ÎCCJ, decizie (scj.ro #82405)

Acțiune

în revendicare. Imobil care apare cu o configurație diferită față de cea de la

data preluării în mod abuziv de stat și având, în prezent, destinația de

unitate școlară.

Cuprins pe materii

:

Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de

proprietate privată. Imobile preluate în mod abuziv. Revendicarea imobilului

având o configurație diferită și având destinația de unitate școlară

Index

alfabetic

: Drept civil

-

Imobil preluat în mod abuziv

-

Revendicare

-

Imobil cu o configurație diferită

-

Imobil cu destinație de unitate școlară

Legea

nr. 10/2001

:

art. 16 alin. (1)

Nu este posibilă restituirea

în natură a imobilului, cu o altă substanță și structură, și având în prezent

una din destinațiile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care

impun măsuri reparatorii prin echivalent.

Î.C.C.J.,

secția civilă, decizia nr. 550 din 27 ianuarie 2004

La data de 17 iunie 1998, reclamanții,

persoane fizice, au introdus acțiunea în revendicare a unui imobil compus din

construcție cu 5 camere, anexe gospodărești și teren în suprafață de 1432, mp

situat în județul Botoșani.

Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 88 din 2 mai 2001,

a admis în parte acțiunea, așa cum a fost precizată la 2 mai 2001, obligând

Primăria comunei Trușești să lase în proprietatea reclamanților imobilul

revendicat  și a respins-o față de Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive, reținând că imobilul a

fost preluat fără titlu.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 4 din 22 ianuarie

2002, a schimbat sentința, în tot, a respins acțiunea reclamanților ca

nefondată și apelul acestora, întrucât, conform art.  166 alin. (4

1

)

din Legea învățământului nr. 84/1995, completată prin O.U.G.

nr. 206/2000 și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, foștii proprietari,

sau succesorii lor, beneficiază numai de despăgubiri în echivalent,

imobilul în litigiu aparținând domeniului public, cu afectațiunea de grădiniță.

Recursul  declarat de reclamanți este nefondat.

Imobilul a fost preluat fără titlu, în anul 1948, fiind

destinat, succesiv, unor instituții politice și bugetare, iar din anul 1948 ca

sediu al unui liceu, ca internat, apoi, din 1977, ca școală generală

coordonatoare și ca grădiniță de copii, funcțiune actuală pentru un număr de

142 de copii.

Prin hotărârea nr. 29 din 7 iulie 1996, a Comisiei de aplicare a

Legii nr. 112/1995, s-a respins cererea reclamanților de restituire în natură a

bunului, iar aceștia au precizat în scris, în primă instanță, că obiectul

acțiunii este revendicare și nu înțeleg să urmeze procedura specială prevăzută

de Legea nr. 10/2001. În această perioadă, cum relevă primăria comunei, la

imobilul în litigiu s-au efectuat reparații, modificări ori adăugiri, în raport

de destinația dată și de vechimea în exploatare, astfel:  s-a construit „a

doua clădire în spatele casei existente”;  s-a mai construit o anexă cu

destinația de bucătărie și sală de mese pentru copiii care urmau grădinița cu

program prelungit; s-a efectuat o reparație capitală, în anul 1996, constând,

în principal, în „schimbarea acoperișului, holul și veranda de legătură dintre

cele două clădiri, grupul social, fosa de vidanjare, împrejmuirea la strada

principală și în spatele incintei”.

Prin hotărârea nr. 15/25 mai 2001, a consiliului local, imobilul

a fost aprobat ca aparținând domeniului public, cu destinația grădiniță de

copii, iar prin adresa nr. 173 din 18 ianuarie 2001 și prin motivele de

apel  primăria a făcut reclamanților, chiar și în lipsa notificării,

oferta de despăgubire în echivalent, oferta fiind la nivelul sumei de

334.642.947 lei indicată în expertiza tehnică.

Se poate, așadar, constata că imobilului litigios, preluat fără

titlu, i-a fost dată, timp de peste 40 de ani, o utilitate socială, ca unitate

școlară.

În acest scop, prin substanțiale lucrări de adaptare

funcțională, de extinderi și noi construcții, dar și de reparații capitale, în

prezent imobilul revendicat apare cu o configurație diferită față de cea

inițială, clădirea putând fi considerată ca având o altă substanță și structură.

Aceasta, precum și apartenența la domeniul public, cu destinația

de unitate bugetară,  exclude, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, restituirea în natură, fixând numai despăgubirea în echivalent, ceea

ce a oferit și primăria comunei, chiar și în lipsa notificării după procedura

Legii nr. 10/2001.

Drept consecință, decizia pronunțată în apel este legală, iar

soluția alternativă, a obligării la despăgubiri, poate fi primită numai în

cadrul procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001, pe care, însă,

reclamanții încă nu au declanșat-o.