ÎCCJ, decizie (scj.ro #82291)

Servitute de trecere, reglementată prin art . 616 și urm. C.civ . Suportarea cheltuielilor cu amenajarea drumului de trecere și a pagubelor ce se pricinuiesc fondului aservit Cuprins pe materii : Drept civil. Drept de proprietate. Dezmembrământ al dreptului de proprietate. Servitutea de trecere. Suportarea cheltuielilor de amenajare a drumului de trecere și a despăgubirilor pentru paguba cauzată proprietarului fondului aservit Index alfabetic : Drept civil - servitute de trecere; suportarea cheltuielilor de amenajare a drumului de trecere și a despăgubirilor pentru paguba cauzată proprietarului fondului aservit C.civ ., art . 616 și urm . Din economia reglementărilor cuprinse în art . 616 și urm. C.civ . rezultă că acțiunea confesorie de servitute de trecere se exercită, în ipoteza în care a fost reclamată asupra mai multor fonduri învecinate, împotriva proprietarilor acestor fonduri.

Acțiunea de indemnitate, prevăzută de art . 619 C.civ ., are ca obiect paguba ce se pricinuiește fondurilor aservite și nu folosul pe care drumul de trecere îl aduce proprietarului fondului dominant. În ipoteza executării unor lucrări trebuincioase pentru exercițiul servituții , ele se impută proprietarului fondului dominant, dar atunci când servesc și fondului aservit vor fi suportate, proporțional cu foloasele culese, și de proprietarul acestui fond. I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.4081 din 17 mai 2005 La 17 iulie 2002, T.V. și alții au chemat în judecată, prin acțiune precizată și modificată ulterior, pe A.L., A.M., B.N., B.R. și N.G. pentru recunoașterea unei treceri pe drumul existent, necesară ieșirii la calea publică și exploatării terenului lor (al recurenților) în suprafață de 3156 m.p ., situat în satul Liniștea, comuna Panaci , județul Suceava . N.G.

(unul din pârâți) a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând : să se constate că este proprietarul drumului din litigiu ; reclamanții să-i plătească, cu titlu de despăgubiri, o jumătate din contravaloarea investițiilor de amenajare a drumului și de construire a unui pod de trecere, lucrări necesare exercițiului normal al servituții solicitate. Judecătoria Vatra Dornei, prin sentința civilă nr . 490 din 10 mai 2004, a admis acțiunea și cererea de intervenție, a recunoscut reclamanților servitutea solicitată, și a constatat că intervenientul este proprietarul terenului de 14.442 m.p . pășune și 1094 m.p . fânaț.

Curtea de Apel Suceava , secția civilă, prin decizia nr . 2440 din 20 septembrie 2004, a admis apelul intervenientului și, schimbând, în parte, sentința apelată, a constatat că intervenientul este proprietarul drumului din litigiu, i-a obligat pe reclamanți să-i plătească suma de 212.244.958 de lei cu titlu de despăgubiri prevăzute de art . 616 C.civ . Soluția din apel a fost motivată în sensul că intervenientul a dobândit, prin construcție și edificare, proprietatea drumului și podului de trecere în litigiu, că servitutea, nefiind gratuită, trebuie plătită cu o sumă globală, stabilită conform art . 616, 619 C.civ ., în limita a ˝ din costul investițiilor suportate de intervenient pentru amenajarea drumului.

Reclamanții au declarat recurs arătând, în esență, că instanța de apel, interpretând greșit actele juridice deduse judecății și omițând să se pronunțe asupra unor mijloace de apărare precum și asupra unor dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal. Respectiv, s-a pierdut din vedere că intervenientul este și pârât în proces și că, în această dublă calitate procesuală, nu a probat proprietatea drumului din litigiu. Totodată, instanța de apel a părăsit cadrul juridic al acțiunii circumscris recunoașterii unei servituți preexistente, modificată însă de intervenient , fără consimțământul reclamanților.

În concret, intervenientul , ca proprietar al unui teren învecinat, de asemenea loc înfundat, a schimbat și prelungit în interesul său, traseul drumului din litigiu, și a construit un alt pod, lucrări ce nu sunt o pagubă, în sensul art . 616, 619 C.civ . pentru a putea fi imputată reclamanților, în cota de participare de ˝. Recursul este întemeiat. Din economia reglementărilor cuprinse în art . 616 și urm. C.civ . rezultă că acțiunea confesorie de servitute de trecere se exercită, în ipoteza în care a fost reclamată asupra mai multor fonduri învecinate, împotriva proprietarilor acestor fonduri. Nu mai puțin, acțiunea de îndemnitate prevăzută de art . 619 C.civ ., are ca obiect paguba ce o pricinuiește fondurilor aservite și nu folosul pe care drumul de trecere îl aduce proprietarului fondului dominant.

În ipoteza executării unor lucrări trebuincioase pentru exercițiul servituții , ele se impută proprietarului fondului dominant, dar atunci când servesc și fondului aservit vor fi suportate, proporțional cu foloasele culese, și de proprietarul acestui fond. Or, instanța de apel a recunoscut dreptul de servitute fără citarea în proces a intervenientului , în calitatea sa de pârât și nu a clarificat, prin dezbateri contradictorii și administrarea unui probatoriu complet, dacă acesta este, într-adevăr, titularul unui drept real și care anume, asupra drumului din litigiu.

Nu mai puțin, asupra apărărilor de fond ale reclamanților invocate în apel (și reluate în recurs), dar esențiale pentru instituirea unor despăgubiri în sensul art . 619 C.civ ., hotărârea recurată este omisivă și nemotivată . Așa fiind și întrucât se constată că împrejurările de fapt ale pricinii nu au fost pe deplin stabilite, s-a admis recursul și s-a reformat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru o nouă judecată, cu aplicarea dispozițiilor art . 315 C.pr.civ .