ÎCCJ, decizie (scj.ro #84028)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84028) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Plângere împotriva rezoluției
procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Infracțiuni la regimul
drepturilor de proprietate intelectuală și industrială.
Competență
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea
împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
plângere împotriva
rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale
-
infracțiuni la
regimul drepturilor de proprietate intelectuală și industrială
-
competență
C.
proc
.
pen
.,
art. 27 pct. 1 lit. e
1
)
, art. 278
1
Conform art. 278
1
alin. (1) C.
proc
.
pen
.,
competența de a judeca plângerea împotriva rezoluției procurorului de
neîncepere a urmăririi penale îi aparține judecătorului de la
instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să
judece cauza în primă instanță. Prin urmare, competența de
a judeca plângerea împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a
urmăririi penale pentru infracțiunile la regimul de proprietate
intelectuală și industrială, cum este infracțiunea de
contrafacere prevăzută în Legea nr. 129/1992 privind protecția
desenelor și modelelor industriale, îi aparține judecătorului de
la tribunal, tribunalul constituind, conform art. art. 27 pct. 1 lit. e
1
)
C.
proc
.
pen
.,
instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în
primă instanță, inclusiv în cazul în care rezoluția de
neîncepere a urmăririi penale a fost emisă de procurorul de la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
I.C.C.J., secția penală,
sentința nr. 1307 din 29 iunie 2009
La data de
15 mai 2007, societatea comercială B. a formulat plângere împotriva
numiților A.D. (administrator la societatea comercială P.), A.A.
(reprezentant al societății comerciale P.), P.C. (director al societății
comerciale P.), X.K. (director general al societății comerciale P.),
respectiv, împotriva societății comerciale P.A., societății
comerciale P. și societății comerciale S., prin care a solicitat
efectuarea de cercetări față de aceste persoane sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor de contrafacere a desenului sau
modelului industrial, prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr.
129/1992, nemodificată, și de asociere în vederea
săvârșirii de infracțiuni, prevăzută în art.
323 C
.
pen
.
În motivarea plângerii
s-a arătat că, începând cu data de 12 decembrie
2006, A
.A. a inițiat și organizat, alături de ceilalți
făptuitori, o susținută activitate de oferire spre vânzare,
vânzare, import, folosire sau stocare a unor
profile
de aluminiu ce formau obiectul protecției unui certificat de înregistrare
a desenului sau modelului industrial din 24 noiembrie 2003, eliberat de Oficiul
de Stat pentru Invenții și Mărci, în vederea punerii în
circulație ori folosirii acestora pe teritoriul României, fără
acordul societății comerciale B.
Partea
vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000.000
euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin faptele de contrafacere descrise în
conținutul plângerii.
La data de 3 februarie
2009, prin rezoluția nr. 1536/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire
penală și criminalistică s-a dispus neînceperea urmăririi
penale în legătură cu plângerea formulată de societatea
comercială B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor
prevăzute în art.
323 C
.
pen
.
și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, cu aplicarea art.
13 C
.
pen
., în modalitățile constând în
oferirea spre vânzare, vânzarea ori folosirea, fără drept, a
produselor protejate, întrucât fapta nu există.
Totodată, în temeiul
art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C.
proc
.
pen
., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în
legătură cu plângerea aceleiași părți
vătămate sub aspectul săvârșirii infracțiunii
prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, cu aplicarea
art.
13 C
.
pen
.,
în modalitățile constând în importul sau stocarea în vederea punerii
în circulație pe teritoriul României a
profilelor
de aluminiu protejate, întrucât faptele concrete comise de societatea
comercială P. nu sunt prevăzute de legea penală.
Prin rezoluția din
18 martie
2009 a
procurorului șef al
Secției de urmărire penală și criminalistică din
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată
de partea vătămată împotriva soluției adoptată în
dosarul nr. 1536/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Împotriva rezoluției
partea vătămată, în temeiul art.
278
1
C
.
proc
.
pen
., a
formulat plângere în fața judecătorului, prin care a solicitat
desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei
procurorului, în vederea începerii urmăririi penale față de
făptuitorii mai sus arătați.
Examinând cauza, din
oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată
că, în conformitate cu dispozițiile art.
29 C
.
proc
.
pen
., nu are
competența materială de a soluționa plângerea introdusă de
partea vătămată, această competență revenind în
primă instanță tribunalului, așa cum rezultă din
dispozițiile art. 27 din același cod.
În art.
27 C
.
proc
.
pen
. se
folosesc mai multe criterii pentru determinarea infracțiunilor care sunt
date în competența de primă instanță a tribunalului:
enumerarea articolelor și alineatelor din Codul penal care denumesc
infracțiunile și prevăd forme agravate; o denumire generală
prin indicarea urmărilor produse prin săvârșirea
infracțiunii intenționate - moartea sau sinuciderea victimei;
trimiterea la dispozițiile din legi speciale care prevăd o asemenea
competență.
Cel de-al treilea
criteriu folosește, în primul rând, o denumire caracterizată a unor
infracțiuni prevăzute în legi speciale, cum sunt:
- infracțiunea de
spălare a banilor, precum și infracțiunile privind traficul
și consumul ilicit de droguri, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și
pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a
finanțării actelor de terorism și Legea nr. 143/2000 privind
combaterea traficului și consumului ilicit de droguri;
-
infracțiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta
privește sistemul bancar;
- infracțiunile la
regimul drepturilor de proprietate intelectuală și industrială
(art. 27 pct. 1 lit. e
1
C.
proc
.
pen
.).
Acest text - art. 27 pct.
1 lit. e
1
) C.
proc
.
pen
.
a fost introdus prin art. V din O. U. G. nr. 190/2005, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1179 din 28 decembrie 2005.
Prin ordonanța de
urgență a guvernului menționată s-au dat în competența
tribunalului infracțiunile la regimul drepturilor de proprietate
intelectuală și industrială.
Legea nr. 129/1992
privind protecția desenelor și modelelor industriale face parte din
categoria legilor speciale care reglementează dreptul de proprietate
intelectuală și industrială (a se vedea, printre altele,
lucrarea „Infracțiuni prevăzute în legi speciale”, Comentarii și
explicații, vol. I, Mihai Adrian
Hotca
și
Maxim
Dobrinoiu
, Editura C.H.
Beck
,
p. 625 și următoarele) - lucrare care la capitolul „Aspecte
procesuale” se referă și la competența de judecată în
primă instanță ce revine tribunalului.
Adoptând sistemul
determinării competenței materiale prin criterii obiective,
înseamnă că trebuia sesizată acea instanță de
judecată care are competența de a judeca în funcție de
infracțiunea la care se referă plângerea.
Cum infracțiunea
prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 este dată
în competența tribunalului, urma ca persoana vătămată
să adreseze plângerea Tribunalului București, competent să
judece în primă instanță.
Faptul că
soluția de netrimitere în judecată a fost dată de Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu atrage
competența instanței superioare de a soluționa plângerea
formulată de partea vătămată, prin încălcarea normelor
de competență materială instituită prin Secțiunea I,
Capitolul I, Titlul II din Codul de procedură penală.
Potrivit art. 197 alin.
(2) C.
proc
.
pen
.,
dispozițiile relative la competența după materie sau după
calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia
și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute
sub sancțiunea nulității absolute.
În consecință,
competența materială de a judeca în primă instanță
infracțiunile prevăzute în Legea nr. 192/1992 revine tribunalului,
motiv pentru care plângerea formulată de petiționara societatea comercială
B. împotriva rezoluției nr. 1536/P/2008 din 3 februarie 2009 dată de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Secția de urmărire penală și criminalistică -
Serviciul pentru coordonarea activității Ministerului Public în
domeniul drepturilor de proprietate intelectuală a fost trimisă la
Tribunalul București, spre competentă soluționare, prin
sentință definitivă.
Notă: În urma republicării Legii
nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale în
M. Of. nr. 876 din 20 decembrie 2007, infracțiunea de contrafacere se
regăsește în prevederile art. 52 din legea
menționată.