ÎCCJ, decizie (scj.ro #82722)

Competență teritorială

alternativă.  Determinare în raport cu locul executării contractului

Prevederile art.10

pct.1 C.proc. civ. nu sunt aplicabile în cazul în care, prin convenția

părților, nu s-a stabilit locul executării obligației, într-o atare situație

urmând a fi aplicată regula de drept comun prevăzută de art. 5 C.proc. civ., în

sensul că este competentă teritorial instanța de la domiciliul sau, după caz,

sediul pârâtului.

Secția civilă, decizia

nr.120 din 22 ianuarie 2002

Tribunalul Vâlcea,

prin sentința civilă nr.48 din 8 februarie 2000, a admis excepția de

necompetență teritorială invocată de pârâți și și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a avut în vedere prevederile art.5 C.proc.civ.,

reținând că toți pârâții își au domiciliul (persoanele fizice) și sediul

(persoana juridică) în București.

De menționat că

reclamanții, prin cererea de chemare în judecată au indicat sediul pârâtei SC

„J.I.” S.R.L. în Călimănești, când, în realitate, conform certificatului de

înmatriculare, este în București.

A mai reținut  instanța că natura litigiului este civilă, iar nu

comercială, având în vedere că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții

R.S. și R.R. au solicitat, în principal, obligarea în solidar a pârâților,

persoane fizice și persoane juridice, la restituirea sumelor împrumutate și a

dobânzilor aferente.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, susținând că în mod

greșit  prima instanța și-a declinat competența de soluționare a cauzei

pentru că, fiind vorba de o competență alternativă, reclamantul are alegerea

și, în plus, litigiul are un caracter comercial.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr.83 din 5 septembrie 2000, a

admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza pentru judecarea

fondului Tribunalului Vâlcea, reținând că este vorba de o competență

alternativă și deci se aplică nu numai  dispozițiile art.5 C.proc.civ., ci

și cele prevăzute de art.10. A reținut, de asemenea, că, în conformitate cu

prevederile art.12 C.proc.civ., în această situație alegerea instanței o are

reclamantul.

Recursul declarat de pârâți este fondat.

Este de reținut, în primul rând, că natura juridică a litigiului este civilă,

astfel cum corect a stabilit prima instanță, întrucât din actul de împrumut

rezultă că acesta a intervenit numai între persoane fizice, fiind deci un

împrumut reglementat de art.1586 și următoarele C.civ.

Este de reținut, de asemenea, că norma înscrisă în art.5 C.proc.civ. are

valoarea unei norme de drept comun în materia competenței teritoriale, iar

toate celelalte forme ale competenței teritoriale nu constituie decât derogări

de la dreptul comun.

Articolul 10 C.proc.civ. stabilește că, în afară de instanța domiciliului

pârâtului mai sunt competente (competență alternativă),  instanța locului

executării contractului.

Instanța de apel, reținând acest aspect teoretic, precum și prevederea art.12

C.proc.civ., care statuează că reclamantul are alegerea, când sunt mai multe

instanțe competente să soluționeze cauza, a considerat că Tribunalul Vâlcea are

competența teritorială de soluționare a cauzei conform alegerii făcute de către

reclamanți.

Raționamentul instanței de apel pornește de la o analiză incompletă a art.10

pct.1 C.proc.civ., care  se  referă la  „instanța locului

prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligației”.

În speță, convențiile nu prevăd locul executării obligației și, în această

situație, în care părțile nu au stipulat locul unde obligația urmează să fie

executată, prevederile art.10 pct.1 nu-și mai găsesc aplicarea.

Chiar dacă s-ar considera că au fost executate unele plăți, ele s-au efectuat

și la Vâlcea și la București, iar  conform art.983 C.civ., când există

îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate, recursul,se admite,se casează

decizia recurată și se respinge ca nefondat apelul formulat de către reclamanți

împotriva sentinței pronunțate de către Tribunalul Vâlcea, care se menține.