ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83123)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83123) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Obligații

comerciale. Competență teritorială

În cererile privitoare la obligații comerciale

art.10 pct.4 Cod procedură civilă stabilește o competență alternativă,

reclamantul putând alege între instanța locului unde obligația a luat naștere

și aceea a locului plății, pe lângă instanța sediului principal al debitoarei, toate

instanțele fiind deopotrivă competente.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția

comercială decizia nr.446 din 12 februarie 2009)

Prin acțiune creditorul

B.I.F. solicită, în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. SRL, emiterea unei

somații de plată cu privire la suma reprezentând contravaloarea pieselor

furnizate debitoarei.

Prin sentința civilă nr.7708 din 18

august 2008 Judecătoria Brașov-Secția civilă admite excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Brașov, invocată din oficiu, și declină competența

de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Tulcea, reținând că, deși

reclamanta apreciază că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Brașov

întrucât obligația a luat naștere

la Brașov

, conform convenției, și plata, respectiv

compensarea parțială, a avut loc tot

la Brașov

potrivit ordinelor de

compensare anexate, între părți nu a intervenit un contract care să prevadă în

mod expres locul plății, ori locul nașterii obligației pentru a fi aplicabile

dispozițiile art.10 pct.4 Cod procedură civilă, iar potrivit art.59 Cod

comercial, în lipsă de clauză expresă, contractul trebuie să fie executat în

locul unde cel ce s-a obligat își avea stabilimentul său comercial, sau cel

puțin domiciliul ori reședința, la formarea contractului, ori – în speță –

domiciliul debitoarei, atrage competența teritorială a Judecătoriei Tecuci.

Prin sentința comercială nr.1780 din

22 septembrie 2008 Judecătoria Tulcea admite excepția de necompetență

teritorială a Judecătoriei Tulcea, invocată din oficiu, și dispune declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov și,

constatând intervenit un conflict negativ de competență, dispune înaintarea

dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând, pentru a decide astfel,

că potrivit dispozițiilor art.12 Cod procedură civilă reclamantul are alegerea

între mai multe instanțe deopotrivă competente - stabilite potrivit

prevederilor art.10 alin.1 și 4 Cod procedură civilă - în cererile privitoare

la obligațiile comerciale, în speță reclamantul creditor sesizând corect

Judecătoria Brașov ca instanța în a cărei circumscripție teritorială se află

atât locul în care a luat naștere obligația, cât și locul plății, legea

prevăzând o competență teritorială alternativă.

Investită cu soluționarea

conflictului negativ de competență în condițiile în care Judecătoria Brașov și

Judecătoria Tulcea s-au declarat necompetente a judeca pricina prin hotărâri

rămase irevocabile prin nerecurare, Înalta Curte reține ca fiind competentă

Judecătoria Brașov.

În cererile privitoare la obligații

comerciale – cum este cazul acțiunii de față – art.10 pct.4 Cod procedură

civilă stabilește o competență alternativă, reclamantul putând alege între

instanța locului unde obligația a luat naștere și aceea a locului plății, pe

lângă instanța sediului principal al debitoarei, toate instanțele fiind

deopotrivă competente.

În pricina de față, dând eficiență dispozițiilor art.12

Cod procedură civilă, reclamantul creditor a ales competența instanței locului

unde obligația a luat naștere și unde a avut loc și plata respectiv competența

Judecătoriei Brașov la care a înregistrat cererea sa.

În mod neîntemeiat Judecătoria Brașov

a reținut că reclamantul ar putea invoca dispozițiile art.10 pct.4 Cod

procedură civilă numai dacă ar fi inclus expres, în contractul încheiat cu

pârâta, ca plata să se facă în contul reclamantei deschis la o bancă având

sediul în raza sa de competență.

Astfel

fiind, constatându-se că reclamantul în cauză a fructificat dreptul conferit de

dispozițiile art.12 raportat la art.10 pct.4 Cod procedură civilă, urmează a fi

soluționat conflictul negativ de competență de față, cu aplicarea dispozițiilor

art.22 alin.5 Cod procedură civilă, stabilindu-se competența soluționării

litigiului în favoarea Judecătoriei Brașov.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-02-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 446/2009
ă nr. 1780 din 22 septembrie 2008 Judecătoria Tecuci admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Tecuci, invocată din oficiu, și dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov și, const
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83168)
Obligații comerciale. Competență teritorială. Criterii. Conflict negativ de competență. Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor. Index alfabetic : competență teritorială - conflict negativ de competență - excepție
ÎCCJ 2011-02-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 884/2011
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj reclamanta C.E. a chemat în judecată pârâta SC M.S. SRL pentru ca prin hotărârea ce
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82722)
Competență teritorială alternativă. Determinare în raport cu locul executării contractului Prevederile art.10 pct.1 C.proc. civ. nu sunt aplicabile în cazul în care, prin convenția părților, nu s-a stabilit locul executării obligației, într
ÎCCJ 2017-06-08
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1060/2017
: Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Totodată, conform art. 113 alin. (1) pct. 3
Sursă