ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1500/2017

HOTĂRÂRE

19.10.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1500/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, la data de 24 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brașov a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L. Florești, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin formularea cu rea- credință a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, respinsă în mod definitiv prin decizia nr. 608/Ap din 22.04.2015, și plata despăgubirii în valoare de 30.000 RON din cauțiunea cu aceeași valoare constituită de către pârâtă în cadrul dosarului nr. x/2015; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de formularea și soluționarea cauzei. În drept, au fost invocate prevederile art. 30 și urm. C. proc. civ., art. 41, art. 45 și art. 72 din Legea nr. 85/2014, art. 1349 și urm., art. 1381 și art. 1385 din C. civ.

Legal citată, pârâta S.C. B. S.R.L. Florești a formulat întâmpinare, la data de 02 august 2016, prin care a invocat: excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov; excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov; excepția nelegalei timbrări și excepția autorității de lucru judecat, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 850/C, pronunțată la data de 16 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Brașov invocate de pârâta S.C. B. S.R.L., și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Brașov, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Turda.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ. și ale art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. și că, în speță, valoarea obiectului cererii dedusă judecății se situează sub pragul prevăzut de textul legal, iar sediul pârâtei se află în circumscripția Judecătoriei Turda, astfel cum rezultă din informațiile furnizate de site-ul acestei instanțe.

Dispozițiile art. 41, art. 46 și art. 72 din Legea nr. 85/2014, invocate de societatea reclamantă, a considerat instanța că nu sunt incidente în speță și nu pot atrage competența Tribunalului Brașov în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la data de 18 ianuarie 2017, sub nr. x/2016.

Judecătoria Turda, prin sentința civilă nr. 419/2017, pronunțată la data de 09 martie 2017, în dosarul nr. x/2016, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. Brașov, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. Sălicea, în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Conform art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditor, la cererea debitorului, formulată în termenul prevăzut la alin. (3), judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței, dar nu mai mult de 40.000 RON. Dacă judecătorul- sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest caz, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credință a unei astfel de cereri, conform dispoziției judecătorului-sindic (art. 72 alin. (4).

Instanța a reținut că aceste prevederi stabilesc o competență specială de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor pentru solicitarea cu rea- credință a deschiderii procedurii insolvenței față de un debitor, în favoarea judecătorului sindic. Astfel, art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că toate procedurile prevăzute de capitolul referitor la insolvență, cu excepția apelului, sunt de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței, și, având în vedere că sediul debitoarei A. S.R.L. se află în municipiul Brașov, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Tribunalul Brașov și Judecătoria Turda- s-au declarat, deopotrivă, necompetente material să soluționeze cauza, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., în emiterea regulatorului de competență urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 72 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, coroborat cu art. 41 alin. (1), prin raportare la art. 45 alin. (1) lit. r) din aceeași lege, și a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov- sindic, în considerarea argumentelor ce succed:

Este adevărat că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30 și urm. din C. proc. civ., și raportat la prevederile art. 1349 și urm., art. 1381 și art. 1385 C. civ., dar și pe art. 46 și art. 72 din Legea nr. 85/2014.

Însă, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, "(1) În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditor, la cererea debitorului, formulată în termenul prevăzut la alin. (3), judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței, dar nu mai mult de 40.000 RON. (4) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest caz, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea- credință a unei astfel de cereri, conform dispoziției judecătorului-sindic".

În lumina acestor prevederi, între atribuțiile judecătorului- sindic se regăsește și judecarea acțiunilor introduse de debitorul care nu este în stare de insolvență la plata de despăgubire din cauțiunea consemnată în dosarul de deschidere a procedurii insolvenței, spre a fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea- credință a unei astfel de cereri.

Or, prin prezenta acțiune, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brașov a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. Florești la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin formularea cu rea- credință a cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva sa, respinsă în mod definitiv, și plata despăgubirii în valoare de 30.000 RON din cauțiunea cu aceeași valoare constituită de către pârâtă în cadrul dosarului nr. x/2015, după cum s-a invocat expres în motivarea acțiunii fiind indicat temeiul art. 30 și urm. din C. proc. civ., și raportat la art. 1349 și urm., art. 1381 și art. 1385 C. civ., dar și art. 46 și art. 72 din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, acțiunea dedusă judecății nu este una de drept comun, ci este supusă procedurii speciale reglementate de Legea nr. 85/2014, iar soluționarea acțiunii formulate potrivit art. 72 alin. (1) și alin. (4) din Lege intră în competența judecătorului sindic, potrivit acestor dispoziții. Sintagma "principalele atribuții ale judecătorului- sindic" nu numai că nu exclude competența acestuia și pentru alte cereri și procese în care este implicat debitorul din procedură, ci, din contră, o bună și efectivă administrare a procedurii comportă interpretarea extensivă a dispozițiilor din Legea nr. 85/2014.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate și în raport de obiectul cauzei, care ține de insolvență- acțiune în despăgubire din cauțiunea consemnată, pentru introducerea cu rea- credință a cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditor, și, deci, reprezintă, o cerere în materie de insolvență-, având în vedere faptul că instanța pe rolul căreia s-a aflat dosarul de fond privitor la procedura insolvenței debitoarei- reclamanta S.C. A. S.R.L. Brașov, s.n., este Tribunalul Brașov, Înalta Curte constată că în speță competența de soluționare a cauzei revine acestui tribunal și, în considerarea prevederilor art. 95 pct. 4 Noul C. proc. civ., urmează a stabili competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,