ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #85483)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85483) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Taxă judiciară de timbru. Scutirea reglementată prin

art.15 lit.”o” din Legea nr.146/1997. Sensul sintagmei „cauză penală”

Scutirea

plății taxei judiciare de timbru, pentru acțiunea civilă, operează numai în

situațiile în care cercetarea penală a fost finalizată.

Secția

de contencios administrativ – decizia nr.2682 din 25 septembrie 2002

Societatea comercială „H.I.” SRL a solicitat anularea deciziei nr.1675 din 23

ianuarie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice, prin care i-a fost respinsă

contestația cu privire la taxa  de timbru la care a fost obligată în

dosarul nr.9295/2000 al Tribunalului Prahova.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în cauza ce formează obiectul dosarului

civil nr.9295/2000 al Tribunalului Prahova, a chemat în judecată ASIROM –

Filiala Ploiești pentru a fi obligată la plata contravalorii mărfii asigurate

pentru furt marfă în valoare de 2.226.656.000 lei pentru care instanța a dispus

plata unei taxe judiciare de timbru de 46.145.000 lei, deși, potrivit art.15

lit.”o” din Legea nr.146/1997, taxa nu este datorată fiind vorba de daune

într-o cauză penală.

Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr.267 din 6 decembrie 2001, a respins acțiunea.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta.

În motivarea recursului a invocat faptul că atât instanța cât și Ministerul

Finanțelor Publice au interpretat greșit, într-un mod restrictiv, sintagma

folosită de Legea nr.146/1997 „cauză penală” atâta vreme cât nu s-a pronunțat o

hotărâre de către instanța de judecată care să stabilească săvârșirea

infracțiunii de furt și autorul acesteia.

Recursul este nefondat.

Obiectul acțiunii reclamantei, la Tribunalul Prahova, îl constituie obligarea

ASIROM să-i achite polița de asigurare pentru o marfă asigurată care, pe

parcursul transportului, a fost furată și pentru a cărei recuperare s-a adresat

organelor în drept, care au început urmărirea penală.

Acțiune este evaluabilă în bani, astfel că sunt aplicabile prevederile Cap.I

alin.1 lit.”c” din H.G. nr.752/1999 privind actualizarea taxelor judiciare de

timbru prevăzute de Legea nr.146/1997, care stipulează nivelul taxelor

judiciare de timbru datorate pentru acțiunile și cererile evaluabile în bani.

În temeiul acestei prevederi legale se reține că recurenta datorează taxa

judiciară de timbru, astfel cum corect s-a pronunțat instanța, menținând

decizia Ministerului Finanțelor Publice.

Art.24 lit.”o” din Normele metodologice nr.760/C/22 aprilie 1999, date pentru aplicarea

Legii nr.146/1997, prevăd că sunt scutite de taxele judiciare de timbru

acțiunile și cererile în justiție referitoare la „cauzele penale, inclusiv

despăgubirile civile pentru daunele materiale și morale decurgând din acestea,

formulate cu prilejul soluționării dosarului penal sau prin acțiune civilă

separată, introdusă la instanța civilă potrivit art.19 și 20 C.proc.civ. ...”.

Instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

atunci când, coborând prevederile art.15 lit.”o” din Legea nr.146/1997 și

art.24 lit.”o” din Normele de aplicare ale acestui act normativ, a concluzionat

că scutirea de plata taxei judiciare de timbru, pentru daune în cauze penale,

se referă la situațiile în care cercetarea penală a fost finalizată.

Or, din dovezile de la dosar nu rezultă că acțiunea reclamantei, în

despăgubiri, s-ar încadra în situațiile ce impun scutirea de plata taxei

judiciare de timbru, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 626/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr.492/2001 S.C. L.R. S.A. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu S.C
ÎCCJ 2004-02-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 823/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu cererea înregistrată la 1 iulie 2003, D.M. a solicitat în temeiul art. 322 pct. 2, pct. 4 și pct. 5 C. proc. civ. revizuirea sentinței civile nr.15 din
ÎCCJ 2007-05-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2718/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, prin Decizia nr. 259 din 19 decembrie 2006, a anulat cererea de revizuire formulat
ÎCCJ 2011-03-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1624/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 87 din 8 aprilie 2010, Curtea de Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuir
ÎCCJ 2010-05-04
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1520/2010
ntul S.M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 137 din 6 noiembrie 2009, a admis apelul reclamantului, a desființat sentința
Sursă