ÎCCJ, decizie (scj.ro #83391)

Contract de prestări servicii. Clauza penală. Nulitate absolută. Penalități de întârziere Cuprins pe materii: Drept civil. Contracte sau convenții. Efectul convențiilor. Obligația cu termen Index alfabetic: -clauza penală -contract de prestări servicii -efectul convențiilor -penalități de întârziere art.1023 C.civ. Dreptul prestatorului de a solicita aplicarea sancțiunilor contractuale, prevăzute în clauza penală, nu se poate naște înainte de scadența plății prețului convenit, pentru că numai atunci se poate constata dacă beneficiarul și-a îndeplinit sau nu această obligație contractuală corelativă, ce-i revine. (Secția comercială, decizia nr.3001 din 8 octombrie 2007) Reclamanta SC R.P.O. SA Constanța a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Călărași, pentru obligarea la plata sumei de 1.695.933.152 lei, penalități de întârziere, în achitarea facturilor.

Pârâta SC R. SA Călărași a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a clauzei penale, în ceea ce privește data de la care se pot calcula penalitățile de întârziere.

Prin sentința civilă nr.23 din 26 octombrie 2006, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea reclamantei și cererea reconvențională a pârâtei, a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei penale inserate în contractul de prestări servicii încheiat de părți, în ceea ce privește momentul de la care încep să curgă penalitățile de întârziere; a obligat pe pârâtă la plata sumei de 69.222 (Ron), penalități de întârziere și 2.560,90 (Ron), cheltuieli de judecată Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr.19 din 8 decembrie 2006, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința civilă, în tot, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de 156.904 (Ron), penalități de întârziere și 7.874 (Ron), cheltuieli de judecată și a respins cererea reconvențională a pârâtei.

Totodată, a fost respins apelul pârâtei, ca nefondat. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta SC R. SA Călărași a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea apelului reclamantei, întrucât părțile au convenit ca plata facturilor să se facă în 60 de zile de la data emiterii, situație în care trebuia constatată nulitatea absolută parțială a clauzei referitoare la achitarea penalităților de întârziere de la data emiterii facturii. Recursul este fondat. Din examinarea probatoriilor administrate, în cauză, s-a constatat că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de prestații portuare nr.984 din 22 martie 2002, privind primirea, depozitarea și expedierea mărfurilor, manevrare vagoane, cântărire, prelucrare și transmitere documente de expediție a mărfurilor.

În acest context, la capitolul modalități și condiții de facturare și plată, părțile au stabilit că „pentru prestațiile legate direct de exportul mărfurilor, prestatorul emite factura în baza documentelor prezentate de beneficiar, în calitate de exportator iar beneficiarul efectuează plata în maxim 60 de zile de la data emiterii, în lei (cu T.V.A. inclus) la cursul BNR al zilei de terminare a operațiunilor. În cazul neachitării valorii facturilor la termenul scadent, se vor aplica penalități de 0,2% din valoarea fiecărei facturi, pentru fiecare zi de întârziere de la data emiterii. Potrivit acestor dispoziții contractuale, părțile au stabilit, pe de o parte, ca scadența să fie la 60 de zile de la data emiterii facturilor, iar pe de altă parte, penalitățile de întârziere să fie datorate de la data emiterii facturilor.

Or, cât timp scadența a fost stabilită la 60 de zile de la emiterea facturilor, până la împlinirea acestui termen, când beneficiarul prestației poate face oricând plata acestora, reclamanta nu poate pretinde penalități de întârziere în plată, întrucât numai după împlinirea acestui termen, poate fi constatat refuzul de plată sau întârzierea la plata prețului. Dreptul prestatorului de a solicita aplicarea sancțiunilor contractuale, prevăzute în clauza penală, nu se poate naște înainte de scadența plății prețului convenit, pentru că numai atunci se poate constata dacă beneficiarul și-a îndeplinit sau nu această obligație contractuală corelativă, ce-i revine.

În situația în care clauza penală acordă prestatorului dreptul de a pretinde penalitățile de întârziere, chiar și înainte de a se fi încălcat obligația de plată a prețului de către beneficiar, deci anterior producerii unui prejudiciu, aceasta este nelegală, în raport cu dispozițiile art.1023 C.civ., așa cum corect s-a reținut prin soluția instanței de fond. Obligația pârâtei la plata de penalități de întârziere de la data emiterii facturilor, anterior scadenței prevăzute la 60 de zile, contravine dispozițiilor art.966 C.civ, fiind deci ilicită, împrejurare în care respingerea cererii reconvenționale a pârâtei, este greșită.

În consecință, s-a admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei civile nr.19 MF din 8 decembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal și s-a modificat decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.23/MF din 19 aprilie 2006 a Tribunalului Constanța, Secția Maritimă și Fluvială.