ÎCCJ, decizie (scj.ro #83196)

Reorganizare judiciară. Creanțe născute în timpul procedurii față de debitoare. Competența de soluționare a acțiunii. Cuprins pe materii: Drept comercial. Competența instanțelor. Index alfabetic: judecător sindic - creanță - debitor - excepție necompetență materială - conflict negativ de competență - reorganizare judiciară Legea nr.85/2006, art.11 lit.i Judecătorul sindic este competent să soluționeze și acțiunile ce vizează recuperarea creanțelor născute în timpul procedurii reorganizării judiciare a debitoarei, creanțe constând în contravaloarea gazelor naturale furnizate . Secția comercială, Decizia nr. 3356 din 11 decembrie 2009 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, creditoarea SC E-O.G.

România SA a solicitat obligarea debitoarei SC R. Onești SA la plata creanțelor curente reprezentând contravaloare gaze naturale și penalități aferente, în perioada de reorganizare a debitoarei, creanțe ce au un cuantum de 6.129.634,94 lei. Prin sentința nr.867/2 octombrie 2008, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței materiale a judecătorului sindic, excepția invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. În esență, instanța a reținut că atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului/ lichidator judiciar și la procesele de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, iar orice alte cereri – indiferent dacă debitoarea are calitate de reclamant sau pârât - exced competenței judecătorului sindic; atribuțiile acestuia imperativ a fi extinse dincolo de prevederile art.11 alin.2 din Legea nr.25/2006.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău, această instanță invocând din oficiu excepția de necompetență materială. Prin sentința civilă nr.99/9 martie 2009 s-a admis excepția, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, Secția comercială (judecătorul sindic). S-a considerat că, prin precizările la acțiune depuse de reclamantă, precum și din discuțiile din timpul dezbaterilor, a rezultat faptul că reclamanta a înțeles să formuleze contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar și nu a admiterii în pretenții, fiind incidente dispozițiile art.11 lit.i din Legea nr.85/2006. Analizând actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte a constatat că, prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea debitoarei la plata creanțelor curente, creanțe născute în perioada de reorganizare a debitoarei.

În drept, au fost invocate Legea nr.85/2006, Codul civil și Codul comercial, anterior indicându-se prevederile art.11 lit.i din Legea insolvenței (prin concluziile scrise depuse la dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov). În considerarea principiului disponibilității, având în vedere și dispozițiile art.11 din Legea insolvenței, precum și scopul ce a stat la baza demersului judiciar al părții, acela de a-și recupera creanțele născute în timpul procedurii reorganizării judiciare a debitoarei – creanțe constând în contravaloarea gazelor naturale furnizate – s-a constatat că instanța competentă material să soluționeze cauza este Tribunalul Brașov prin judecătorul sindic. Astfel, din interpretarea prevederilor art.11 alin.1 din lege, în cuprinsul căruia sunt reglementate la literele a-n ,,principalele atribuții ale judecătorului sindic” se deduce că acestea au un caracter exemplificativ, și nu limitativ.

Demersul judiciar al reclamantei, înscriindu-se în prevederile alin.2 din același articol, în sensul că are natura unei cereri aferente procedurii insolvenței prin care solicită controlul judecătoresc, prin luarea în considerare a prevederilor menționate, este evident că judecătorul sindic este acela care trebuie să-și exercite controlul judiciar asupra cererii în discuție. Pe de altă parte, contractul de furnizare a gazelor naturale, necesare pentru continuarea activității debitoarei în perioada de reorganizare a fost încheiat în baza planului de reorganizare, prevăzându-se clar termenele de scadență a plății contravalorii gazelor livrate, fiind vorba de o creanță născută în timpul procedurii.

Cum se pretinde că în timpul procedurii administratorul judiciar a refuzat plata sumelor cuvenite, este firesc și în deplin acord cu prevederile legii insolvenței ca judecătorul sindic să dispună asupra cererii creditoarei. Pentru aceste motive, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov prin judecătorul sindic.