ÎCCJ, decizie (scj.ro #84028)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84028) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Plângere împotriva rezoluției

procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Infracțiuni la regimul

drepturilor de proprietate intelectuală și industrială.

Competență

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea

împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

plângere împotriva

rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale

-

infracțiuni la

regimul drepturilor de proprietate intelectuală și industrială

-

competență

C.

proc

.

pen

.,

art. 27 pct. 1 lit. e

1

)

, art. 278

1

Conform art. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

.,

competența de a judeca plângerea împotriva rezoluției procurorului de

neîncepere a urmăririi penale îi aparține judecătorului de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță. Prin urmare, competența de

a judeca plângerea împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a

urmăririi penale pentru infracțiunile la regimul de proprietate

intelectuală și industrială, cum este infracțiunea de

contrafacere prevăzută în Legea nr. 129/1992 privind protecția

desenelor și modelelor industriale, îi aparține judecătorului de

la tribunal, tribunalul constituind, conform art. art. 27 pct. 1 lit. e

1

)

C.

proc

.

pen

.,

instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în

primă instanță, inclusiv în cazul în care rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale a fost emisă de procurorul de la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

I.C.C.J., secția penală,

sentința nr. 1307 din 29 iunie 2009

La data de

15 mai 2007, societatea comercială B. a formulat plângere împotriva

numiților A.D. (administrator la societatea comercială P.), A.A.

(reprezentant al societății comerciale P.), P.C. (director al societății

comerciale P.), X.K. (director general al societății comerciale P.),

respectiv, împotriva societății comerciale P.A., societății

comerciale P. și societății comerciale S., prin care a solicitat

efectuarea de cercetări față de aceste persoane sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de contrafacere a desenului sau

modelului industrial, prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr.

129/1992, nemodificată, și de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni, prevăzută în art.

323 C

.

pen

.

În motivarea plângerii

s-a arătat că, începând cu data de 12 decembrie

2006, A

.A. a inițiat și organizat, alături de ceilalți

făptuitori, o susținută activitate de oferire spre vânzare,

vânzare, import, folosire sau stocare a unor

profile

de aluminiu ce formau obiectul protecției unui certificat de înregistrare

a desenului sau modelului industrial din 24 noiembrie 2003, eliberat de Oficiul

de Stat pentru Invenții și Mărci, în vederea punerii în

circulație ori folosirii acestora pe teritoriul României, fără

acordul societății comerciale B.

Partea

vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000.000

euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin faptele de contrafacere descrise în

conținutul plângerii.

La data de 3 februarie

2009, prin rezoluția nr. 1536/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire

penală și criminalistică s-a dispus neînceperea urmăririi

penale în legătură cu plângerea formulată de societatea

comercială B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute în art.

323 C

.

pen

.

și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, cu aplicarea art.

13 C

.

pen

., în modalitățile constând în

oferirea spre vânzare, vânzarea ori folosirea, fără drept, a

produselor protejate, întrucât fapta nu există.

Totodată, în temeiul

art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C.

proc

.

pen

., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în

legătură cu plângerea aceleiași părți

vătămate sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, cu aplicarea

art.

13 C

.

pen

.,

în modalitățile constând în importul sau stocarea în vederea punerii

în circulație pe teritoriul României a

profilelor

de aluminiu protejate, întrucât faptele concrete comise de societatea

comercială P. nu sunt prevăzute de legea penală.

Prin rezoluția din

18 martie

2009 a

procurorului șef al

Secției de urmărire penală și criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată

de partea vătămată împotriva soluției adoptată în

dosarul nr. 1536/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției

partea vătămată, în temeiul art.

278

1

C

.

proc

.

pen

., a

formulat plângere în fața judecătorului, prin care a solicitat

desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei

procurorului, în vederea începerii urmăririi penale față de

făptuitorii mai sus arătați.

Examinând cauza, din

oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că, în conformitate cu dispozițiile art.

29 C

.

proc

.

pen

., nu are

competența materială de a soluționa plângerea introdusă de

partea vătămată, această competență revenind în

primă instanță tribunalului, așa cum rezultă din

dispozițiile art. 27 din același cod.

În art.

27 C

.

proc

.

pen

. se

folosesc mai multe criterii pentru determinarea infracțiunilor care sunt

date în competența de primă instanță a tribunalului:

enumerarea articolelor și alineatelor din Codul penal care denumesc

infracțiunile și prevăd forme agravate; o denumire generală

prin indicarea urmărilor produse prin săvârșirea

infracțiunii intenționate - moartea sau sinuciderea victimei;

trimiterea la dispozițiile din legi speciale care prevăd o asemenea

competență.

Cel de-al treilea

criteriu folosește, în primul rând, o denumire caracterizată a unor

infracțiuni prevăzute în legi speciale, cum sunt:

- infracțiunea de

spălare a banilor, precum și infracțiunile privind traficul

și consumul ilicit de droguri, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru

prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și

pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a

finanțării actelor de terorism și Legea nr. 143/2000 privind

combaterea traficului și consumului ilicit de droguri;

-

infracțiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta

privește sistemul bancar;

- infracțiunile la

regimul drepturilor de proprietate intelectuală și industrială

(art. 27 pct. 1 lit. e

1

C.

proc

.

pen

.).

Acest text - art. 27 pct.

1 lit. e

1

) C.

proc

.

pen

.

a fost introdus prin art. V din O. U. G. nr. 190/2005, publicată în

Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1179 din 28 decembrie 2005.

Prin ordonanța de

urgență a guvernului menționată s-au dat în competența

tribunalului infracțiunile la regimul drepturilor de proprietate

intelectuală și industrială.

Legea nr. 129/1992

privind protecția desenelor și modelelor industriale face parte din

categoria legilor speciale care reglementează dreptul de proprietate

intelectuală și industrială (a se vedea, printre altele,

lucrarea „Infracțiuni prevăzute în legi speciale”, Comentarii și

explicații, vol. I, Mihai Adrian

Hotca

și

Maxim

Dobrinoiu

, Editura C.H.

Beck

,

p. 625 și următoarele) - lucrare care la capitolul „Aspecte

procesuale” se referă și la competența de judecată în

primă instanță ce revine tribunalului.

Adoptând sistemul

determinării competenței materiale prin criterii obiective,

înseamnă că trebuia sesizată acea instanță de

judecată care are competența de a judeca în funcție de

infracțiunea la care se referă plângerea.

Cum infracțiunea

prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 este dată

în competența tribunalului, urma ca persoana vătămată

să adreseze plângerea Tribunalului București, competent să

judece în primă instanță.

Faptul că

soluția de netrimitere în judecată a fost dată de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu atrage

competența instanței superioare de a soluționa plângerea

formulată de partea vătămată, prin încălcarea normelor

de competență materială instituită prin Secțiunea I,

Capitolul I, Titlul II din Codul de procedură penală.

Potrivit art. 197 alin.

(2) C.

proc

.

pen

.,

dispozițiile relative la competența după materie sau după

calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia

și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute

sub sancțiunea nulității absolute.

În consecință,

competența materială de a judeca în primă instanță

infracțiunile prevăzute în Legea nr. 192/1992 revine tribunalului,

motiv pentru care plângerea formulată de petiționara societatea comercială

B. împotriva rezoluției nr. 1536/P/2008 din 3 februarie 2009 dată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Secția de urmărire penală și criminalistică -

Serviciul pentru coordonarea activității Ministerului Public în

domeniul drepturilor de proprietate intelectuală a fost trimisă la

Tribunalul București, spre competentă soluționare, prin

sentință definitivă.

Notă: În urma republicării Legii

nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale în

M. Of. nr. 876 din 20 decembrie 2007, infracțiunea de contrafacere se

regăsește în prevederile art. 52 din legea

menționată.