ÎCCJ, decizie (scj.ro #82211)

Servitute de trecere. Condiția de stabilire a servituții . Cuprins pe materii . Drept civil. Dreptul de proprietate. Dezmembrământ al dreptului de proprietate. Dreptul de servitute de trecere. Index alfabetic . Drept civil. - Servitute de trecere. C.civ . : art . 616. Prin loc înfundat – la care se referă art . 616 C.civ ., în baza căruia se poate stabili dreptul de servitute de trecere – se înțele acel teren care este înconjurat de alte proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra terenului dominant - care invoca dreptul de trecere - să aibă vreo posibilitate de ieșire la calea publică. Î.C.C.J ., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 1214 din 17 februarie 2005. Prin sentința civilă nr . 9167 din 17 septembrie 2003, Judecătoria Iași a respins acțiunea reclamantului C.N . de obligare a pârâtului S.N . a-i permite trecerea pe terenul său pentru a ajunge la drumul public.

Prin decizia civilă nr.111 din 10 februarie 2004, Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de reclamant. Instanțele au reținut, în esență, că nu există situația la care se referă art . 616 C.civ.pentru a se stabili servitutea invocată de reclamant. Recursul formulat de reclamant nu este fondat. Potrivit art.616 Cod civil „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”. Prin loc înfundat, se înțelege acel teren care este înconjurat de alte proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică.

În speță, terenul proprietatea reclamantului nu are caracter de loc înfundat, câtă vreme, din titlul de proprietate al autorului său, rezultă că terenul se învecinează la sud cu drumul comunal. În plus, nota de constatare încheiată la 11 decembrie 2001 de către Comisia comunală Mogoșești , de aplicare a Legii nr.18/1991, atestă că pentru toți proprietarii de teren din tarlaua 23, care nu au acces la șoseaua comunală, s-a creat un drum de exploatare în partea de est a tarlalei, între arabil și pășune. Mai trebuie observat că, fondul dominant nu se învecinează în mod direct cu fondul aservit, deoarece, pentru ca reclamantul să ajungă la terenul pârâtului, este obligatoriu să traverseze și o altă proprietate . Planșele nr.2 și 3 anexe la raportul de expertiză atestă situația mai sus menționată și de altfel, chiar expertul, referindu-se la titlurile de proprietate ale părților, constată că terenurile acestora nu se învecinează.

Așa fiind, urmează a constata că instanța a interpretat în mod corect dispozițiile legale referitoare la instituirea servituților de trecere, reținând că terenul reclamantului nu are caracter de loc înfundat, în sensul art . 616 Cod civil. În motivarea hotărârii, instanța de apel a avut în vedere toate probele administrate, referindu-se la titlul de proprietate al autorului reclamantului, la nota de constatare întocmită de comisia comunală, la concluziile raportului de expertiză, pe care le-a înlăturat, precum și la planșele nr . 2 și 3 anexe la raportul de expertiză, iar critica potrivit căreia instanța a acordat valoare absolută declarațiilor martorilor, în detrimentul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, privește modul de apreciere a probelor.

Pentru considerentele ce preced, s-a respins recursul declarat de reclamant.