie 2004, când a anulat sentința fondului și a acordat termen pentru judecată, potrivit dispozițiilor art. 297(1) C. proc. civ., în vigoare la acea dată. Prin decizia nr. 2966 din 19 mai 2005, ICCJ a respins recursul ca inadmisibil, motivele recursului privind calitatea procesuală pasivă.

Nu se poate reține că pârâta R.C. nu ar avea calitate procesuală pasivă față de dispozițiile speciale ale OUG nr. 49/1999, chiar dacă actele nu au fost semnate de reprezentantul regiei autonome, însă având în vedere raporturile de subordonare existente între autoritatea administrativă și regia autonomă. În ceea ce privește criticile recurentului, Consiliul Local Constanța, acestea nu sunt întemeiate, întrucât, pe de o parte , la fond, a acceptat să se judece cererea de chemare în garanție iar pe de altă parte, autoritatea administrativă a fost cea care a dispus revocarea din funcție, iar suma solicitată de reclamant nu reprezintă munca prestată efectiv în favoarea regiei autonome ci despăgubiri pentru încetarea contractului pentru lunile rămase până la sfârșitul anului calendaristic.