- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Alte secții / complete
Decizia nr. 173/2003 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ — Fondul de cercetare-dezvoltare. Contribuții Activitatea societății bancare este o activitate de prestări servicii în sensul dispozițiilor art.24 din Legea nr.21/1993 și, ca urmare, pentru perioada…
Fondul de cercetare-dezvoltare. Contribuții Activitatea societății bancare este o activitate de prestări servicii în sensul dispozițiilor art.24 din Legea nr.21/1993 și, ca urmare, pentru perioada de aplicare a acestei legi, datorează contribuțiile pentru fondul de cercetar- dezvoltare. Secția de contencios administrativ, decizia nr.173 din 21 ianuarie 2003 Reclamanta SC bancară „B.P.” SA a solicitat anularea deciziei nr.552/ 29.03.2000 emisă de Ministerul Finanțelor – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor; a deciziei D.G.F.P.C.F.S.
București nr.497/ 20.05.1997, precum și a măsurilor stabilite prin procesul verbal de control nr.96942 din 23.12.1996 încheiat de organele de control ale Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a municipiului București, prin care s-a dispus obligarea la la plata sumei de 86.942.419 lei, reprezentând cota de 1% la fondul de cercetare-dezvoltare pentru perioada 05. – 09.1993 și 10.165.304 lei, majorări de întârziere. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că în conformitate cu dispozițiile art.24 din Legea nr.21/1993 și Instrucțiunilor Ministerului Finanțelor privind calculul și încasarea fondului de cercetare nr.4524/1993, veniturile obținute din activități bancare nu sunt prevăzute în categoria celor pentru care se calculează contribuția de 1% la fondul de cercetare-dezvoltare.
Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.1295/ 8 octombrie 2001 a admis acțiunea reținând că nu se justifică reținerea cotei de 1% pentru fondul de cercetare-dezvoltare. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.C.F.S. București susținând că în mod greșit s-a anulat măsura obligării la plata cotei de 1% pentru fondul de cercetare-dezvoltare, instanța fondului dând o interpretare eronată dispozițiilor legale aplicabile în speță, respectiv art.24 din Legea nr. 21/1993 în conformitate cu care cota de 1% se aplică asupra încasărilor realizate din activitatea de prestări servicii. Recursurile sunt fondate. Activitatea bancară fiind prin excelență o activitate de prestări servicii – nominalizată prin dispozițiile art.24 din Legea nr.21/1993 a bugetului de stat, reclamanta are obligația plății cotei de 1% la fondul de cercetare-dezvoltare.
Astfel fiind, s-au admis recursurile, s-a casat sentința și s-a respins acțiunea.