ÎCCJ, decizie (scj.ro #85256)

Judecător financiar. Adaos la indemnizația de încadrare. Noțiunea de vechime efectivă și vechime în magistratură. Recunoașterea ca vechime efectivă a perioadei lucrate în structurile Curții de Conturi și la fostul Arbitraj de Stat Index alfabetic : Magistrat Judecător financiar Adaos la indemnizația de încadrare Vechime efectivă în magistratură Vechime în magistratură Curtea de Conturi Arbitrajul de Stat Legea nr. 92/1992, art. 42-43 O.U.G. nr. 177/2002, art. 39 alin.4 rap. la art.4 alin.1 Potrivit art.4 alin. (1) din O.U.G.

nr.177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aceștia beneficiază în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de majorări a indemnizației stabilite conform art.3 alin. (2), calculată în procente la indemnizația brută, după cum urmează: de la 5 la 10 ani - 5%; de la 10 la 15 ani - 10% ; de la 15 la 20 ani - 15%; peste 20 de ani - 20% Rezultă deci, că în noua reglementare au fost înlăturate noțiunile „vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art.42 și 43 alin. (2) din Legea nr.92/1992” și „vechimea în magistratură”. Sub incidența noului text legal, în noțiunea de vechime efectivă, intră toate funcțiile de judecător și procuror, nu numai cele menționate de art.42 din lege.

Dispozițiile legale precitate se coroborează cu cele conținute în art.39 alin. (4) din O.U.G.nr.177/2002, care stabilesc că personalului prevăzut la alin. 1-3, adică inclusiv judecătorilor financiari din sistemul de organe ale Curții de Conturi, i se aplică în mod corespunzător, dispozițiile art.4. Prin urmare, perioada în care reclamanta a funcționat ca judecător financiar la fostul Colegiu jurisdicțional al Camerei de Conturi Dolj, trebuia avută în vedere ca vechime efectivă în funcția de judecător, precum și perioada în care a funcționat ca arbitru de stat la fostul Arbitraj de Stat Interjudețean Craiova. I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 7818 din 26 octombrie 2004 Notă: Legea nr. 92/1992 a fost abrogată de Legea nr.303/204 și Legea nr.304/2004.

La data de 17 mai 2004, B.M. a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând anularea ordinelor nr.1560/C din 26 iulie 2001 și nr.2565/C din 25 octombrie 2002, emise de pârât, ca nelegale. De asemenea, a cerut obligarea pârâtului să emită un nou ordin prin care să-i acorde un adaos la indemnizația de încadrare de 20%, corespunzător unei vechimi în magistratură de peste 20 de ani. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a funcționat ca arbitru de stat la fostul Arbitraj de Stat Interjudețean Craiova, din luna noiembrie 1964 până în luna aprilie 1985, când a fost transferată ca judecător la Judecătoria Craiova. La această instanță a funcționat până în luna ianuarie 1994, după care a fost transferată ca judecător financiar la Colegiul Jurisdicțional Dolj al Curții de Conturi, iar din luna iulie 2001, îndeplinește funcția de judecător la Tribunalul Dolj.

A precizat că deși funcțiile de arbitru de stat și respectiv, judecător financiar sunt identice și egale cu funcția de judecător, Ministerul Justiției nu i-a luat în considerare, ca vechime în magistratură, perioadele în care a lucrat la fostul Arbitraj de Stat Interjudețean Dolj și de Colegiul Jurisdicțional Dolj al Curții de Conturi. Din această cauză, i s-a acordat la indemnizația de încadrare, un adaos inferior celui de 20% care i se cuvine potrivit art.4 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002. Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ prin sentința civilă nr.390 din 4 iunie 2004 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. În esență, instanța a reținut că reclamanta a desfășurat o activitate de judecată, atât în calitate de arbitru de stat, cât și în calitatea de judecător financiar, pronunțând hotărâri ca și judecătorii din sistemul instanțelor judecătorești de drept comun.

Hotărârile pronunțate se referă la domeniul economico-financiar și în prezent, competența în această materie revine instanțelor comerciale și de contencios administrativ. O atare situație este de natură a justifica aplicarea unei egalități de tratament juridic judecătorilor financiari sau arbitrilor de stat, cu tratamentul aplicabil judecătorilor de la instanțele judecătorești. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției. Recurentul a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât la data emiterii ordinelor contestate, funcțiile de arbitru, notar de stat și judecător financiar nu erau prevăzute expres în Legea nr.92/1992 pentru a fi luate în calcul la adaosul la indemnizația de încadrare lunară.

Din această cauză, reclamantei i s-a luat în calcul numai vechimea în funcțiile prevăzute expres de art.42 și 43 ale legii organice menționate mai sus. Critica este neîntemeiată. Potrivit art.4 alin. (1) din O.U.G. nr.177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aceștia beneficiază în raport cu vechime efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de majorări a indemnizației stabilite conform art.3 alin. (2), calculată în procente la indemnizația brută, după cum urmează: de la 5 la 10 ani - 5%; de la 10 la 15 ani - 10% ; de la 15 la 20 ani - 15%; peste 20 de ani - 20%. Rezultă deci, că în noua reglementare au fost înlăturate noțiunile „în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art.42 și 43 alin. (2) din Legea nr.92/1992” și „vechimea în magistratură”.

Sub incidența noului text legal, în noțiunea de vechime efectivă, intră toate funcțiile de judecător și procuror, nu numai cele menționate de art.42 din lege. Dispozițiile legale precitate se coroborează cu cele conținute în art.39 alin. (4) din O.U.G.nr.177/2002, care stabilesc că personalului prevăzut la alin. 1-3, adică inclusiv judecătorilor financiari din sistemul de organe ale Curții de Conturi, i se aplică în mod corespunzător, dispozițiile art.4. Rezultă prin urmare, că perioada în care reclamanta a funcționat ca judecător financiar la fostul Colegiu jurisdicțional al Camerei de Conturi Dolj, trebuia avută în vedere ca vechime efectivă în funcția de judecător, precum și perioada în care a funcționat ca arbitru de stat la fostul Arbitraj de Stat Interjudețean Craiova.

Sub acest aspect, prima instanță a reținut în mod judicios că perioada respectivă reprezintă în fapt și în drept, vechime în funcția de judecător, cu motivarea că funcția de arbitru de stat este identică și egală cu funcția de judecător la instanțele judecătorești de drept comun. Este semnificativă împrejurarea că după desființarea Arbitrajului de Stat prin Decretul nr.81/1985, competența de soluționare a litigiilor dintre unitățile socialiste de stat a fost atribuită instanțelor judecătorești, iar personalul, transferat în interesul serviciului în cadrul acestor instanțe, beneficiind de aceleași drepturi salariale ca și judecătorii și procurorii. Recursul a fost respins ca nefondat.