ÎCCJ, decizie (scj.ro #82351)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82351) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Executare silită pe baza unei hotărâri dată în
țară străină. Prescripția executării
Cuprins pe materii
: Drept procesual
civil. Hotărâre dată în țară străină. Prescripția executării
Index alfabetic
: Drept procesual civil
-
hotărâre
dată în țară străină
-
executare
(pe baza hotărârii dată în țară străină)
-
prescripția
executării
C.proc.civ.,
art. 374 alin. 3
Legea nr. 105/1992
Legea nr.187/2003
, art. 41
Dreptul de a cere executarea silită, pentru realizarea unei creanțe, pe baza
unei hotărâri dată în țară străină – conform art. 374 C. proc. civ., Legii nr.
105/1992 și Legii nr. 187/2003 – se prescrie în termenul de 3 ani prevăzut în
prima teză a art. 405 C.proc.civ.
Termenul de prescripție curge de la data încuviințării executării silite, prin
hotărârea tribunalului, iar nu de la data când a rămas definitivă hotărârea
instanței străine.
I.C.C.J., secția civilă și de proprietate
intelectuală,
decizia nr. 5826 din 1 iulie 2005
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub
nr.1264/24 septembrie 2004 Biroul executorului judecătoresc P.A. a solicitat
încuviințarea executării silite a sentinței pronunțate în dosarul nr.3029/98 al
Tribunalului teritorial Regensburg Germania la data de 19 ianuarie 1999, la
cererea creditoarei Danco Anlagenbau GMBH, cu sediul social în Germania și cu
domiciliul ales în România.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 11
octombrie 2004 de Tribunalul Buzău, secția civilă s-a admis excepția formulată
de intimata SC Legume-fructe SA Buzău și s-a constatat prescris dreptul de a
cere executarea silită.
Tribunalul a reținut că sentința, a cărei executare se solicită, a
fost recunoscută prin sentința civilă nr.636 din 20 octombrie 1999 a
Tribunalului Buzău, secția comercială și s-a încuviințat executarea prin
sentința civilă nr.774 din 28 iulie 2000 a Tribunalului Buzău Că, îndeplinirea
de către creditoare a acestor proceduri prevăzute de Legea nr.105/1992, de
recunoaștere a sentinței și de încuviințare a executării, nu constituie acte de
natură a suspenda sau a întrerupe cursul prescripției, conform art. 405
1
și respectiv art. 405
2
c.p.civ.
Creditoarea SC Danco Anlagenbau GMBH a declarat apel
împotriva încheierii sus-menționate susținând că aceasta este nelegală întrucât
în mod greșit a considerat că dreptul de a cere executarea sentinței s-a născut
la data pronunțării sentinței, respectiv 19 ianuarie 1999 și s-a împlinit 3 ani
mai târziu, fără a se ține seama de îndeplinirea procedurii de exequatur,
cererea de încuviințare silită fiind formulată înlăuntrul termenului de
prescripție de 3 ani.
Prin decizia civilă nr.286 din 1 martie 2005 pronunțată de Curtea
de Apel Ploiești, secția civilă s-a admis apelul declarat de creditoare și s-a
schimbat în parte încheierea în sensul că s-a admis cererea formulată de Biroul
executorului judecătoresc și s-a încuviințat executarea silită a sentinței pronunțate
la 19 ianuarie 1999 de Tribunalul din Regensburg.
Debitoarea SC Legume-fructe Buzău a declarat recurs împotriva
deciziei pronunțate în apel pe care o consideră ca fiind nelegală, pentru
motivele prezentate în scris.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile
formulate și de dispozițiile legale aplicabile, se constată că recursul
este nefondat.
Obiectul dedus judecății îl constituie cererea de încuviințare a
executării pe baza unei hotărâri judecătorești pronunțate în străinătate, iar
potrivit dispozițiilor art. 374 (3) C.p.civ., o astfel de executare se face
potrivit legii speciale, respectiv Legea nr. 105/1992 cu privire la
reglementarea raporturilor de drept internațional privat și Legea nr.187/2003
privind competența de jurisdicție, recunoașterea și executarea în România a
hotărârilor în materie civilă și comună pronunțate în statele membre ale
Uniunii Europene.
Prin art. 41 din Legea nr.187/2003 se prevede expres că punerea în
executare pe baza unor astfel de hotărâri este de competența tribunalului în a
cărui circumscripție își are domiciliul sau sediul partea împotriva căreia se
solicită executarea.
Ca atare, instanța de apel a reținut în mod corect că tribunalul
este instanța competentă a încuviința executarea silită în cauză.
Altă critică, formulată prin motivele de recurs, trebuie analizată
prin prisma instituției exequaturului.
O hotărâre străină nu poate avea autoritate de lucru judecat și
forță executorie câtă vreme nu se obține recunoașterea efectelor acesteia pe teritoriul
României și nu este încuviințată executarea silită, prin îndeplinirea
procedurii specifice în sensul prevederilor Legii nr. 105/1992.
În speță, s-a obținut recunoașterea sentinței străine, prin
sentința civilă nr. 636/1999 pronunțată de Tribunalul Buzău iar prin sentința
civilă nr. 774/2000 pronunțată de aceeași instanță s-a încuviințat executarea
respectivei hotărâri.
Dreptul de a cere executarea silită se naște pentru creditor numai
după îndeplinirea procedurii exequaturului, respectiv de la data rămânerii
definitive a hotărârii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite și
nu data când a rămas definitivă sentința străină.
Creditoarea a solicitat executarea creanței înlăuntrul termenului
de prescripție prevăzut de art.405 Cod pr.civilă, formându-se inițial dosarul
de executare nr. 50/2001, cât și dosarele nr. 117/2003 și 255/2004, pentru
executarea aceleiași creanțe.
Față de toate considerentele expuse, Curtea a respins ca nefondat
recursul.