ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2010

Asupra

recursului penal de față;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.

1747 din 21 august 2007, pronunțată de Judecătoria Bacău, în Dosarul nr.

5885/180/2007, în baza art. 278

1

, alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționarul I.V., împotriva

Rezoluției cu nr. 5561/P/2005 dată la 12 iunie 2006 de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Bacău.

A fost

menținută rezoluția atacată și a fost obligat petiționarul la:

-  plata

sumei de 40 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat;

- plata

sumelor de câte 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimații

M.C., N.V. și S.M., reprezentând onorarii apărători aleși.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul I.V., care i-a fost respins, ca

inadmisibil, prin Decizia penală nr. 371/R din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul

Bacău, motivat de împrejurarea că petiționarul a uzat, în mod repetat, de calea

de atac a recursului împotriva sentinței penale menționată anterior.

Împotriva

acestei din urmă decizii petiționarul I.V. a formulat un nou recurs, care i-a

fost respins, de asemenea, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 621 din 15

octombrie  2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în Dosarul

nr. 1434/110/2009.

La data de

12 noiembrie 2009, petiționarul I.V. a declarat recurs împotriva Deciziei penale

nr. 621 din 15 octombrie  2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

penală, în Dosarul nr. 1434/110/2009. Recursul declarat de petiționar este

inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în

condițiile legii".

Așadar,

posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești

este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia

textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv

hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de

atac determinate de lege.

Legea

procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac

menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri

judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite

provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

În raport de

dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi

atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz,

nedefinitive.

Conform

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. hotărârile pronunțate în cazul

plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere

în judecată se atacă, în baza alin. (10) din acest text de lege, o singură dată

cu recurs.

Totodată

art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din

Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt

supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar,

sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de

atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea

legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.

În cauză,

Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recurs

declarat de petiționarul I.V. împotriva Deciziei penale nr. 621 din 15

octombrie  2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, deși cauza

a fost soluționată definitiv, cu autoritate de lucru judecat, prin Decizia

penală nr. 371/R din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.

Or,

recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din

acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele

menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art. 385

1

C. proc. pen. și art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. va respinge ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.V. împotriva Deciziei penale

nr. 621 din 15 octombrie  2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

penală.

Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.V. împotriva Deciziei penale

nr. 621 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 ianuarie 2010.