ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3468/2011

Ședința publică din 4 noiembrie 2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 10 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava a

soluționat conflictul de competență intervenit între Judecătoria Suceava și

Tribunalul Suceava și a stabilit competența în favoarea Tribunalului Suceava, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată sub

nr. 1395 /86/2008 la această din urmă instanță.

Prin

sentința comercială nr. 925 din 11 martie 2009, s-au respins excepțiile lipsei

calității procesuale pasive ale pârâților Municipiul Suceava și Statul Român; a

admis acțiunea și a stabilit în favoarea reclamantei, o servitute, de trecere

asupra suprafeței de 154 mp proprietatea Statului, situat în Suceava, identică cu

parte din p.f. 485 din C.F. 763 a comunei cadastrale, identificat cu parcela a,b,c,d,e,f

în planul de situație (anexă la raportul de expertiză).

Pentru

a pronunța această sentință instanța a reținut că suprafața de teren asupra

căreia reclamanta SC F.C.T. SRL a solicitat instituirea unei servituți de trecere

este proprietatea statului și se află în administrarea Consiliului Local

Suceava, astfel că acestea au calitate procesuală pasivă.

Pe

fondul cauzei s-a reținut că reclamanta are în proprietate suprafața de 342 mp

teren situat în municipiul Suceava, care are natura de loc înfundat, neavând

cale de acces auto, fiind îndeplinite dispozițiile art. 616 C. civ. dar și art.

618 C. civ. potrivit cărora, proprietarul unui loc înfundat poate reclama o

trecere pe locul vecinului prin locul prin care ar pricinui cea mai mică pagubă

pentru cel pe al cărui teren se instituie servitutea.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel statul prin Ministerul Finanțelor Publice -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și pârâta SC

F.C.T. SRL.

În apelul Statului Român se critică încălcarea

dispozițiilor

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora instituirea

servituților asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura

în care sunt compatibile cu uzul sau interesul public.

În

subsidiar, s-au solicitat despăgubiri conform art. 616 C. civ. potrivit

raportului de expertiză care face o evaluare a pagubei.

În

apelul SC

F.C.T. SRL, s-a criticat sentința

susținându-se că potrivit unor înscrisuri noi, respectiv contractul

de

vânzare-cumpărare, proprietara terenului este H.E.

Prin

decizia nr. 128 din 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile

iar sentința a fost desființată și cauza trimisă spre rejudecare la Tribunalul

Suceava.

În

rejudecare, prin sentința nr. 831 din 22 februarie 2010 a Tribunalului Suceava s-a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Suceava prin

primar, s-a admis acțiunea reclamantei SC P.C. SA Suceava, și au fost obligate

pârâtele SC

F.C.T. SRL,

Municipiul

Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să permită

reclamantei trecerea cu mijloace auto și pietonal în limita de 3 m

(reprezentând 154 mp) la calea publică.

Pentru

a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că terenul pe care s-a

solicitat instituirea unei servituți de trecere este proprietatea Statului, și

în administrarea Municipiului Suceava, iar pe fond; urmare a administrării

probei cu expertiza s-a demonstrat că terenul reclamantei este înfundat în

sensul art. 616 C. civ. Prin aceeași expertiză s-au stabilit despăgubiri

potrivit art. 618 C. civ., dar această cerere nu poate fi soluționată date

fiind neînțelegerile dintre părți cu privire la modalitatea de achitare a despăgubirilor.

S-a concluzionat că ele pot fi solicitate printr-o acțiune separată.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâtele.

În

apelul său Statul Român arată, în esență, că servitutea instituită în favoarea

reclamantei afectează activitatea de utilitate publică a Municipiului Suceava

astfel că reclamanta datorează despăgubiri proporționale cu paguba ce s-ar

putea produce.

Apelantul

Municipiul Suceava, solicită să se constate lipsa capacității procesuale

pasive, deoarece acest teren aparține în prezent pârâtei S.C. F.C.T. S.R.L.

conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2814 din 3 septembrie 2009.

La

rândul său, în apelul declarat de pârâta S.C. F.C.T. S.R.L., recunoaște că este

proprietara terenului aservit dar subliniază faptul că terenul reclamantei nu

prezintă caracteristicile unui teren înfundat.

Prin

decizia nr. 38 din 15 aprilie 2011, s-au admis apelurile pârâtelor Statul Român

și Municipiul Suceava în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC P.C. SA

Suceava prin lichidator judiciar A.A.C.E.R. IPURL Suceava.

A

fost schimbată în parte sentința în sensul că, s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtelor Municipiul Suceava și Statul Român.

S-a

admis în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu SC F.C.T. SRL Suceava,

pe care a obligat-o să permită reclamantei să treacă cu mijloace auto pe

suprafața de 154 mp cu o lățime inițială de 4,31 m, intermediară de 3 m și

finală de 3,41 m. S-a respins ca nefondată cererea privind stabilirea unei

servituți de trecere pietonală.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța a reținut că, prin contractul de

vânzare-cumpărare nr.2 814 din 3 septembrie 2009, s-a făcut dovada că numita H.E.

a vândut imobilul constând în suprafață de 4900 mp din care face parte și

terenul aservit pârâtei SC F.C.T. SRL Suceava astfel că pârâtele Statul Român

și Municipiul Suceava nu au calitate procesuală pasivă în cauză.

Din

ansamblul probelor administrate în fondul cauzei s-a reținut că terenul pârâtei

prezintă caracteristicile de teren înfundat, fiind astfel incidente

dispozițiile art. 616 C. civ.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta SC F.C.T. SRL,

criticând-o ca fiind nelegală .

S-a

susținut că terenul reclamantei nu prezintă caracteristicile unui loc înfundat.

O

altă critică se referă la faptul că reclamanta a închiriat imobilul respectiv

terenul, astfel că nu are calitate procesuală activă în formularea unei acțiuni

de instituire a unei servituți.

Se

mai susține că reclamanta se află în procedura insolvenței, astfel că există

imposibilitatea de a obține despăgubiri pentru pagubele suferite prin

stabilirea servituții respective.

Recursul

este nefondat.

Încadrând

motivele de recurs în cele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., se

reține că:

În

cauză, instanțele au interpretat corect dispozițiile art. 616 C. civ. atunci

când au considerat că terenul reclamantei prezintă caracteristicile de loc

înfundat al fondului dominant, în sensul în care acesta nu are ieșire la calea publică

cu mijloace auto situație ce rezultă fără dubiu din ansamblul probelor

administrate. Dispozițiile art. 616 C. civ. devin aplicabile și atunci când

ieșirea la calea publică prezintă incoveniente grave, ceea ce echivalează cu o

posibilitate de ieșire și face ca locul să fie înfundat.

Astfel,

faptul că prin sentința civilă nr. 2674 din 24 iulie 2006 a Judecătoriei

Suceava în favoarea reclamantei se instituise o servitute pietonală

particularitățile acesteia (dimensiuni reduse și diferență de nivel de

aproximativ 0,50 m între trotuarul căii publice și traseul servituții

pietonale) impun concluzia la care au ajuns instanțele, respectiv imposibilitatea

obiectivă și absolută de ieșire a reclamantei la calea publică cu mijloace

auto.

Referitor

la motivul de recurs în care se invocă lipsa calității procesuale active a

reclamantei, deși textul art. 616 C. civ. prevede că proprietarul unui loc

înfundat poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru explorarea

fondului, doctrina și jurisprudența au statuat asupra faptului că, exercițiul

dreptului revine oricărui posesor

animo domini

, respectiv care își

fundamentează deținerea bunului pe voința de a poseda pentru sine. Deținerea

bunului de către reclamantă respectiv a terenului în suprafață de 316 mp este

dovedită cu contractul de închiriere nr. 1/3 din 15 ianuarie 2010 și a actului

adițional la acesta nr. 1/11 din 1 iulie 2010 și justifică calitatea procesuală

activă a acesteia.

În

ce privește susținerea pârâtei în sensul că reclamanta se află în procedura

insolvenței ceea ce ar crea imposibilitatea de a obține despăgubiri pentru

servitutea stabilită, urmează a se constata că aceasta este invocată pentru

prima dată în recurs cu încălcarea principiului omiso medio.

Din

cele ce preced urmează a conchide că, decizia recurată este temeinică și legală

, iar recursul va fi respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC

F.C.T. SRL SUCEAVA împotriva deciziei nr.

38 din 15

aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

4 noiembrie

2011.