ÎCCJ, decizie (scj.ro #82241)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82241) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Servitute de trecere.
Condiții pentru stabilirea
servituții
.
Cuprins pe materii
. Drept civil. Dreptul de proprietate.
Dezmembrăminte
ale dreptului de proprietate. Dreptul
de servitute.
Index alfabetic
. Dreptul civil.
-
Servitute de trecere.
C.civ
. Titlul IV. Despre
servituți
.
În
aplicarea
art
. 618,
art
.
620 și
art
. 634
C.civil
,
servitutea de trecere nu
tebuie
constituită,
prin hotărâre judecătorească, fără acordul
proprietarul terenului aservit, în cazul în care nu numai că este
prejudiciat proprietarul vecin, ci și atunci când accesul la drumul public
a fost îngreunat prin fapta aceluia care cere stabilirea dreptului de trecere,
exceptând cazul în care dreptul s-a stabilit prin posesia reglementată de
art
. 623
C.civ
.
Î.C.C.J., Secția
civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr
. 2154 din 18 martie 2005.
Prin
sentința civilă
nr
. 2440 din 5 decembrie
2003, Judecătoria Năsăud a respins ca neîntemeiată
acțiunea reclamantei S.C.
Betulla
Prod
SRL Năsăud, împotriva pârâților B.R.T.,
B.I. și B.H., prin care se solicită stabilirea unei
servituți
de trecere.
Curtea de Apel
Cluj
,
prin decizia civilă
nr
. 481/A din 1 martie 2004
a respins ca
nefondat
apelul reclamantei, cu
motivarea că, atunci când existența locului înfundat se
datorește
faptei reclamantei, care, după
cumpărarea terenului, și-a edificat o construcție în
curmezișul terenului, lăsându-și, în spatele casei, un culoar
insuficient pentru trecerea cu un autovehicul, aceasta nu este
îndreptățită să pretindă, de la pârâții vecini, o
servitute pe terenul acestora.
Reclamanta a formulat recurs susținând
că singura chestiune care s-a modificat, de la realizarea partajului
și până la promovarea prezentei acțiuni, a fost faptul că
pe lângă accesul pietonal, a solicitat și acces cu mașina,
servitutea solicitată fiind admisibilă.
Recursul nu este fondat
Potrivit prevederilor în
art
. 616 Cod civil, prin loc înfundat, al cărui
proprietar poate reclama o trecere pe terenul vecinului, se înțelege acel
loc care nu are o ieșire la calea publică.
În aplicarea acestui text, se are în vedere
imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, precum
și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi
periculoasă.
Reclamanta, la data dobândirii
proprietății, avea ieșire la calea publică, situație
ce rezultă din procesul de ieșire din indiviziune ce a avut loc între
autorii părților din proces.
Din analiza expertizei din procesul de
partaj, rezultă că imobilele, cu
nr
. top
1202/2 și 1201/2, atribuite autorului reclamantei aveau asigurat accesul
la calea publică peste
nr
. top 1201/1/a, teren
ce aparține tot reclamantei și pe care nu existau construcții.
Raportul de expertiză, efectuat la
fond, scoate în evidență că, în prezent,
s-au edificat construcții care, prin modul de amplasare, a restrâns considerabil
calea de acces, îngustându-se până la 1,7 m în dreptul punctului “C” iar
la colțul casei spre grădină să ajungă la 1 m.
Este lipsit de relevanță cine a
construit, ulterior partajului, autorii sau chiar reclamanții, deoarece,
și în cazul efectuării construcțiilor de către cei de la
care au cumpărat reclamanții, aceștia din urmă și-au
asumat un risc la cumpărare, cunoscând topografia terenului. Oricum,
așa cum rezultă și din planșele fotografice, terenul nu
este înfundat, există cale de ieșire la calea publică, dar
îngustată, din culpa reclamanților sau autorilor lor, care au
construit pe terenul ce constituia o cale de ieșire mai lată la
drumul public.
Or, atunci când existența locului
înfundat se
datorește
faptei reclamanților,
care și-au amplasat construcții pe calea de ieșire la
stradă, nu sunt îndreptățiți să pretindă de la
vecini o trecere peste terenul acestora.
Nu are nici o importanță, pentru
dezlegarea pricinii, dacă pârâții locuiesc sau nu permanent în
locuința vecină reclamanților, ei au tot dreptul să se
bucure de toate prerogativele drepturilor de proprietate.
Critica referitoare la
nedovedirea
de către pârâți a susținerilor că imobilul – casă de
locuit fiind vechi de peste 100 ani - ar fi afectat de circulația unor
autovehicule este, de asemenea,
nefondată
.
Din dispozițiile
art
.
618 și 634 Cod civil rezultă că la constituirea unui drept de
servitute de trecere trebuie să se țină seama și de
interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, și
nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv,
interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
În raport cu aceste dispoziții, este
de luat în considerare apărarea pârâților că trecerea unor
autovehicule în imediata apropiere a casei lor, veche de 100 de ani, le-ar
putea produce mari pagube.
Nefondată
este și critica referitoare la interpretarea
făcută de instanțe
art
. 620 Cod civil,
deoarece textul condiționează solicitarea oricărei
servituți
de
neimplicarea
vreunui fapt personal al proprietarului fondului aservit.
Față de cele de mai sus, s-a
respins ca
nefondat
recursul.