ÎCCJ, decizie (scj.ro #82537)

Răspunderea patrimonială a consilierului juridic/ jurisconsultului. Cuprins pe materii: Dreptul muncii. Răspunderea patrimonială a consilierului juridic/ jurisconsultului.

Index alfabetic: Dreptul muncii - Răspunderea patrimonială a consilierului juridic/jurisconsultului - Consilier juridic – răspunderea patrimonială - Jurisconsult – răspunderea patrimonială C. muncii: art. 269 și urm. Răspunderea patrimonială a consilierului juridic/ jurisconsultului, pentru prejudicii pretins cauzate angajatorului prin neacționarea în justiție a debitorilor sau prin neinițierea procedurilor de executare silită a acestora, poate fi angajată numai dacă se dovedește că, odată luate, măsurile respective puteau fi eficiente . I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5890 din 27 octombrie 2004 Prin contestația înregistrată la 20.09.2001, B. M. a solicitat anularea, ca nelegale, a deciziilor de imputare nr. 181 și 182 din 19.07.2001 și nr. 183 din 30.07.2001 emise de Banca “R.

C. R.” – S.A., prin care în sarcina contestatoarei și a altor foști angajați s-a stabilit faptul că au adus prejudicii băncii, prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, constând în nepunerea în executare a hotărârilor judecătorești și neacționarea în judecată a debitorilor băncii, ceea ce a avut drept consecință prescrierea dreptului de executare silită și, respectiv, a dreptului de a acționa în instanță. Prin sentința civilă nr. 1640 din 19.12.2001, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată.

Recursul declarat de contestatoare împotriva sentinței a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București - Secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, prin decizia nr. 1016 din 6.06.2002, reținându-se că deciziile de imputare contestate se întemeiază pe faptul că recurenta, în calitate de consilier juridic cu delegație, conform deciziei nr. 110/7.08.1998, nu a procedat la inițierea, în termenul legal de prescripție, a procedurii de punere în executare a unei hotărâri judecătorești și, respectiv, nu a acționat în judecată doi debitori ai băncii, cu consecința prescrierii dreptului la acțiune. Împotriva hotărârilor sus menționate a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, ele fiind totodată și vădit netemeinice.

Recursul în anulare - declarat în baza art. 330 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile sus-menționate au fost pronunțate - este întemeiat. Introducerea acțiunilor în justiție, pentru valorificarea drepturilor patrimoniale ale angajatorului constituie o obligație a angajatului încadrat în calitate de consilier juridic, ca și aceea de a lua măsuri de executare silită pentru realizarea creanței stabilite printr-un titlu executoriu. Aceste obligații există numai dacă acțiunea care urma a fi introdusă sau titlul executoriu ce trebuia executat putea avea o eficiență și numai în această măsură poate fi angajată răspunderea consilierului juridic pentru săvârșirea unei abateri de la îndatoririle sale.

Instanțele trebuiau să se preocupe în a determina existența drepturilor care urmau să fie valorificate prin acțiunile nepromovate în instanță și finalitatea executării silite, dacă titlul ar fi fost pus în executare. Față de cele arătate și pentru lămurirea aspectelor evidențiate, recursul în anulare a fost admis, ambele hotărâri atacate au fost casate iar cauza a fost trimisă instanței de fond pentru rejudecare.