ÎCCJ, decizie (scj.ro #82351)

Executare silită pe baza unei hotărâri dată în țară străină. Prescripția executării Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Hotărâre dată în țară străină. Prescripția executării Index alfabetic : Drept procesual civil - hotărâre dată în țară străină - executare (pe baza hotărârii dată în țară străină) - prescripția executării C.proc.civ., art. 374 alin. 3 Legea nr. 105/1992 Legea nr.187/2003 , art. 41 Dreptul de a cere executarea silită, pentru realizarea unei creanțe, pe baza unei hotărâri dată în țară străină – conform art. 374 C. proc. civ., Legii nr. 105/1992 și Legii nr. 187/2003 – se prescrie în termenul de 3 ani prevăzut în prima teză a art. 405 C.proc.civ. Termenul de prescripție curge de la data încuviințării executării silite, prin hotărârea tribunalului, iar nu de la data când a rămas definitivă hotărârea instanței străine.

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5826 din 1 iulie 2005 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr.1264/24 septembrie 2004 Biroul executorului judecătoresc P.A. a solicitat încuviințarea executării silite a sentinței pronunțate în dosarul nr.3029/98 al Tribunalului teritorial Regensburg Germania la data de 19 ianuarie 1999, la cererea creditoarei Danco Anlagenbau GMBH, cu sediul social în Germania și cu domiciliul ales în România. Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 11 octombrie 2004 de Tribunalul Buzău, secția civilă s-a admis excepția formulată de intimata SC Legume-fructe SA Buzău și s-a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită.

Tribunalul a reținut că sentința, a cărei executare se solicită, a fost recunoscută prin sentința civilă nr.636 din 20 octombrie 1999 a Tribunalului Buzău, secția comercială și s-a încuviințat executarea prin sentința civilă nr.774 din 28 iulie 2000 a Tribunalului Buzău Că, îndeplinirea de către creditoare a acestor proceduri prevăzute de Legea nr.105/1992, de recunoaștere a sentinței și de încuviințare a executării, nu constituie acte de natură a suspenda sau a întrerupe cursul prescripției, conform art. 405 1 și respectiv art. 405 2 c.p.civ.

Creditoarea SC Danco Anlagenbau GMBH a declarat apel împotriva încheierii sus-menționate susținând că aceasta este nelegală întrucât în mod greșit a considerat că dreptul de a cere executarea sentinței s-a născut la data pronunțării sentinței, respectiv 19 ianuarie 1999 și s-a împlinit 3 ani mai târziu, fără a se ține seama de îndeplinirea procedurii de exequatur, cererea de încuviințare silită fiind formulată înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani. Prin decizia civilă nr.286 din 1 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă s-a admis apelul declarat de creditoare și s-a schimbat în parte încheierea în sensul că s-a admis cererea formulată de Biroul executorului judecătoresc și s-a încuviințat executarea silită a sentinței pronunțate la 19 ianuarie 1999 de Tribunalul din Regensburg.

Debitoarea SC Legume-fructe Buzău a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel pe care o consideră ca fiind nelegală, pentru motivele prezentate în scris. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicabile, se constată că recursul este nefondat. Obiectul dedus judecății îl constituie cererea de încuviințare a executării pe baza unei hotărâri judecătorești pronunțate în străinătate, iar potrivit dispozițiilor art. 374 (3) C.p.civ., o astfel de executare se face potrivit legii speciale, respectiv Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat și Legea nr.187/2003 privind competența de jurisdicție, recunoașterea și executarea în România a hotărârilor în materie civilă și comună pronunțate în statele membre ale Uniunii Europene.

Prin art. 41 din Legea nr.187/2003 se prevede expres că punerea în executare pe baza unor astfel de hotărâri este de competența tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau sediul partea împotriva căreia se solicită executarea. Ca atare, instanța de apel a reținut în mod corect că tribunalul este instanța competentă a încuviința executarea silită în cauză. Altă critică, formulată prin motivele de recurs, trebuie analizată prin prisma instituției exequaturului. O hotărâre străină nu poate avea autoritate de lucru judecat și forță executorie câtă vreme nu se obține recunoașterea efectelor acesteia pe teritoriul României și nu este încuviințată executarea silită, prin îndeplinirea procedurii specifice în sensul prevederilor Legii nr. 105/1992.

În speță, s-a obținut recunoașterea sentinței străine, prin sentința civilă nr. 636/1999 pronunțată de Tribunalul Buzău iar prin sentința civilă nr. 774/2000 pronunțată de aceeași instanță s-a încuviințat executarea respectivei hotărâri. Dreptul de a cere executarea silită se naște pentru creditor numai după îndeplinirea procedurii exequaturului, respectiv de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite și nu data când a rămas definitivă sentința străină. Creditoarea a solicitat executarea creanței înlăuntrul termenului de prescripție prevăzut de art.405 Cod pr.civilă, formându-se inițial dosarul de executare nr. 50/2001, cât și dosarele nr. 117/2003 și 255/2004, pentru executarea aceleiași creanțe.

Față de toate considerentele expuse, Curtea a respins ca nefondat recursul.