ÎCCJ, decizie (scj.ro #83461)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83461) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract
de închiriere. Chirie restantă. Penalități de întârziere.
Cuprins
pe
materii
:
Drept
comercial.Contracte
.
Partea
specială.Contract
de
închiriere
Index
alfabetic
:
-
chirie
restantă
-contract
comercial
-contract de
închiriere
-
disciplină
contractuală
-
părți
contractante
-
penalități
de
întârziere
Legea
nr.469/2002
Potrivit
art.4
alin
.(
3) din
Legea
nr.469/2002
privind
unele
măsuri
pentru
întărirea
disciplinei
contractuale
,
în
contractele
comerciale
,
în
cazul
neândeplinirii
obligațiilor
prevăzute
în
contract,
totalul
penalităților
pentru
întârziere
nu
poate
depăși
cuantumul
sumei
asupra
căreia
sunt
calculate, cu
excepția
cazului
în
care,
prin
contract, s-a
stipulat
contrariul
.
(
Secția
comercială
,
decizia
nr.3186 din 25
octombrie
2006)
Reclamanta
SC R.
SRL
Brașov
,
în
contradictoriu
cu
pârâta
SC C. SA
Brașov
,
a
solicitat
să
se
dispună
obligarea
pârâtei
la
plata
sumei
de 2.550.548.108 lei,
reprezentând
chiria
restantă
,
în
cuantum
de 403.595.673 lei,
aferentă
perioadei
noiembrie
1997 –
septembrie
2003
și
penalități
aferente
acestei
perioade
,
în
sumă
de 2.146.952.429 lei, cu
cheltuieli
de
judecată
.
Prin
sentința
civilă
nr.606/C din 22
iunie
2005,
Tribunalul
Brașov
,
Secția
Comercială
și
de
Contencios
Administrativ
, a
respins
cererea
privind
emiterea
hotărârii
care
să
consfințească
învoiala
părților
din 29
aprilie
2005.
S-
a
admis
în
parte
acțiunea
,
precizată
de
rclamantă
.
Pârâta
a
fost
obligată
să-i
plătească
reclamantei
penalități
de
întârziere
,
în
sumă
de 2.146.952.429 lei,
aferente
perioadei
noiembrie
1997 –
septembrie
2003
și
cheltuieli
de
judecată
,
reprezentând
taxe
judiciare
în
sumă
de 51.607.030 lei,
Pretențiile
în
sumă
de 403.595.673 lei,
reprezentând
chirie
restantă
(
achitată
cu
ordinele
de
plată
nr.97 din 16
iunie
2005
și
nr.95 din 21
iunie
2005) , au
fost
respinse
.
Pentru
a
pronunța
această
sentință
, prima
instanță
a
reținut
că
la 4
februarie
2003,
pârâta
avea
un debit
constând
în
chirie
restantă
în
valoare
de 407.279.206 lei,
echivalentul
a 11.663 EURO,
sumă
datorată
la 31
decembrie
2002.
La data de 29
aprilie
2005,
părțile
au
încheiat
o
tranzacție
,
prin
care
pârâta
se
obliga
să
achite
suma
de 403.595.637 lei,
reprezentând
chiria
aferentă
perioadei
1
noiembrie
1997 – 30
martie
2003,
în
trei
tranșe
egale
,
fără
a se
lămuri
situația
penalităților
.
S-a
mai
reținut
că
termenele
de
plată
a
chiriei
restante
din
tranzacție
nu
au
fost
respectate
,
iar
reclamanta
a
solicitat
continuarea
judecății
cauzei
.
Prin
decizia
nr.162/Ap din 25
octombrie
2005,
Curtea
de
Apel
Brașov
,
Secția
Comercială
, a
respins
ca
neîntemeiat
apelul
formulat
de
pârâtă
.
Instanța
de
apel
a
reținut
că
,
în
mod
corect
, prima
instanță
a
stabilit
că
nu
sunt
îndeplinite
dispozițiile
prevăzute
de
art.271
C.proc.civ
.,
lipsind
acordul
reclamantei
,
așa
cum a
specificat
aceasta
la
interogatoriu
,
pentru
că
nu
au
fost
respectate
termenele
de
plată
prevăzute
în
tranzacție
.
A
mai
reținut
că
tranzacția
se
referă
doar
la
pretențiile
reclamantei
privind
chiria
,
nu
și
la
cele
privind
penalitățile
.
Împotriva
deciziei
curții
de
apel
,
pârâta
a
declarat
recurs,
invocând
dispozițiile
art.8
și
art.9
C.proc.civ
.,
solicitând
admiterea
acestuia
,
modificarea
deciziei
atacate
și
,
pe
fond,
respingerea
acțiunii
cu
privire
la
plata
penalităților
de
întârziere
.
Recurenta
a
susținut
că
instanța
,
trecând
peste
voința
părților
,
a
înlăturat
înțelegerea
acestora
,
reținând
că
nu
sunt
aplicabile
dispozițiile
art. 271 C. proc.
civ
.
și
tranzacția
nu
se
referă
la
penalități
.
Recurenta
a
susținut
că
instanța
a
interpretat
în
mod
greșit
caracterul
vădit
neîndoielnic
al
actului
juridic
dedus
judecății
,
anume
tranzacția
părților
.
Prin
aceasta
din
urmă
,
atât
recurenta-pârâtă
cât
și
intimata-reclamantă
au
arătat
expres
că
,
în
caz
de
neplată
a
chiriei
, se
sting
toate
eventualele
pretenții
legate de
drepturi
accesorii
,
așa
cum
rezultă
din
contract,
pretenția
privind
plata
penalităților
.
Recursul
este
fondat
și
a
fost
admis
.
Din
examinarea
actelor
dosarului
,
rezultă
faptul
că
cele
trei
termene
pentru
achitarea
sumei
de 403.595.637
lei,
reprezentând
chiria
aferentă
perioadei
1
noiembrie
1997 – 30
septembrie
2003,
așa
cum s-a
stabilit
prin
tranzacția
încheiată
între
cele
două
societăți
comerciale
, la 29
aprilie
2005,
nu
au
fost
respectate
de
recurenta-pârâtă
,
care a
achitat
suma
datorată
,
în
două
tranșe
și
anume
la 16
iunie
2005
și
la 21
iunie
2005.
Instanțele
care s-au
pronunțat
în
cauză
, au
apreciat
corect
și
au
respins
cererea
formulată
de
pârâtă
, de
consfințire
a
învoielii
părților
(
cerere
cu care
reclamanta
nu
a
fost
de
acord
),
pe
considerentul
că
nu
sunt
îndeplinite
cerințele
art.271
C.proc.civ
.,
lipsind
acordul
reclamantei
.
Prin
urmare
,
pârâta
datorează
penalități
de
întârziere
, conform
art.7 din
cele
4
contracte
de
închiriere
intervenite
între
părți
,
dar
trebuie
precizat
că
acestea
nu
pot
fi
acordate
așa
cum au
fost
solicitate
de
reclamantă
,
potrivit
calculului
întocmit
de
aceasta
,
în
sumă
de 2.146.952.429 lei,
pentru
că
această
sumă
depășește
cu
mult
cuantumul
debitului
la care au
fost
calculate, de 403.595.637 lei.
În
conformitate
cu art.4
alin
.(3) din
Legea
469 din 9
iulie
2002
privind
unele
măsuri
pentru
întărirea
disciplinei
contractuale
,
totalul
penalităților
de
întârziere
în
decontare
nu
poate
depăși
cuantumul
sumei
asupra
căreia
sunt
calculate, cu
excepția
cazului
în
care
prin
contract s-a
stipulat
contrariul
și
drept
urmare
,
în
speță
, se
impune
limitarea
penalităților
acordate
la
suma
reprezentând
debitul
.
În
consecință
,
s-a
modificat
decizia
atacată
,
în
sensul
că
s-
a
admis
apelul
pârâtei
împotriva
sentinței
tribunalului
, care a
fost
schimbată
în
parte
.
Pârâta
a
fost
obligată
la
plata
sumei
de
403.595.673
de lei,
penalități
de
întârziere
,
în
loc de
2.146.952.429 lei,
către
reclamantă
.
Au
fost
menținute
celelalte
dispoziții
ale
sentinței
tribunalului
,
iar
intimata-reclamantă
a
fost
obligată
la
plata
cheltuielilor
de
judecată
în
recurs
și
în
apel
,
către
recurenta-pârâtă
,
în
sumă
de 517 Ron.