ÎCCJ, decizie (scj.ro #82291)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82291) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Servitute de trecere, reglementată prin
art
. 616 și urm.
C.civ
.
Suportarea cheltuielilor cu amenajarea drumului de trecere și a pagubelor
ce se pricinuiesc fondului aservit
Cuprins pe materii
: Drept civil. Drept de proprietate.
Dezmembrământ
al dreptului de
proprietate. Servitutea de trecere. Suportarea cheltuielilor de amenajare a
drumului de trecere și a despăgubirilor pentru paguba cauzată
proprietarului fondului aservit
Index alfabetic
: Drept civil
-
servitute de trecere; suportarea cheltuielilor de
amenajare a drumului de trecere și a despăgubirilor pentru paguba
cauzată proprietarului fondului aservit
C.civ
.,
art
. 616 și urm
.
Din economia reglementărilor
cuprinse în
art
. 616 și urm.
C.civ
.
rezultă că acțiunea
confesorie
de
servitute de trecere se exercită, în ipoteza în care a fost reclamată
asupra mai multor fonduri învecinate, împotriva proprietarilor acestor fonduri.
Acțiunea de indemnitate, prevăzută de
art
.
619
C.civ
., are ca obiect paguba ce se
pricinuiește fondurilor aservite și nu folosul pe care drumul de
trecere îl aduce proprietarului fondului dominant. În ipoteza executării
unor lucrări trebuincioase pentru exercițiul
servituții
,
ele se impută proprietarului fondului dominant, dar atunci când servesc
și fondului aservit vor fi suportate, proporțional cu foloasele
culese, și de proprietarul acestui fond.
I.C.C.J.,
secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr.4081 din 17 mai 2005
La 17 iulie 2002, T.V. și alții au
chemat în judecată, prin acțiune precizată și
modificată ulterior, pe A.L., A.M., B.N., B.R. și N.G. pentru
recunoașterea unei treceri pe drumul existent, necesară ieșirii
la calea publică și exploatării terenului lor (al
recurenților) în suprafață de 3156
m.p
.,
situat în satul Liniștea, comuna
Panaci
,
județul
Suceava
.
N.G. (unul din pârâți) a formulat cerere
de intervenție în interes propriu, solicitând : să se constate
că este proprietarul drumului din litigiu ; reclamanții
să-i plătească, cu titlu de despăgubiri, o jumătate
din contravaloarea investițiilor de amenajare a drumului și de
construire a unui pod de trecere, lucrări necesare exercițiului
normal al
servituții
solicitate.
Judecătoria Vatra Dornei, prin
sentința civilă
nr
. 490 din 10 mai 2004, a
admis acțiunea și cererea de intervenție, a recunoscut
reclamanților servitutea solicitată, și a constatat că
intervenientul
este proprietarul terenului de 14.442
m.p
. pășune și 1094
m.p
.
fânaț.
Curtea de Apel
Suceava
,
secția civilă, prin decizia
nr
. 2440 din 20
septembrie 2004, a admis apelul
intervenientului
și, schimbând, în parte, sentința apelată, a constatat că
intervenientul
este proprietarul drumului din litigiu, i-a
obligat pe reclamanți să-i plătească suma de 212.244.958 de
lei cu titlu de despăgubiri prevăzute de
art
.
616
C.civ
.
Soluția din apel a fost motivată în
sensul că
intervenientul
a dobândit, prin
construcție și edificare, proprietatea drumului și podului de
trecere în litigiu, că servitutea,
nefiind
gratuită, trebuie plătită cu o sumă globală,
stabilită conform
art
. 616, 619
C.civ
., în limita a ˝ din costul investițiilor
suportate de
intervenient
pentru amenajarea drumului.
Reclamanții au declarat recurs
arătând, în esență, că instanța de apel, interpretând
greșit actele juridice deduse judecății și omițând
să se pronunțe asupra unor mijloace de apărare precum și
asupra unor dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, a
pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal. Respectiv, s-a
pierdut din vedere că
intervenientul
este
și pârât în proces și că, în această dublă calitate
procesuală, nu a probat proprietatea drumului din litigiu. Totodată,
instanța de apel a părăsit cadrul juridic al acțiunii
circumscris recunoașterii unei
servituți
preexistente, modificată însă de
intervenient
,
fără consimțământul reclamanților. În concret,
intervenientul
, ca proprietar al unui teren învecinat, de
asemenea loc înfundat, a schimbat și prelungit în interesul său,
traseul drumului din litigiu, și a construit un alt pod, lucrări ce
nu sunt o pagubă, în sensul
art
. 616, 619
C.civ
. pentru a putea fi imputată reclamanților,
în cota de participare de ˝.
Recursul este întemeiat.
Din economia reglementărilor cuprinse în
art
. 616 și urm.
C.civ
.
rezultă că acțiunea
confesorie
de
servitute de trecere se exercită, în ipoteza în care a fost reclamată
asupra mai multor fonduri învecinate, împotriva proprietarilor acestor fonduri.
Nu mai puțin, acțiunea de
îndemnitate
prevăzută de
art
. 619
C.civ
.,
are ca obiect paguba ce o pricinuiește fondurilor aservite și nu
folosul pe care drumul de trecere îl aduce proprietarului fondului dominant. În
ipoteza executării unor lucrări trebuincioase pentru exercițiul
servituții
, ele se impută proprietarului fondului
dominant, dar atunci când servesc și fondului aservit vor fi suportate,
proporțional cu foloasele culese, și de proprietarul acestui fond.
Or, instanța de apel a recunoscut dreptul
de servitute fără citarea în proces a
intervenientului
,
în calitatea sa de pârât și nu a clarificat, prin dezbateri contradictorii
și administrarea unui probatoriu complet, dacă acesta este,
într-adevăr, titularul unui drept real și care anume, asupra drumului
din litigiu. Nu mai puțin, asupra apărărilor de fond ale
reclamanților invocate în apel (și reluate în recurs), dar
esențiale pentru instituirea unor despăgubiri în sensul
art
. 619
C.civ
., hotărârea
recurată
este omisivă și
nemotivată
.
Așa fiind și întrucât se
constată că împrejurările de fapt ale pricinii nu au fost pe
deplin stabilite, s-a admis recursul și s-a reformat hotărârea
atacată cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru o
nouă judecată, cu aplicarea dispozițiilor
art
.
315
C.pr.civ
.