ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1747 din 21 august 2007, pronunțată de Judecătoria Bacău, în Dosarul nr. 5885/180/2007, în baza art. 278 1 , alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționarul I.V., împotriva Rezoluției cu nr. 5561/P/2005 dată la 12 iunie 2006 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău. A fost menținută rezoluția atacată și a fost obligat petiționarul la: - plata sumei de 40 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat; - plata sumelor de câte 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimații M.C., N.V. și S.M., reprezentând onorarii apărători aleși.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul I.V., care i-a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 371/R din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, motivat de împrejurarea că petiționarul a uzat, în mod repetat, de calea de atac a recursului împotriva sentinței penale menționată anterior. Împotriva acestei din urmă decizii petiționarul I.V. a formulat un nou recurs, care i-a fost respins, de asemenea, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 621 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în Dosarul nr. 1434/110/2009. La data de 12 noiembrie 2009, petiționarul I.V. a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 621 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în Dosarul nr. 1434/110/2009.

Recursul declarat de petiționar este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală. Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege. Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

În raport de dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. hotărârile pronunțate în cazul plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se atacă, în baza alin. (10) din acest text de lege, o singură dată cu recurs. Totodată art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii. Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.

În cauză, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recurs declarat de petiționarul I.V. împotriva Deciziei penale nr. 621 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, deși cauza a fost soluționată definitiv, cu autoritate de lucru judecat, prin Decizia penală nr. 371/R din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen., combinat cu art. 385 1 C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.V. împotriva Deciziei penale nr. 621 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.V. împotriva Deciziei penale nr. 621 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2010.