ÎCCJ, decizie (scj.ro #83461)

Contract de închiriere. Chirie restantă. Penalități de întârziere.

Cuprins pe materii : Drept comercial.Contracte . Partea specială.Contract de închiriere Index alfabetic : - chirie restantă -contract comercial -contract de închiriere - disciplină contractuală - părți contractante - penalități de întârziere Legea nr.469/2002 Potrivit art.4 alin .( 3) din Legea nr.469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale , în contractele comerciale , în cazul neândeplinirii obligațiilor prevăzute în contract, totalul penalităților pentru întârziere nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care, prin contract, s-a stipulat contrariul . ( Secția comercială , decizia nr.3186 din 25 octombrie 2006) Reclamanta SC R. SRL Brașov , în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Brașov , a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.550.548.108 lei, reprezentând chiria restantă , în cuantum de 403.595.673 lei, aferentă perioadei noiembrie 1997 – septembrie 2003 și penalități aferente acestei perioade , în sumă de 2.146.952.429 lei, cu cheltuieli de judecată . Prin sentința civilă nr.606/C din 22 iunie 2005, Tribunalul Brașov , Secția Comercială și de Contencios Administrativ , a respins cererea privind emiterea hotărârii care să consfințească învoiala părților din 29 aprilie 2005. S- a admis în parte acțiunea ,

precizată de rclamantă . Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei penalități de întârziere , în sumă de 2.146.952.429 lei, aferente perioadei noiembrie 1997 – septembrie 2003 și cheltuieli de judecată , reprezentând taxe judiciare în sumă de 51.607.030 lei, Pretențiile în sumă de 403.595.673 lei, reprezentând chirie restantă ( achitată cu ordinele de plată nr.97 din 16 iunie 2005 și nr.95 din 21 iunie 2005) , au fost respinse . Pentru a pronunța această sentință , prima instanță a reținut că la 4 februarie 2003, pârâta avea un debit constând în chirie restantă în valoare de 407.279.206 lei, echivalentul a 11.663 EURO, sumă datorată la 31 decembrie 2002. La data de 29 aprilie 2005, părțile au încheiat o tranzacție , prin care pârâta se obliga să achite suma de 403.595.637 lei, reprezentând chiria aferentă perioadei 1 noiembrie 1997 – 30 martie 2003, în trei tranșe egale , fără a se lămuri situația penalităților . S-a mai reținut că termenele de plată a chiriei restante din tranzacție nu au fost respectate , iar reclamanta a solicitat continuarea judecății cauzei . Prin decizia nr.162/Ap din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Brașov , Secția Comercială , a respins ca neîntemeiat apelul formulat de pârâtă . Instanța de apel a reținut că , în mod corect , prima instanță a stabilit că nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.271 C.proc.civ .,

lipsind acordul reclamantei , așa cum a specificat aceasta la interogatoriu , pentru că nu au fost respectate termenele de plată prevăzute în tranzacție . A mai reținut că tranzacția se referă doar la pretențiile reclamantei privind chiria , nu și la cele privind penalitățile . Împotriva deciziei curții de apel , pârâta a declarat recurs, invocând dispozițiile art.8 și art.9 C.proc.civ ., solicitând admiterea acestuia , modificarea deciziei atacate și , pe fond, respingerea acțiunii cu privire la plata penalităților de întârziere . Recurenta a susținut că instanța , trecând peste voința părților , a înlăturat înțelegerea acestora , reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 271 C. proc.

civ . și tranzacția nu se referă la penalități . Recurenta a susținut că instanța a interpretat în mod greșit caracterul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății , anume tranzacția părților . Prin aceasta din urmă , atât recurenta-pârâtă cât și intimata-reclamantă au arătat expres că , în caz de neplată a chiriei , se sting toate eventualele pretenții legate de drepturi accesorii , așa cum rezultă din contract, pretenția privind plata penalităților . Recursul este fondat și a fost admis . Din examinarea actelor dosarului , rezultă faptul că cele trei termene pentru achitarea sumei de 403.595.637 lei, reprezentând chiria aferentă perioadei 1 noiembrie 1997 – 30 septembrie 2003, așa cum s-a stabilit prin tranzacția încheiată între cele două societăți comerciale , la 29 aprilie 2005, nu au fost respectate de recurenta-pârâtă , care a achitat suma datorată , în două tranșe și anume la 16 iunie 2005 și la 21 iunie 2005. Instanțele care s-au pronunțat în cauză , au apreciat corect și au respins cererea formulată de pârâtă , de consfințire a învoielii părților ( cerere cu care reclamanta nu a fost de acord ), pe considerentul că nu sunt îndeplinite cerințele art.271 C.proc.civ ., lipsind acordul reclamantei . Prin urmare , pârâta datorează penalități de întârziere , conform art.7 din cele 4 contracte de închiriere intervenite între părți ,

dar trebuie precizat că acestea nu pot fi acordate așa cum au fost solicitate de reclamantă , potrivit calculului întocmit de aceasta , în sumă de 2.146.952.429 lei, pentru că această sumă depășește cu mult cuantumul debitului la care au fost calculate, de 403.595.637 lei.

În conformitate cu art.4 alin .(3) din Legea 469 din 9 iulie 2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale , totalul penalităților de întârziere în decontare nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul și drept urmare , în speță , se impune limitarea penalităților acordate la suma reprezentând debitul . În consecință , s-a modificat decizia atacată , în sensul că s- a admis apelul pârâtei împotriva sentinței tribunalului , care a fost schimbată în parte . Pârâta a fost obligată la plata sumei de 403.595.673 de lei, penalități de întârziere , în loc de 2.146.952.429 lei, către reclamantă . Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței tribunalului , iar intimata-reclamantă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs și în apel , către recurenta-pârâtă , în sumă de 517 Ron.