ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1060/2017

HOTĂRÂRE

08.06.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1060/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la data de 24 octombrie 2016, sub nr. x/2016, creditoarea A. S.R.L. Brașov a chemat în judecată debitoarea S.C. B. S.R.L. Bacău, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să emită o ordonanță de plată obligând debitoarea la plata următoarelor sume: 13.921,21 RON debit restant; 1.154,92 RON daune moratorii de 0,1% pe zi de întârziere calculate până la data de 14.10.2016; obligarea la plata daunelor moratorii în cuantum de 0,1% în continuare de la 15.10.2016 până la data plății efective a debitului, și, 200 RON cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 826, pronunțată la data de 07 februarie 2017, în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Brașov a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Brașov invocată de debitoarea S.C. B. S.R.L. și în consecință: a declinat competența de soluționare a ordonanței de plată formulate de creditoarea S.C. A. S.R.L. Brașov, împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L. Bacău, în favoarea Judecătoriei Bacău; a lăsat nesoluționată excepția de necompetență materială invocată de debitoare.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut următoarele aspecte:

Prezenta cauză are ca obiect pretențiile izvorâte din Contractul de furnizare x/17.02.2016 încheiat la data de 29.01.2008, între creditoarea S.C. A. S.R.L., în calitate de vânzător și debitoarea S.C. B. S.R.L., în calitate de cumpărătoare.

La art. 20 din contract este prevăzut că orice litigiu patrimonial decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, va fi soluționat pe cât posibil pe cale amiabilă sau prin Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Brașov, hotărârea arbitrală fiind definitivă și obligatorie.

Potrivit art. 1015 N. C. proc. civ.: dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.014 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Art. 107 N. C. proc. civ. cuprinde regula generală în materie de competență teritorială de ordine privată: Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Art. 113 N. C. proc. civ. cuprinde alte instanțe care ar fi deopotrivă competentă pe lângă cea de la art. 107 N. C. proc. civ., fiind o competență teritorială alternativă, la pct. 3 fiind prevăzută competența instanței instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației .

Art. 126 N. C. proc. civ. reglementează alegerea de competență: Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Instanța a constatat că debitoarea are sediul în municipiul Bacău, iar din contract nu reiese că s-a prevăzut ca și loc al executării contractului în municipiul Brașov. Din cuprinsul art. 1 din contract reiese fără dubiu că achiziționarea bunurilor obiect al contractului se va face din magazinul A. situat în Bacău, str. x, iar plata urma să se facă cu OP, în termen de 7 zile calendaristice de la data emiterii facturii . Din cuprinsul facturilor emise în baza contractului reiese că plățile trebuiau efectuate în contul creditoarei deschis la C. Bacău. Ca atare, instanța a reținut că locul executării trebuie să fie indicat explicit în contract pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 113 pct. 3, altfel aplicându-se art. 107 din C. proc. civ., or în contractul dedus judecății se prevede expres locul executării parțiale a contractului, însă acela este municipiul Bacău și nu municipiul Brașov.

Reținând și prevederile art. 107 C. proc. civ. alin. (1), instanța a constatat că, în cauza dedusă judecății necompetența teritorială este de ordine privată și nu putea fi invocată de instanță din oficiu, ci doar de pârât prin întâmpinare (cum s-a și întâmplat) sau cel mai târziu la primul termen dacă întâmpinarea nu este obligatorie, astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 alin. (3) din noul C. proc. civ.

În consecință, pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) N. C. proc. civ., reținând că debitoarea are sediul în municipiul Bacău, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Bacău.

Instanța a lăsat nesoluționată excepția de necompetență materială invocată de debitoare, întrucât aceasta are caracter subsidiar excepției necompetenței teritoriale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 29 martie 2017, sub nr. x/2016.

Judecătoria Bacău, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 2606/2017, pronunțată la data de 20 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2016, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău; a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "ordonanță de plată", formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L. Brașov, în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L. Bacău, în favoarea Judecătoriei Brașov; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Bacău și Judecătoria Brașov, și a dispus suspendarea judecații și înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele motive:

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Totodată, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

În cauză, a reținut instanța, în cuprinsul contractului de furnizare x/17.02.2016 încheiat la data de 29.01.2008, între creditoarea S.C. A. S.R.L., în calitate de vânzător, și debitoarea S.C. B. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, a fost indicat contul creditoarei deschis la C. Brașov și cel deschis la Trezoreria Brașov, tocmai pentru efectuarea plății produselor achiziționate, prin virament bancar în aceste conturi, aspect care rezultă inclusiv din faptul că, potrivit Ordinului de plată nr. x/20.07.2016 aflat la dosar, plata parțială a facturii fiscale nr. x/05.07.2016 enumerate în cuprinsul cererii de chemare în judecată ca temei al pretențiilor solicitate, a fost efectuată în contul creditoarei deschis la Trezoreria municipiului Brașov, acesta fiind locul stabilit de părți pentru executarea obligației de plată.

În acest context, instanța a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care atrag competența de soluționare a prezentei ordonanțe de plată în favoarea Judecătoriei Brașov, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art. 116 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Brașov și Judecătoria Bacău- s-au declarat, deopotrivă, necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, în considerarea argumentelor ce succed:

În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv, ordonanță de plată, acesteia nu-i sunt incidente numai dispozițiile art. 107 Noul C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 Noul C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 3 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107- 112, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Se observă, deci, că, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., o competență alternativă.

Se pot reține, de asemenea, și prevederile cuprinse în art. 116 Noul C. proc. civ., potrivit cărora, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Brașov, creditoarea A. S.R.L. Brașov a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, și, prin urmare, această instanță nu mai putea să dispună, din oficiu, sau la cererea oricăreia dintre părți, declinarea competenței, declarându-se necompetentă prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenței, care nu este de ordine publică.

Norma de procedură trebuie interpretată în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanța competentă nu poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, cum, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente, aceste dispoziții regăsindu-se, de altfel, și în redactarea art. 12 C. proc. civ. de la 1865.

Regula înscrisă în art. 107 Noul C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial- ceea ce nu este cazul în speță.

Din aceasta perspectivă, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 107, raportate la cele ale art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., care stabilesc competența alternativă în soluționarea prezentei cauze, normele fiind, în acest caz, dispozitive, motiv pentru care creditoarea a avut posibilitatea să aleagă între instanța de la domiciliul pârâtei sau instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligației, competența teritorială fiind relativă, iar normele care o reglementează, de ordine privată, având, în principiu, caracter dispozitiv.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în speță, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Brașov, și, în considerarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., coroborate cu art. 116 Noul C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,