ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 815/2017

HOTĂRÂRE

09.05.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 815/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Iași la data de 6.09.2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Timișoara, obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 12650,73 RON preț neachitat rezultând din facturi emise de reclamantă și obligarea la plata dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza relațiilor comerciale derulate din anul 2012 pârâta a achiziționat pe baza unor comenzi telefonice mai multe piese auto, iar din luna mai 2014 pârâta a încetat a mai onora plata facturilor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1719 C. civ.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 1305 din 8 februarie 2017, Judecătoria Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, în aplicarea art. 107 C. proc. civ., că Judecătoria Timișoara este instanța competentă în soluționarea cauzei având în vedere că domiciliul pârâtei S.C. B. S.R.L. Timișoara este în Timișoara.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. x/2016.

La primul termen de judecată din 11.04.2017 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 3649 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, fiind dispusă declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și trimiterea cauzei către instanța ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în speța de față obiectul acțiunii îl reprezintă pretenții, competență atrasă de art. 107 C. proc. civ., fiind astfel în prezența unei competențe de ordine privată și nu de ordine publică.

Totodată, a reținut că dacă pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanța unde a fost introdusă cererea a devenit competentă, neputând invoca această excepție din oficiu, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei, a mai reținut instanța, pârâtei i-a fost comunicată o copie după cererea de chemare în judecată și înscrisuri, fiind citată cu mențiunea de a depune întâmpinare în 25 de zile, însă aceasta nu a dat curs solicitării. Cum nu a fost depusă întâmpinarea, nu a fost nici invocată excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, Judecătoria Iași devenind competentă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că Judecătoria Iași a fost învestită cu o acțiune în pretenții al cărei obiect îl constituie obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. Timișoara la plata sumei de 12650,73 RON, preț neachitat rezultând din facturi emise de reclamantă și obligarea la plata dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată, deci cu o acțiune personală.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică sau privată, cea de ordine publică circumscriindu-se cazurilor încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, ale încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, precum și ale încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, în toate celelalte cazuri necompetența fiind de ordine privată.

În raport de aceste precizări, se constată că în speță se pune în discuție excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, care se supune dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Întrucât aceste norme sunt de competență teritorială relativă, nesocotirea lor putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât și numai până la prima zi de înfățișare, în caz contrar instanța sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

Se reține că în speță, dispozițiile art. 131 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, Judecătoria Iași trebuia să constate că este competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

Înalta Curte apreciază că acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opțiunea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Iași s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale anterior evocate.

Așa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția Civilă.