ÎCCJ, decizie (scj.ro #82958)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82958) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de cesiune a
părților sociale. Neîndeplinirea formalităților de
publicitate. Deschiderea procedurii insolvenței. Consecințe
Cuprins pe materii: Drept comercial.
Procedura insolvenței
Index alfabetic: acțiune în constatare
-
contract
de cesiune de părți sociale
-
procedura
insolvenței
-
modificarea
actului constitutiv
Legea nr. 85/2006, art.
95 alin. (1) lit. I)
Legea nr. 31/1990, art.
202 alin. (2)
Potrivit art. 95
alin. (1) lit. I din Legea nr. 85/2006, orice modificare a actelor constitutive
ale societății trebuie să se facă în condițiile legii,
iar prima condiție este să fie cuprinsă în planul de
reorganizare al societății supuse procedurii reglementate de Legea
nr. 85/2006.
Prin urmare,
după momentul deschiderii procedurii insolvenței nu mai poate
interveni nicio modificare a actului constitutiv al societății,
astfel de schimbări fiind posibile doar în perioada de funcționare
normală a unei societăți sau în cadrul unui plan de reorganizare
legal aprobat.
Secția a II-a civilă, Decizia nr.
4836 din 5 decembrie 2012
Prin cererea de chemare
în judecată, reclamantul G.V. a solicitat instanței să constate
că între acesta și pârâtul R.L.S. s-a încheiat la data de 18.02.2002
un contract de cesiune de părți sociale și, pe cale de
consecință, să constate că a încetat calitatea de asociat
și de administrator a reclamantului, această calitate fiind
dobândită de pârâtul R.L.
În dovedirea acestei
stări de fapt, reclamantul s-a prevalat în fața instanței de
fond de o convenție de cesiune de părți sociale încheiată
la 18.12.2002 între reclamant și pârât și de o procură
specială autentificată sub nr. 2778-830 în 18.12.2002 de BNP M.M. În
apel a mai anexat hotărârea nr. 1/2002 a adunării generale a
asociaților SC J.C. SRL, datată 18 decembrie 2002.
Potrivit
mențiunilor de la registrul comerțului, intimata SC J.C. SRL a fost
constituită de către asociații A.C.V., L.E. și G.V.,
fiecare deținând câte 7 părți sociale în valoare de 10 lei
fiecare. Structura și componența personală a
participațiilor nu a suferit modificări care să fi fost aduse la
cunoștința terților.
Prin sentința
civilă nr. 3891 din 16 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr.
xx87/100/2011 al Tribunalului Maramureș s-a respins acțiunea
formulată de către reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâții
SC J.C. SRL Ulmeni – prin lichidator judiciar Cabinet Individual de
Insolvență B.L. și R.L.S.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut că
înscrisul depus la dosar și intitulat „Convenție de cesiune de
părți sociale” nu este apt să producă consecințe
juridice pentru că a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art.
202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Astfel, la data
încheierii actului, societatea SC J.C. SRL avea ca asociați pe A.C., L.E.
și G.V., fiecare deținând 7 părți sociale. Potrivit art.
202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, transmiterea de părți sociale
către persoane din afara societății este permisă numai
dacă a fost aprobată de asociații reprezentând cel puțin
trei pătrimi din capitalul social.
În ce privește
petitul privind dobândirea calității de asociat și administrator
a numitului R.L.S. și înscrierea în Registrul Comerțului a acestei
cesiuni, dat fiind faptul că SC J.C. SRL este supusă procedurii de
insolvență din anul 2009, această modificare a actului
constitutiv nu se mai poate face decât cu respectarea prevederilor art. 202
alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 95 alin. (1) lit. i) din Legea
nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe,
reclamantul G.V. a declarat apel. Apelul a fost respins prin decizia nr. 3/2012
din 13 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția a
II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această soluție, în urma examinării probatoriului administrat, curtea
de apel a reținut că hotărârea de primă instanță
este temeinică și legală. Sub aspectul temeiniciei, s-a
reținut că niciunul dintre înscrisurile prezentate de apelant nu este
apt să probeze încheierea valabilă a unei cesiuni de părți
sociale între apelant și intimat. Convenția de cesiune de
părți sociale, datată 18.12.2002, nu a condus la transmiterea
către intimatul R.L.S. a celor 7 părți sociale deținute de
apelantul G.V., deoarece nu a fost aprobată de asociații reprezentând
cel puțin trei pătrimi din capitalul social, consimțământ
ce se impunea potrivit prevederilor art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
dat fiind că transferul părților sociale urma să se
realizeze către persoane din afara societății.
Nici hotărârii AGA
nr. 1/2002 a asociaților SC J.C. SRL nu i s-a dat eficiența
dorită de apelant, în primul rând pentru că această
hotărâre AGA nu beneficiază de dată certă, așa încât
s-a prezumat că acest înscris a fost preconstituit pro causa de vreme ce
timp de aproximativ 10 ani nu au fost parcurse formalitățile de
publicitate, de înscriere a acestei cesiuni la Registrul Comerțului pentru a o face opozabilă terților. În al doilea rând,
din istoricul SC J.C. SRL furnizat de către ORC de pe lângă
Tribunalul Maramureș s-a reținut că o parte dintre
pretinșii asociați cedenți s-au prevalat în continuare de
calitatea de asociați ai SC J.C. SRL și au înregistrat în numele
societății mai multe cereri de înscriere a unor mențiuni în
registrul comerțului. Asociata L.E., prin cererea nr. 98 din 07.01.2003, a
solicitat înscrierea contractului de închiriere pentru a face dovada sediului
societății, iar asociatul A.C.V., prin cererile nr. 48677, 48678
și 48679 din 07.12.2006, a depus situațiile financiare ale societății
aferente anilor 2003, 2004 și 2005.
Instanța de apel a
apreciat că depunerea acestor înscrisuri la Registrul Comerțului de către doi dintre asociați despre care s-a
susținut că și-au cesionat părțile sociale prin
hotărârea nr. 1/18.12.2002 denotă interesul manifestat de către
aceștia în a preîntâmpina dizolvarea societății SC J.C. SRL. Un
astfel de interes nu ar fi subzistat dacă hotărârea AGA nr.
1/18.12.2002 ar fi produs cu adevărat efecte juridice vreodată, iar
asociații fondatori s-ar fi desistat de această calitate prin
cesionarea părților sociale. De vreme ce hotărârea AGA nr.
1/18.12.2002 nu a produs vreo consecință juridică în
privința a doi dintre asociați, caracterul fictiv al pretinsei
operațiuni de cesiune de părți sociale s-a prezumat de
către instanța de apel și în privința celui de al treilea
asociat, respectiv a reclamantului G.V.
S-a reținut că
nici procura autentificată sub nr. 2778-830 din 18.12.2002 de BNP M.M. nu
probează pretinsa cesiune de părți sociale. Dimpotrivă,
conținutul acestui înscris îl califică ca fiind o veritabilă
procură generală prin care pârâtul R.L.S. era mandatat de reclamant
și de asociații A.C.V. și L.E. să administreze activitatea
curentă a SC J.C. SRL pe durata absenței asociaților. În ipoteza
în care s-ar admite că hotărârea AGA nr. 1/18.12.2002 a transmis
părțile sociale de la cei trei asociați A.C.V., L.E. și
G.V. către pârâtul R.L.S., încheierea în aceeași zi a unei procuri
generale de administrare pe numele aceluiași pârât ar fi reprezentant un
nonsens juridic, pârâtul R.L.S. neputând deține în mod simultan atât
calitatea de reprezentant convențional cât și de reprezentant legal
al SC J.C. SRL.
Împotriva acestei
decizii, reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea lui, modificarea
deciziei recurate, cu consecința admiterii apelului și a
acțiunii astfel cum a fost formulată.
Fără a
indica explicit vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul a criticat decizia instanței de apel sub aspectul greșitei
interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 202 alin. (2)
din Legea nr. 31/1990. Recurentul a mai învederat că instanța de apel
a ignorat probele administrate, mai precis documentele contabile, care
atestă că acesta nu mai are calitatea de asociat și
administrator, dar și alte înscrisuri care probează situația de
fapt afirmată de către acesta în cererea de chemare în judecată.
Reluând apărările din apel, reclamantul a arătat
că societatea s-a înființat la 11.11.1997 având ca asociați
și administratori pe A.C., L.E. și G.V. și, întrucât nu a
desfășurat activitate comercială, s-a depus la ORC Maramureș suspendarea activității pe perioada 01.01.1999 – 31.12.2001. S-a
convenit ca pârâtul R.L.S. să preia societatea și să o
administreze, încheindu-se în acest sens un contract de cesiune de părți
sociale între reclamant
și R. și o procură
autentificată sub nr. 830/18 decembrie 2002, în baza cărora acestuia
i s-a transmis de fapt societatea.
De la
data semnării contractului de cesiune reclamantul susține că nu
a mai făcut niciun act de administrare, iar întreaga activitate a fost
desfășurată sub conducerea pârâtului R.L.
Reclamantul a
arătat că toate aceste aspecte nu au fost avute în vedere de
către prima instanță, care în mod nelegal a respins
acțiunea sa motivat de faptul că nu sunt întrunite cerințele
art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
În final, reclamantul a
precizat că în fața instanței de apel, la termenul din data de
16.03.2011, a depus hotărârea A.G.A. nr. 1/08.12.2002 în care
asociații au convenit ca toate părțile sociale pe care le
dețineau la societate să fie cesionate lui R.L., acesta având
obligația să îndeplinească toate formalitățile la Oficiul Registrului, dar instanța a ignorat acest înscris.
În temeiul art. 306
alin. (3) C. proc. civ., reținând că prin criticile formulate
recursul se poate încadra în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat decizia atacată
și a reținut că recursul este nefondat pentru următoarele
considerente:
Înscrisul depus la dosar
de către reclamant și intitulat „Convenție de cesiune de
părți sociale” nu este apt să producă consecințe
juridice pentru că a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art.
202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. La data încheierii lui, societatea SC J.C.
SRL avea ca asociați pe A.C., L.E. și G.V., fiecare deținând 7
părți sociale. Potrivit art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,
transmiterea de părți sociale către persoane din afara
societății este permisă numai dacă a fost aprobată de
asociații reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul
social, ceea ce nu se confirmă în pricina dedusă judecății.
În ce privește
petitul privind dobândirea calității de asociat și administrator
al numitului R.L.S. și înscrierea în Registrul Comerțului a acestei
cesiuni, dat fiind faptul că SC J.C. SRL este supusă procedurii de
insolvență din anul 2009, această modificare a actului
constitutiv nu se mai poate face decât cu respectarea prevederilor art. 202
alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dar și ale art. 95 alin. (1) lit. i) din
Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 95 alin.
(1) lit. i) din Legea nr. 85/2006, orice modificare a actelor constitutive ale
societății trebuie să se facă în condițiile legii, iar
prima condiție este să fie cuprinsă în planul de reorganizare al
societății supuse procedurii reglementate de Legea 85/2006.
Așadar, independent de orice aprecieri pe care le-ar fi făcut
instanța de apel în legătură cu probatoriul administrat,
există un impediment legal care nu permite admiterea prezentei acțiuni
și pe care instanțele de fond și de apel l-au reținut în
mod corect.
Astfel, instanțele
de fond și de apel au reținut că după momentul deschiderii
procedurii insolvenței nu mai poate interveni nicio modificare a actului
constitutiv al societății, astfel de schimbări fiind posibile doar
în perioada de funcționare normală a unei societăți sau în
cadrul unui plan de reorganizare legal aprobat. În speță,
față de societate s-a deschis procedura insolvenței în
formă simplificată, neexistând, în mod evident, un plan de
reorganizare, iar înregistrarea pârâtului R.L.S. ca asociat unic și
administrator al SC J.C. SRL se înscrie cu certitudine în sfera unei
modificări a actului constitutiv, operațiune prohibită de Legea
insolvenței.
În concluzie,
instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale incidente în
cauză și expuse pe larg în cele ce preced, indicând temeiurile de
fapt și de drept care au stat la baza hotărârii pronunțate,
motiv pentru care, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., conform art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul declarat de
reclamantul G.V. împotriva deciziei nr. 3/2012 din 13 ianuarie 2012
pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal.